ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1843/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrata sub nr. 6908/99/2013* la data de 28 mai 2013 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, reclamantul F.P. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 24, art. 996-art. 997 noul C. proc. civ., art. 80, art. 159-art. 174, art. 252, art. 268 C. muncii, art. 100, art. 102, art. 152, art. 156 din Statutul pentru organizarea și funcționarea bisericii ortodoxe române, art. 8 din Legea nr. 554/2004, Regulamentul de procedură al comisiilor de disciplină ale bisericii ortodoxe române, Decretul nr. 1045/1950, Legea nr. 168/1999, în contradictoriu cu pârâtele Mitropolia Moldovei și Bucovinei I., Permanența Consiliului Eparhial l., suspendarea deciziei din 30 aprilie 2013 emisă de Mitropolia Moldovei și Bucovinei, cu consecința reintegrării sale în muncă.

Prin sentința nr. 3110 din 30 septembrie 2013 pronunțata în Dosar nr. 6908/99/2013* Tribunalul Iași, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea. Prin decizia nr. 62 din 14 februarie 2014 pronunțată în Dosar nr. 6908/99/2013* Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței sus- menționate, reținând, contrar criticilor acestuia, că soluționarea cauzei s-a realizat de către un complet legal constituit, că hotărârea atacată a fost motivată potrivit legii și că în mod corect prima instanță a soluționat cu prioritate excepția de inadmisibilitate a acțiunii, față de excepțiile de neconstituționalitate invocate de către reclamant.

Instanța de apel a mai reținut că, față de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 489/2006 și H.G. nr. 53/2008, actele jurisdicționale emise de autoritățile cultelor religioase nu sunt susceptibile de a fi supuse controlului instanțelor judecătorești. Împotriva acestei decizii reclamantul F.P. a formulat recurs netimbrat, nemotivat și neîncadrat în drept. Înalta Curte a procedat, la data de 21 mai 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că nu este îndeplinită cerința de formă privind declararea căii de atac printr-un mandatar avocat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 alin. (1), art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ., nu sunt indicate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., iar pe de altă parte, că acesta nu este admisibil, conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 21 mai 2014, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 11 iunie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Întrucât verificarea respectării condițiilor formale ale cererii de recurs declarate are întâietate în raport cu problema admisibilității căii de atac, Înalta Curte va proceda la examinarea cu prioritate a celor dintâi.

În acest sens, se reține ca, în acord cu prevederile art. 13 alin. (2) C. proc. civ., în recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic (...)”. Cu un conținut similar, dispozițiile art. 83 alin. (3) C. proc. civ. menționează că „La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către im avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2). De aceea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. a) și lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele sau domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea, respectiv motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde „semnătura (...), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic”. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (3) lit. a) și lit. c)-lit. e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486, cu nulitatea. Având în vedere dispozițiile alin. (5) al art. 493 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că, astfel cum a fost relevat și prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (3) din cod, cererea de recurs nu îndeplinește condițiile formale ale declarării acestei căi de atac, respectiv, cea privitoare la redactarea sa printr-un avocat, care să fi făcut dovada calității de reprezentant convențional al recurentului Față de cele arătate, neîndeplinirea celorlalte condiții de admisibilitate, învederate în raport, nu se mai impune a fi analizată, pentru considerentele menționate, Înalta Curte urmând să anuleze recursul declarat de reclamantul F.P. împotriva deciziei nr. 62 din 14 februarie a Curții de Apel Iași, secția litigii de munca și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamantul F.P., împotriva deciziei nr. 62 din 14 februarie a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâta Mitropolia Moldovei și Bucovinei I., și cu pârâta Permanența Consiliului Eparhial l., Comisia de Disciplină. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2014.