ÎCCJ, Decizia nr. 137/2014

Asupra

recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele;

La data de 20 august 2014, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători,

recursul declarat de S.C. împotriva Deciziei nr. 1809 din 10 iunie 2014,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În fapt, prin decizia

nr. 1809 din 10 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

l civilă, în Dosarul nr. 248/54/2014, s-a constatat nulă cererea de revizuire

formulată de S.C. împotriva Deciziei nr. 106 din 22 ianuarie 2014 Curții de

Apel Craiova, secția I civilă.

Instanța a reținut,

în esență, că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 511 alin. (4) C.

proc. civ., cu faptul că cererea de declarare a căii de atac a revizuirii, înregistrată

pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 10 februarie 2014, nu cuprinde

motivarea căii extraordinare de atac de retractare și cu împrejurarea că

motivarea cererii de revizuire, la data de 19 martie 2014, s-a făcut cu

depășirea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinându-se cererea

de recurs prin prisma dispozițiilor art. 485 și ale art. 486 C. proc. civ.,

raportat la art. XIII, art. IV și art. XVII din Legea nr. 2/2013, s-a constatat

că recursul

îndeplinește

cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (1) lit.

a) (doar în ceea ce privește numele, prenumele și domiciliul recurentului), lit.

c), lit. d) și lit. e) C. proc. civ., cuprinde denumirea și sediul intimatului,

conform art. 486 alin. (1) lit. b) din același cod și a fost depusă în numărul

de exemplare stabilit în conformitate cu prevederile art. 195, cu referire la art.

149 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Față de

dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., cu referire la cele ale art.

486 alin. (2), ale art. 176 pct. 2, ale art. 85 alin. (3) și ale art. 87 alin.

(2) teza finală din codul menționat și incidența dispozițiilor art. 83 alin. (3)

teza finală, coroborate cu cele ale art. 13 alin. (2) C. proc. civ., este de

menționat, că, prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, Curtea

Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 486

alin. (3), art. 83 alin. (3) și art. 13 alin. (2) C. proc. civ.

În raport cu

dispozițiile art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., s-a constatat că prezentul

recurs a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, respectiv la Secția l civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din verificările

efectuate la Secția l Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmare

adresei de solicitare a dosarului pentru data de 2 octombrie 2014, emisă de

secția menționată, s-a constatat că, prin Decizia nr. 2546 din camera de

consiliu de la data de 2 octombrie 2014, s-a admis contestația în anulare

formulată de contestatorul S.C., s-a anulat Decizia nr. 1809 din 10 iunie 2014,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, și s-a

fixat termen de judecată a cererii de revizuire la data de 30 octombrie 2014.

Întrucât hotărârea

supusă cenzurii instanței de control judiciar a fost astfel anulată, se reține

că recursul a rămas fără obiect, nemaiavând relevanță examinarea sub aspectul

admisibilității în principiu a acestuia.

De altfel, recurentul

nici

nu

mai justifică un interes în promovarea prezentei căi de atac, conform

dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și ale art. 33 C. proc. civ.

Prin

urmare, în temeiul art. 493 alin. (5) teza 1 din aceeași lege, Înalta Curte va

respinge, ca rămas fără obiect, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămas

fără obiect, recursul declarat de S.C. împotriva deciziei nr. 1809 din 10 iunie

2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul

nr. 248/54/2014.

Fără cale de atac.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2014.