ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1843/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrata sub nr. 6908/99/2013* la data de 28 mai 2013 pe rolul Tribunalului

Iași, secția I civilă, reclamantul F.P.

a

solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 24, art. 996-art. 997 noul C. proc.

civ., art. 80, art. 159-art. 174, art. 252, art. 268 C. muncii, art. 100, art. 102,

art. 152, art. 156 din Statutul pentru organizarea și funcționarea bisericii ortodoxe

române, art. 8 din Legea nr. 554/2004, Regulamentul de procedură al comisiilor de

disciplină ale bisericii ortodoxe române, Decretul nr. 1045/1950, Legea nr. 168/1999,

în contradictoriu cu pârâtele Mitropolia Moldovei și Bucovinei I., Permanența Consiliului

Eparhial l., suspendarea deciziei din 30 aprilie 2013 emisă de Mitropolia Moldovei

și Bucovinei, cu consecința reintegrării sale în muncă.

Prin sentința nr. 3110 din 30 septembrie

2013 pronunțata în Dosar nr. 6908/99/2013* Tribunalul Iași, secția I civilă,

a respins, ca inadmisibilă, acțiunea.

Prin decizia nr. 62 din 14 februarie 2014

pronunțată în Dosar nr. 6908/99/2013* Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă

și asigurări sociale,

a respins

apelul declarat de reclamant împotriva sentinței sus-

menționate, reținând, contrar criticilor

acestuia, că soluționarea cauzei s-a realizat de către un complet legal constituit,

că hotărârea atacată a fost motivată potrivit legii și că în mod corect prima instanță

a soluționat cu prioritate excepția de inadmisibilitate a acțiunii, față de excepțiile

de neconstituționalitate invocate de către reclamant. Instanța de apel a mai reținut

că, față de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 489/2006 și H.G. nr. 53/2008, actele

jurisdicționale emise de autoritățile cultelor religioase nu sunt susceptibile de

a fi supuse controlului instanțelor judecătorești.

Împotriva acestei decizii reclamantul F.P.

a formulat recurs

netimbrat,

nemotivat și neîncadrat în drept.

Înalta Curte a procedat, la data de 21

mai 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului,

prin raport constatându-se că nu este îndeplinită cerința de formă privind declararea

căii de atac printr-un mandatar avocat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 alin.

(1), art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., nu sunt indicate

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul astfel cum prevăd dispozițiile

art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., iar pe de altă parte, că acesta nu este

admisibil, conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Completul de filtru C3, constatând că raportul

întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția

din 21 mai 2014, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte

de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

S-a acordat termen pentru judecarea recursului

la data de 11 iunie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea

părților.

Analizând cauza, Înalta Curte constată

următoarele:

Întrucât

verificarea respectării condițiilor formale

ale cererii de recurs declarate are întâietate în raport cu problema admisibilității

căii de atac, Înalta Curte va proceda la examinarea cu prioritate a celor dintâi.

În

acest sens, se reține ca, în acord cu prevederile art. 13

alin. (2) C. proc. civ., în recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate

și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic (...)”.

Cu un conținut similar, dispozițiile

art. 83 alin. (3) C. proc. civ. menționează că „La redactarea cererii și a motivelor

de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice

vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către

im avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 13

alin. (2).

De aceea, potrivit dispozițiilor art. 486

alin. (1) lit. a) și lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde numele

și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul,

numele, prenumele sau domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea,

respectiv motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C.

proc. civ., cererea de recurs va cuprinde „semnătura (...), a avocatului sau, după

caz, a consilierului juridic”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „la cererea

de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și

împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic”.

Lipsa mențiunilor prevăzute la alin.

(3) lit. a) și lit. c)-lit. e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de

alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486, cu nulitatea.

Având în vedere dispozițiile alin. (5)

al art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, astfel cum a fost relevat și

prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (3) din cod, cererea de recurs nu

îndeplinește condițiile formale ale declarării acestei căi de atac, respectiv, cea

privitoare la redactarea sa printr-un avocat, care să fi făcut dovada calității

de reprezentant convențional al recurentului

Față de cele arătate, neîndeplinirea celorlalte

condiții de admisibilitate, învederate în raport, nu se mai impune a fi analizată,

pentru considerentele menționate, Înalta Curte urmând să anuleze recursul declarat

de reclamantul F.P. împotriva deciziei nr. 62 din 14 februarie a Curții de Apel

Iași, secția litigii de munca și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul

F.P., împotriva deciziei nr. 62 din 14 februarie a Curții de Apel Iași, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâta Mitropolia Moldovei și

Bucovinei I., și cu pârâta Permanența Consiliului Eparhial l., Comisia de Disciplină.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie

2014.