ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 624/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 aprilie 2010 și precizată prin cererea depusă la 28 februarie 2011, reclamanta SC „M&D S.F.” SRL Constanța a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate de a efectua operațiunea de completare în baza electronică de date a aplicației EMCS și în baza generală electronică de date a operatorilor economici autorizați să expedieze și/sau să primească produse accizabile în regim suspensiv de accize și a produselor accizabile având codurile E 910 și E 440. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului să modifice autorizația de antrepozit fiscal și RO0103913DD01, conform dispozițiilor art. 206 24 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și pct. 86 alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, în sensul completării în baza electronică de date a aplicației EMCS și în baza generală electronică de date a operatorilor economici autorizați să expedieze și/sau să primească produse accizabile în regim suspensiv de accize pe lângă produsul accizabil cu codul E430(E4.3) și a produselor accizabile având codurile E910 și E440,

dat fiind că a fost deja autorizată să amestece în cadrul antrepozitului fiscal produsul biodiesel E910 cu produsul motorină convențională E 430. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, începând de la data de 15 ianuarie 2010, activitatea sa a fost blocată datorită refuzului nejustificat al pârâtului de a proceda la actualizarea bazei de date deținută, prin înscrierea autorizațiilor de expediere/primire a produselor accizabile având codurile E910 și E440.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 104/CA din 28 martie 2011, prin care a admis acțiunea, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a efectua operațiuni de completare în baza electronică de date a aplicației EMCS și în baza electronică generală de date a operatorilor economici autorizați să expedieze și/sau să primească produse accizabile în regim suspensiv de accize și a produselor accizabile E910 și E440 și a obligat pârâtul să răspundă la solicitările reclamantei privind modificarea autorizației de antrepozit fiscal nr. RO0103913DD01.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit autorizației de antrepozit fiscal nr. RO0103913DD01 din 27 martie 2007, reclamanta a fost autorizată să depoziteze produse energetice și amestec de carburanți tradiționali cu biocarburanți și să primească, să dețină și să expedieze în regim suspensiv de la plata accizelor produsul E4.3 Motorină. Față de existența acestei autorizații, s-a considerat că reclamanta era îndreptățită să solicite completarea prin înscrierea categoriei de produse energetice E910 și E440, nefiind în situația prevăzută de art. 206 21 din C. fisc., care impune o nouă autorizare. Conform acestei reglementări, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 54/2010, depozitarea exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize poate avea loc în antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizați pentru producția de produse energetice, iar producția și transformarea produselor accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal. Din acest motiv, instanța de fond a constatat că pârâtul a refuzat în mod nejustificat să efectueze operațiunea de completare în baza electronică de date a aplicației EMCS și în baza generală electronică de date a operatorilor economici autorizați să expedieze și/sau să primească produse accizabile în regim suspensiv de accize pe lângă produsul accizabil cu codul E430 (E4.3) și a produselor accizabile având codurile E910 și E440.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Constanța, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca nefondată. Recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, întrucât prin O.U.G. nr. 54/2010 a fost modificat art. 206 21 din C. fisc., în sensul desființării antrepozitelor fiscale de depozitare, astfel că, potrivit noului act normativ, singurele antrepozite fiscale sunt cele de producție, în cadrul cărora titularii autorizațiilor de antrepozitar desfășoară activități de producție, deținând instalații și utilaje pentru rafinarea țițeiului și prelucrarea fracțiilor rezultate în vederea obținerii de produse supuse accizelor.

În conformitate cu prevederile art. 206 21 alin. (2) din C. fisc., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 54/2010, recurentul a arătat că, depozitarea exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize se poate efectua în antrepozite fiscale ale antrepozitarilor autorizați pentru producția de produse energetice, iar intimata nu desfășoară activități de producție. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 306 și art. 306 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Intimata SC „M&D S.F.” SRL Constanța este titulara autorizației de antrepozit fiscal nr. RO0103913DD01 din 27 martie 2007 pentru desfășurarea activităților de depozitare produse energetice și amestec de carburanți tradiționali cu biocarburanți.

Această autorizație permitea ca, în regim suspensiv de la plata accizelor, titularul să primească, să dețină și să expedieze, după caz, produsul accizabil E.4.3 - Motorină. Cererile intimatei de completare a autorizației deținute, prin înscrierea altor două produse accizabile, având codurile E910 și E440, au fost în mod justificat respinse în baza prevederilor legale care reglementează activitatea pentru care s-a solicitat autorizarea. Astfel, recurentul a constatat întemeiat că, la data formulării cererilor societății intimate, legislația în vigoare a prevăzut că depozitarea exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize poate avea loc în antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizați pentru producția de produse energetice.

Cum intimata-reclamantă nu are calitatea de antrepozitar pentru producția de produse energetice, au fost corect respinse cererilor sale de completare a autorizației deținute. Decizia de respingere a cererilor intimatei este conformă dispozițiilor art. 206 21 alin. (2) din C. fisc., modificate prin O.U.G. nr. 54/2010, care au prevăzut că depozitarea exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize poate avea loc în antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizați pentru producția de produse energetice și ale persoanelor afiliate acestora, pentru un număr maxim de 8 antrepozite fiscale de depozitare pentru fiecare antrepozit autorizat pentru producția de astfel de produse din România, inclusiv persoanele afiliate acestuia.

În înțelesul acestei prevederi, antrepozitarul autorizat pentru producția de produse energetice este operatorul economic care deține instalații și utilaje pentru rafinarea țițeiului și prelucrarea fracțiilor rezultate în vederea obținerii de produse supuse accizelor. În consecință, se reține că, autoritatea recurentă a soluționat corect și în termenul legal cererile intimatei și i-a comunicat cu Adresa nr. 717.376 din 23 august 2010, că după modificarea art. 206 21 din C. fisc. prin O.U.G. nr. 54/2010, a încetat valabilitatea autorizațiilor deținute de antrepozitarii autorizați pentru antrepozitele fiscale de depozitare de produse accizabile, cu excepția situațiilor prevăzute la art. I pct. 5 din actul normativ sus-menționat, dar în care nu se încadrează antrepozitul fiscal de depozitare autorizat societății în cauză.

Nefiind titulara unui drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat prin decizia de respingere a autorității recurente, societatea intimată a solicitat neîntemeiat obligarea acesteia să completeze autorizația deținută cu activități sau produse pentru care nu îndeplinește condițiile legale de autorizare, astfel că acțiunea sa a fost greșit admisă de instanța de fond. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC „M&D S.F.” SRL Constanța ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operațiunilor de Produse supuse Accizelor Armonizate prin D.G.F.P. Constanța împotriva Sentinței nr. 104/CA din 28 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC „M&D S.F.” SRL Constanța ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012. Procesat de GGC - LM