ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5934/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin Sentința nr. 843 din 26 iunie 2006, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al sectorului 4 București și, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât. A admis în parte cererea formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu Municipiul București, prin primar general. A constatat nulitatea absolută a exproprierii terenului situat în București, Șos. O., sector 4, în suprafață de 278 mp. A obligat pârâtul Municipiul București, prin primar general la plata către reclamantă a despăgubirilor în sumă de 192.635 RON, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 52.542 euro.

A respins capătul de cerere privind acordarea unui teren în compensare. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că B.A. și B.P. au avut în proprietate imobilul compus din construcție cu 4 camere, bucătărie, vestibul, marchiză, magazie și grup sanitar, terenul în suprafață de 278 mp trecând în proprietatea Statului Român în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 59/1974. Prin Decretul nr. 405/1986, la poziția 6 figurează exproprierea unei suprafețe de teren de 149,61 mp (185,68 mp). Prin Sentința civilă nr. 344 din 4 mai 1998, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a dispus restituirea către B.A. a terenului în suprafață de 278 mp situat Șos. O., sector 4, în baza acestei hotărâri judecătorești fiind emisă dispoziția de restituire în proprietate Decizia din 5 aprilie 1999 a Primarului General al municipiului București.

La data de 21 septembrie 1999, Primăria municipiului București a emis autorizația de construcție, prin care a încuviințat finalizarea lucrărilor blocului de locuințe a cărei construcție a fost începută în baza autorizației construire. La 21 decembrie 2000, Consiliul general al municipiului București a emis Hotărârea nr. 271, prin care s-a aprobat cumpărarea de către Primăria municipiului București a terenurilor destinate realizării blocurilor, urmând ca prețul cumpărare să fie negociat de comisia constituită prin dispoziția Primarului general al municipiului București. Tribunalul a constatat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile legii de expropriere, ceea ce atrage nulitatea exproprierii realizată de Primăria municipiului București pentru edificarea blocului de locuințe, motiv pentru care reclamanta are dreptul la despăgubiri în condițiile stabilite de lege.

În ceea ce privește cererea privind acordarea de teren în compensare, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat probe și a stăruit doar pentru acordarea de despăgubiri. Prin Decizia nr. 72 din 5 februarie 2006 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul București, prin primar general. Instanța de apel a reținut că imobilul a fost retrocedat reclamantei prin Sentința civilă nr. 344 din 4 mai 1998 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, astfel încât valabilitatea titlului statului și a modului de trecere a imobilului proprietatea acestuia nu mai poate fi pusă în discuție. După emiterea autorizației de construire, s-a procedat în fapt la o nouă expropriere a terenului reclamantei, care nu s-a efectuat cu respectarea condițiilor și procedurilor impuse de Legea nr. 33/1994, ceea ce atrage nulitatea absolută a exproprierii.

Prin Decizia nr. 1436 din 4 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Municipiul București, a casat în parte decizia instanței de apel și sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Instanța de recurs a constatat că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 33/1994, iar potrivit dispozițiilor art. 23 din lege, soluționarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului. După rejudecare, prin Sentința nr. 157 din 5 februarie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins cererea formulată de reclamantele S.A., V.I. și B.N., moștenitoarele defunctei B.A. Tribunalul a reținut, în esență, că terenul proprietatea autoarei reclamantelor nu a fost supus procedurii exproprierii, deoarece nu s-a făcut dovada emiterii vreunei hotărâri de expropriere și a declarației de utilitate publică.

Prin Decizia nr. 47A din 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamantele S.A., B.N. și V.I. împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în tot. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local al sectorului 4 București și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis în parte acțiunea în contradictoriu cu Municipiul București, prin primar general. A constatat nulitatea absolută a exproprierii terenului situat în București, Șos. O., sector 4. A obligat pârâtul Municipiul București, prin primar general să plătească reclamantelor despăgubiri în sumă de 52.542 euro, în echivalentul RON la data plății.

