ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1760/2014

Deliberând asupra recursului de față constată

următoarele:

Prin

încheierea din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Iași a fost constatată inadmisibilă

cererea de recuzare a judecătorilor D.P. și G.P. formulată de F.P.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs reclamantul F.P. susținând că nu este motivată în drept, că a fost soluționată

de judecătorii recuzați care sunt lipsiți de imparțialitate și că art. 31 C.

proc. civ. nu are alin. (1). Recursul nu a fost motivat în drept.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

dosarul a fost înregistrat la data de 5 martie 2014.

După comunicarea motivelor de recurs și

a întâmpinărilor la recurs, instanța a dispus, în temeiul art. 493 alin. (2) din

Legea nr. 134/2010, cu modificările și completările ulterioare, întocmirea raportului

asupra admisibilității în principiu a recursului.

În raport s-a reținut că, în raport de

dispozițiile art. 53 C. proc. civ., recursul este admisibil, întrucât decizia civilă

nr. 62 din 14 februarie 2014 pronunțată în cauză este definitivă, iar recursul împotriva

încheierii din 12 februarie 2014, prin care s-a constatat inadmisibilă cererea de

recuzare, a fost depus în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia.

Însă, motivele de recurs formulate, respectiv

că încheierea nu este motivată în drept, că a fost soluționată de judecătorii recuzați

care sunt lipsiți de imparțialitate și că art. 31 C. proc. civ. nu are alin. (1),

nu se pot încadra în motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părților în temeiul

art. 493 alin. (4) C. proc. civ., au formulat puncte de vedere asupra raportului

doar intimatele Mitropolia Moldovei și Bucovinei și Permanența Consiliului Eparhial

lași prin care au susținut nulitatea recursului.

Analizând, în condițiile art 493 alin.

(5) C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte constată că este nul și urmează,

în consecință, să se constate nulitatea lui, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C.

proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de

casare pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489

alin. (2) C. proc. civ. nulitatea intervine și în cazul în care criticile formulate

nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.; per

a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor

într-unul din cazurile de casare prevăzute expres de art. 488 C. proc. civ., sancțiunea

care intervine este nulitatea recursului.

În speță, nu numai că recurentul nu s-a

conformat exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neindicând motivele

de casare din art. 488 C. proc. civ. pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat

nici critici, care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare prevăzute

de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs

dedusă judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa încheierii atacate,

care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către

recurent a motivelor de casare prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele

folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată

de recurent constă practic în exprimarea nemulțumirii față de modalitatea de soluționare

a cererii de recuzare, susținând că nu este motivată în drept, ca a fost soluționată

de judecătorii recuzați care sunt lipsiți de imparțialitate și că art. 31 C.

proc. civ. nu are alin. (1).

Succesiunea de afirmații din cuprinsul

cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât

să se poată reține vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare

prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul

judiciar în recurs.

Având în vedere că recursul nu poate fi

analizat în afara cadrului restrictiv al art. 488 C. proc. civ., iar criticile formulate

de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va constata nulitatea

recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul

F.P. împotriva încheierii de ședință din data de 12 februarie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul

nr. 6908/99/2013*.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin.

(5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

iunie 2014.