ÎCCJ, Decizia nr. 111/2014

Asupra recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., constată următoarele: La data de 22 mai 2014, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul declarat de A.G. împotriva încheierii din 7 mai 2014, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. 19/J/2014. Examinându-se cererea de recurs, s-a constatat că aceasta îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (1) lit. a), lit. c) lit. d) și lit. e) C. proc. civ., a fost depusă în numărul de exemplare stabilit în conformitate cu prevederile art. 195, cu referire la art. 149 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. XIV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, însă nu cuprinde denumirea și sediul intimatului, conform art. 486 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Astfel cum s-a dispus prin rezoluția din data de 27 iunie 2014, recursul a fost comunicat intimatei Inspecția Judiciară. La data de 6 iunie 2014, Inspecția Judiciară a depus la dosar întâmpinare, prin care s-a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat și care a fost comunicată părții adverse. Recurentul a atașat la dosar un memoriu, ca răspuns la întâmpinare, la data de 27 iunie 2014, reiterând, în esență criticile și argumentele de nelegalitate și netemeinicie cu privire la încheierea atacată, expuse în recurs.

În raport cu dispozițiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că prezentul recurs a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, respectiv la instanța disciplinară, în speță, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Prin rezoluția de la 27 iunie 2014, a fost desemnată persoana în vederea redactării raportului, acesta fiind întocmit conform prevederilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Completul de filtru, la data de 7 iulie 2014, a luat act de conținutul raportului prin care s-a apreciat că recursul nu este admisibil și a dispus comunicarea acestuia către părțile în litigiu, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 42 - 44 și 46 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a fost comunicat recurentului A.G.

precum și intimatei Inspecția Judiciară care, până astăzi, data de mai sus, nu au depus la dosar puncte de vedere asupra acestuia. La data de 1 august 2014, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a fixat termen în acest scop la data de 8 septembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin încheierea din 7 mai 2014, atacată în speță, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a admis solicitarea formulată de Inspecția Judiciară și, în temeiul art. 52 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004, republicată, a dispus suspendarea din funcție a judecătorului A.G., din cadrul Judecătoriei Pitești, până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare ce formează obiectul Dosarului nr. 19/J/2014. Prin recursul declarat, este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii menționate, în considerarea de către recurent a caracterului autonom al acesteia. Însă, caracterul autonom al încheierii în această materie este exclus, în raport cu dispozițiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2007, republicată, coroborate cu cele ale art. 424 alin. (2) C. proc.

civ., cu referire la hotărârile date în cursul judecății. Pe de altă parte, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 466 alin. (4) din același cod, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul. Or, conform dispozițiilor art. 51 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare, de către judecătorul sau procurorul sancționat sau, după caz, de către Inspecția Judiciară sau ceilalți titulari ai acțiunii disciplinare care au exercitat-o. Principiul legalității căilor de atac, consacrat expres de dispozițiile art. 7, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac reglementate de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituția României precizând că mijloacele procedurale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească, ca și procedura de judecată sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea căilor de atac trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În raport cu dispozițiile legale anterior menționate, se constată că încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză nu este supusă, potrivit legii, căii de atac a recursului.

În consecință, în considerarea celor expuse și având în vedere dispozițiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, coroborate cu cele ale art. 248 alin. (1) raportate la cele ale art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A.G. împotriva încheierii de suspendare din funcție din data de 7 mai 2014 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. 19/J/2013. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2014.