ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.11.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5934/2010

HOTĂRÂRE
10.11.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5934/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin Sentința nr. 843 din 26 iunie 2006,

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Consiliului local al sectorului 4 București și, pe cale de

consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată în

contradictoriu cu acest pârât.

A admis în parte

cererea formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu Municipiul București,

prin primar general.

A constatat nulitatea

absolută a exproprierii terenului situat în București, Șos. O., sector 4, în

suprafață de 278 mp.

A obligat pârâtul

Municipiul București, prin primar general la plata către reclamantă a

despăgubirilor în sumă de 192.635 RON, reprezentând echivalentul în RON a sumei

de 52.542 euro.

A respins capătul de

cerere privind acordarea unui teren în compensare.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că B.A. și B.P. au avut în proprietate imobilul

compus din construcție cu 4 camere, bucătărie, vestibul, marchiză, magazie și

grup sanitar, terenul în suprafață de 278 mp trecând în proprietatea Statului

Român în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 59/1974.

Prin Decretul nr.

405/1986, la poziția 6 figurează exproprierea unei suprafețe de teren de 149,61

mp (185,68 mp).

Prin Sentința civilă

nr. 344 din 4 mai 1998, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a dispus

restituirea către B.A. a terenului în suprafață de 278 mp situat Șos. O.,

sector 4, în baza acestei hotărâri judecătorești fiind emisă dispoziția de

restituire în proprietate Decizia din 5 aprilie 1999 a Primarului General al

municipiului București.

La data de 21

septembrie 1999, Primăria municipiului București a emis autorizația de

construcție, prin care a încuviințat finalizarea lucrărilor blocului de

locuințe a cărei construcție a fost începută în baza autorizației construire.

La 21 decembrie 2000,

Consiliul general al municipiului București a emis Hotărârea nr. 271, prin care

s-a aprobat cumpărarea de către Primăria municipiului București a terenurilor

destinate realizării blocurilor, urmând ca prețul cumpărare să fie negociat de

comisia constituită prin dispoziția Primarului general al municipiului

București.

Tribunalul a

constatat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile legii de expropriere,

ceea ce atrage nulitatea exproprierii realizată de Primăria municipiului

București pentru edificarea blocului de locuințe, motiv pentru care reclamanta

are dreptul la despăgubiri în condițiile stabilite de lege.

În ceea ce privește

cererea privind acordarea de teren în compensare, tribunalul a reținut că reclamanta

a solicitat probe și a stăruit doar pentru acordarea de despăgubiri.

Prin Decizia nr. 72

din 5 februarie 2006 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins

ca nefondat apelul declarat de Municipiul București, prin primar general.

Instanța de apel a

reținut că imobilul a fost retrocedat reclamantei prin Sentința civilă nr. 344

din 4 mai 1998 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, astfel încât

valabilitatea titlului statului și a modului de trecere a imobilului

proprietatea acestuia nu mai poate fi pusă în discuție.

După emiterea

autorizației de construire, s-a procedat în fapt la o nouă expropriere a

terenului reclamantei, care nu s-a efectuat cu respectarea condițiilor și

procedurilor impuse de Legea nr. 33/1994, ceea ce atrage nulitatea absolută a

exproprierii.

Prin Decizia nr. 1436

din 4 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de Municipiul București, a casat în parte decizia instanței de apel și

sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Instanța de recurs a

constatat că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr.

33/1994, iar potrivit dispozițiilor art. 23 din lege, soluționarea cererii de

expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului.

După rejudecare, prin

Sentința nr. 157 din 5 februarie 2009, Tribunalul București, secția a III-a

civilă a respins cererea formulată de reclamantele S.A., V.I. și B.N.,

moștenitoarele defunctei B.A.

Tribunalul a reținut,

în esență, că terenul proprietatea autoarei reclamantelor nu a fost supus

procedurii exproprierii, deoarece nu s-a făcut dovada emiterii vreunei hotărâri

de expropriere și a declarației de utilitate publică.

Prin Decizia nr. 47A

din 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamantele S.A.,

B.N. și V.I. împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în tot.

A admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al sectorului 4 București

și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind

introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte

acțiunea în contradictoriu cu Municipiul București, prin primar general.

A constatat nulitatea

absolută a exproprierii terenului situat în București, Șos. O., sector 4.

A obligat pârâtul

Municipiul București, prin primar general să plătească reclamantelor

despăgubiri în sumă de 52.542 euro, în echivalentul RON la data plății.

A respins capătul de

cerere referitor la acordarea unui teren în compensare.

Instanța de apel a

constatat că preluarea terenului s-a realizat fără bază legală, nefiind

respectate prevederile Legii nr. 33/1994.