A respins capătul de cerere referitor la acordarea unui teren în compensare. Instanța de apel a constatat că preluarea terenului s-a realizat fără bază legală, nefiind respectate prevederile Legii nr. 33/1994. Așa cum rezultă din adresa nr. 436/5500 din 5 mai 2001, emisă de Primăria municipiului București, terenul retrocedat autoarei reclamantelor este inclus în programul construcțiilor de locuințe aprobat prin Hotărârea Consiliului general al municipiului București nr. 271/2000. Această hotărâre, însă, vizează zona sectoarelor 2, 3 și 5, nu și sectorul 4 al municipiului București. Instanța de apel a constatat că cererea reclamantelor se încadrează în dispozițiile Legii nr. 33/1994, imobilul fiind supus unei exproprieri de fapt, care dă dreptul reclamantelor la despăgubiri.

În ceea ce privește cererea privind acordarea unui teren în compensare, instanța de apel a constatat că nu s-a făcut dovada că există teren disponibil. Instanța de apel a mai constatat că pârâtul Consiliul local al sectorului 4 București nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu se afirmă un drept litigios care să poată fi dezbătut în contradictoriu cu acest pârât. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin primar general Invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 din C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia atacată este nelegală. Potrivit art. 129 alin. (5) din C. proc.

civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin mijloacele legale, pentru a afla adevărul, iar instanța de apel avea obligația să se pronunțe asupra cererii reclamantelor și să aibă în vedere că acestea au solicitat nulitatea unei exproprieri care nu există, în condițiile în care nu s-a indicat actul normativ prin care imobilul a fost expropriat. Reclamantele ar fi avut posibilitatea să formuleze o acțiune prin care să se constate calitatea de constructor de rea-credință a municipiului București și să ceară stabilirea valorii bunului, potrivit art. 574 din C. proc. civ. Recurentul a mai arătat că Tribunalul București, secția civilă, nu avea competența să soluționeze cererea, care a vizat constatarea nulității unui act administrativ, situație în care competența de soluționare a cauzei aparține secției contencios administrativ.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 din C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare, Instanțele de judecată au fost sesizate de către reclamanta inițială cu o cerere în materie de expropriere, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994. Natura juridică a cererii de chemare în judecată a fost stabilită cu titlu irevocabil și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1436 din 4 martie 2008, care a casat hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual tocmai pentru respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 privind participarea procurorului. Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din C. proc. civ., procesele și cererile în materie de expropriere se judecă de tribunal, respectiv de secția civilă a acestuia.

În ceea ce privește criticile referitoare la aplicarea greșită a legii, se constată că instanța de rejudecare în apel, ca și celelalte instanțe care s-au pronunțat în cauză în diferite stadii procesuale, a manifestat rol activ și a depus toată stăruința pentru prevenirea oricărei greșeli privind aflarea adevărului.

Astfel, a avut în vedere toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei și a analizat susținerea pârâtului însuși, care a arătat că prin Hotărârea Consiliului general al municipiului București nr. 271/2000 s-a aprobat cumpărarea de către Primăria municipiului București a terenurilor proprietate particulară destinate realizării blocurilor nominalizate în anexele nr. 1 și 2. Instanța de apel a reținut că această hotărâre reprezintă de fapt o expropriere, deoarece imobilul proprietatea autoarei reclamantelor nu figurează în anexe, iar pârâtul nu a făcut nicio critică în combaterea acestei constatări, limitându-se să susțină că exproprierea nu există, deoarece nu s-a indicat actul de preluare. În aceste circumstanțe, și această critică a pârâtului este nefondată.

Față de cele expuse, recursul declarat de pârât se va privi ca nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respins ca atare. Având în vedere dispozițiile art. 274 din C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimate, în cuantumul dovedit prin înscrisurile aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general împotriva Deciziei nr. 47A din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimatele-reclamante B.N., S.A. și V.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2010. Procesat de GGC - AS