ÎCCJ, Decizia nr. 111/2014
ÎCCJ, Decizia nr. 111/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., constată
următoarele:
La data de 22 mai 2014, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul declarat de A.G.
împotriva încheierii din 7 mai 2014, pronunțată de Consiliul Superior al
Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. 19/J/2014.
Examinându-se cererea
de recurs, s-a constatat că aceasta îndeplinește cerințele de formă prevăzute
sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (1) lit. a), lit. c) lit. d) și lit.
e) C. proc. civ., a fost depusă în numărul de exemplare stabilit în
conformitate cu prevederile art. 195, cu referire la art. 149 alin. (1) C.
proc. civ., raportat la art. XIV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, însă nu
cuprinde denumirea și sediul intimatului, conform art. 486 alin. (1) lit. b) C.
proc. civ.
Astfel cum s-a dispus
prin rezoluția din data de 27 iunie 2014, recursul a fost comunicat intimatei
Inspecția Judiciară. La data de 6 iunie 2014, Inspecția Judiciară a depus la
dosar întâmpinare, prin care s-a solicitat, în principal, respingerea
recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca
nefondat și care a fost comunicată părții adverse.
Recurentul a atașat
la dosar un memoriu, ca răspuns la întâmpinare, la data de 27 iunie 2014,
reiterând, în esență criticile și argumentele de nelegalitate și netemeinicie
cu privire la încheierea atacată, expuse în recurs.
În raport cu
dispozițiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că prezentul
recurs a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, respectiv la
instanța disciplinară, în speță, Secția pentru judecători a Consiliului
Superior al Magistraturii.
Prin rezoluția de la
27 iunie 2014, a fost desemnată persoana în vederea redactării raportului,
acesta fiind întocmit conform prevederilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Completul de filtru,
la data de 7 iulie 2014, a luat act de conținutul raportului prin care s-a
apreciat că recursul nu este admisibil și a dispus comunicarea acestuia către
părțile în litigiu, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor
aflate la filele 42 - 44 și 46 din dosarul de recurs, raportul asupra
admisibilității în principiu a fost comunicat recurentului A.G. precum și
intimatei Inspecția Judiciară care, până astăzi, data de mai sus, nu au depus
la dosar puncte de vedere asupra acestuia.
La data de 1 august
2014, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum
prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a fixat termen în acest
scop la data de 8 septembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,
fără citarea părților.
Analizând recursul
formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru considerentele care
vor fi expuse în continuare.
Prin încheierea din 7
mai 2014, atacată în speță, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru
judecători în materie disciplinară a admis solicitarea formulată de Inspecția
Judiciară și, în temeiul art. 52 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004,
republicată, a dispus suspendarea din funcție a judecătorului A.G., din cadrul
Judecătoriei Pitești, până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare
ce formează obiectul Dosarului nr. 19/J/2014.
Prin recursul
declarat, este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii
menționate, în considerarea de către recurent a caracterului autonom al
acesteia.
Însă, caracterul
autonom al încheierii în această materie este exclus, în raport cu dispozițiile
art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2007, republicată, coroborate cu cele ale art.
424 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile date în cursul
judecății.
Pe de altă parte,
potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 466 alin. (4) din
același cod, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul.
Or, conform
dispozițiilor art. 51 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârilor secțiilor
Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea
disciplinară se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare, de
către judecătorul sau procurorul sancționat sau, după caz, de către Inspecția
Judiciară sau ceilalți titulari ai acțiunii disciplinare care au exercitat-o.
Principiul
legalității căilor de atac, consacrat expres de dispozițiile art. 7, coroborate
cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre
judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin
urmare, în afară de căile de atac reglementate de lege, nu se pot folosi alte
mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei
hotărâri judecătorești.
Această regulă are
valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art.
129 din Constituția României precizând că mijloacele procedurale prin care
poate fi atacată o hotărâre judecătorească, ca și procedura de judecată sunt
cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea căilor de atac trebuie făcută în
condițiile legii, cu respectarea acesteia.
În raport cu
dispozițiile legale anterior menționate, se constată că încheierea atacată cu
recurs în prezenta cauză nu este supusă, potrivit legii, căii de atac a
recursului.
În consecință, în
considerarea celor expuse și având în vedere dispozițiile art. 49 alin. (7) din
Legea nr. 317/2004, republicată, coroborate cu cele ale art. 248 alin. (1)
raportate la cele ale art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte
urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul dedus judecății în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de A.G. împotriva încheierii de suspendare din
funcție din data de 7 mai 2014 pronunțată de Consiliul Superior al
Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr.
19/J/2013.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 8 septembrie 2014.