Așa cum rezultă din

adresa nr. 436/5500 din 5 mai 2001, emisă de Primăria municipiului București,

terenul retrocedat autoarei reclamantelor este inclus în programul

construcțiilor de locuințe aprobat prin Hotărârea Consiliului general al

municipiului București nr. 271/2000. Această hotărâre, însă, vizează zona sectoarelor

2, 3 și 5, nu și sectorul 4 al municipiului București.

Instanța de apel a

constatat că cererea reclamantelor se încadrează în dispozițiile Legii nr.

33/1994, imobilul fiind supus unei exproprieri de fapt, care dă dreptul

reclamantelor la despăgubiri.

În ceea ce privește

cererea privind acordarea unui teren în compensare, instanța de apel a

constatat că nu s-a făcut dovada că există teren disponibil.

Instanța de apel a

mai constatat că pârâtul Consiliul local al sectorului 4 București nu are

calitate procesuală pasivă, deoarece nu se afirmă un drept litigios care să

poată fi dezbătut în contradictoriu cu acest pârât.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin

primar general

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 5 și 9 din C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia atacată

este nelegală.

Potrivit art. 129

alin. (5) din C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin

mijloacele legale, pentru a afla adevărul, iar instanța de apel avea obligația

să se pronunțe asupra cererii reclamantelor și să aibă în vedere că acestea au

solicitat nulitatea unei exproprieri care nu există, în condițiile în care nu

s-a indicat actul normativ prin care imobilul a fost expropriat.

Reclamantele ar fi

avut posibilitatea să formuleze o acțiune prin care să se constate calitatea de

constructor de rea-credință a municipiului București și să ceară stabilirea

valorii bunului, potrivit art. 574 din C. proc. civ.

Recurentul a mai

arătat că Tribunalul București, secția civilă, nu avea competența să

soluționeze cererea, care a vizat constatarea nulității unui act administrativ,

situație în care competența de soluționare a cauzei aparține secției contencios

administrativ.

Criticile formulate

permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 din C. proc.

civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare,

Instanțele de

judecată au fost sesizate de către reclamanta inițială cu o cerere în materie

de expropriere, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994.

Natura juridică a

cererii de chemare în judecată a fost stabilită cu titlu irevocabil și de

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1436 din 4 martie 2008,

care a casat hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual tocmai pentru

respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 privind participarea procurorului.

Or, potrivit art. 2

alin. (1) lit. f) din C. proc. civ., procesele și cererile în materie de

expropriere se judecă de tribunal, respectiv de secția civilă a acestuia.

În ceea ce privește

criticile referitoare la aplicarea greșită a legii, se constată că instanța de

rejudecare în apel, ca și celelalte instanțe care s-au pronunțat în cauză în

diferite stadii procesuale, a manifestat rol activ și a depus toată stăruința

pentru prevenirea oricărei greșeli privind aflarea adevărului.

Astfel, a avut în

vedere toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a analizat susținerea

pârâtului însuși, care a arătat că prin Hotărârea Consiliului general al

municipiului București nr. 271/2000 s-a aprobat cumpărarea de către Primăria

municipiului București a terenurilor proprietate particulară destinate

realizării blocurilor nominalizate în anexele nr. 1 și 2.

Instanța de apel a

reținut că această hotărâre reprezintă de fapt o expropriere, deoarece imobilul

proprietatea autoarei reclamantelor nu figurează în anexe, iar pârâtul nu a

făcut nicio critică în combaterea acestei constatări, limitându-se să susțină

că exproprierea nu există, deoarece nu s-a indicat actul de preluare.

În aceste circumstanțe,

și această critică a pârâtului este nefondată.

Față de cele expuse,

recursul declarat de pârât se va privi ca nefondat și, în baza art. 312 alin.

(1) din C. proc. civ., va fi respins ca atare.

Având în vedere

dispozițiile art. 274 din C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată către intimate, în cuantumul dovedit prin

înscrisurile aflate la dosar.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general

împotriva Deciziei nr. 47A din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la

1.000 RON cheltuieli de judecată către intimatele-reclamante B.N., S.A. și V.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 455/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 iulie 2008, contestatoarea N.D. a solicitat Tribunalului București în contradictoriu cu intimatul Municipiul București prin Primar general pe
ÎCCJ 2008-11-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6843/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3821/4 din 27 martie 2006 reclamantul E.N. a chemat în judecată Primăria Generală a Municipiului București și Consiliul
ÎCCJ 2010-04-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2682/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 martie 1998, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria București prin reprezentant legal, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța,
ÎCCJ 2010-11-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5876/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 348 din 11 martie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.E., în contradictoriu cu Municipiul București, prin primar
ÎCCJ 2010-03-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1668/2010
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 43 din 21 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis a
Sursă