ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 624/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19

aprilie 2010 și precizată prin cererea depusă la 28 februarie 2011, reclamanta

SC „M&D S.F.” SRL Constanța a solicitat să se constate refuzul nejustificat

al pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea

operatorilor de produse supuse accizelor armonizate de a efectua operațiunea de

completare în baza electronică de date a aplicației EMCS și în baza generală

electronică de date a operatorilor economici autorizați să expedieze și/sau să

primească produse accizabile în regim suspensiv de accize și a produselor

accizabile având codurile E 910 și E 440.

Reclamanta a

solicitat și obligarea pârâtului să modifice autorizația de antrepozit fiscal

și RO0103913DD01, conform dispozițiilor art. 206

24

alin. (5) din

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și pct. 86 alin. (8) din Normele

metodologice de aplicare a Codului fiscal, în sensul completării în baza

electronică de date a aplicației EMCS și în baza generală electronică de date a

operatorilor economici autorizați să expedieze și/sau să primească produse

accizabile în regim suspensiv de accize pe lângă produsul accizabil cu codul

E430(E4.3) și a produselor accizabile având codurile E910 și E440, dat fiind că

a fost deja autorizată să amestece în cadrul antrepozitului fiscal produsul

biodiesel E910 cu produsul motorină convențională E 430.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, începând de la data de 15 ianuarie 2010,

activitatea sa a fost blocată datorită refuzului nejustificat al pârâtului de a

proceda la actualizarea bazei de date deținută, prin înscrierea autorizațiilor

de expediere/primire a produselor accizabile având codurile E910 și E440.

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 104/CA din 28 martie 2011, prin care a

admis acțiunea, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a efectua

operațiuni de completare în baza electronică de date a aplicației EMCS și în

baza electronică generală de date a operatorilor economici autorizați să

expedieze și/sau să primească produse accizabile în regim suspensiv de accize

și a produselor accizabile E910 și E440 și a obligat pârâtul să răspundă la

solicitările reclamantei privind modificarea autorizației de antrepozit fiscal

nr. RO0103913DD01.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit autorizației de antrepozit

fiscal nr. RO0103913DD01 din 27 martie 2007, reclamanta a fost autorizată să

depoziteze produse energetice și amestec de carburanți tradiționali cu

biocarburanți și să primească, să dețină și să expedieze în regim suspensiv de

la plata accizelor produsul E4.3 Motorină.

Față de existența

acestei autorizații, s-a considerat că reclamanta era îndreptățită să solicite

completarea prin înscrierea categoriei de produse energetice E910 și E440,

nefiind în situația prevăzută de art. 206

21

din C. fisc., care

impune o nouă autorizare.

Conform acestei

reglementări, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 54/2010, depozitarea

exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize poate avea loc

în antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizați pentru producția de

produse energetice, iar producția și transformarea produselor accizabile

trebuie realizate într-un antrepozit fiscal.

Din acest motiv,

instanța de fond a constatat că pârâtul a refuzat în mod nejustificat să

efectueze operațiunea de completare în baza electronică de date a aplicației

EMCS și în baza generală electronică de date a operatorilor economici autorizați

să expedieze și/sau să primească produse accizabile în regim suspensiv de

accize pe lângă produsul accizabil cu codul E430 (E4.3) și a produselor

accizabile având codurile E910 și E440.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Constanța, solicitând

modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de

reclamantă ca nefondată.

Recurentul a susținut

că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, întrucât prin

O.U.G. nr. 54/2010 a fost modificat art. 206

21

din C. fisc., în

sensul desființării antrepozitelor fiscale de depozitare, astfel că, potrivit

noului act normativ, singurele antrepozite fiscale sunt cele de producție, în

cadrul cărora titularii autorizațiilor de antrepozitar desfășoară activități de

producție, deținând instalații și utilaje pentru rafinarea țițeiului și

prelucrarea fracțiilor rezultate în vederea obținerii de produse supuse

accizelor.

În conformitate cu prevederile

art. 206

21

alin. (2) din C. fisc., astfel cum a fost modificat prin

O.U.G. nr. 54/2010, recurentul a arătat că, depozitarea exclusivă a produselor

accizabile în regim suspensiv de accize se poate efectua în antrepozite fiscale

ale antrepozitarilor autorizați pentru producția de produse energetice, iar

intimata nu desfășoară activități de producție.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 306 și art. 306

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele

considerente:

Intimata SC „M&D

S.F.” SRL Constanța este titulara autorizației de antrepozit fiscal nr.

RO0103913DD01 din 27 martie 2007 pentru desfășurarea activităților de

depozitare produse energetice și amestec de carburanți tradiționali cu

biocarburanți. Această autorizație permitea ca, în regim suspensiv de la plata

accizelor, titularul să primească, să dețină și să expedieze, după caz,

produsul accizabil E.4.3 - Motorină.

Cererile intimatei de

completare a autorizației deținute, prin înscrierea altor două produse

accizabile, având codurile E910 și E440, au fost în mod justificat respinse în

baza prevederilor legale care reglementează activitatea pentru care s-a

solicitat autorizarea.

Astfel, recurentul a

constatat întemeiat că, la data formulării cererilor societății intimate,

legislația în vigoare a prevăzut că depozitarea exclusivă a produselor

accizabile în regim suspensiv de accize poate avea loc în antrepozitele fiscale

ale antrepozitarilor autorizați pentru producția de produse energetice. Cum

intimata-reclamantă nu are calitatea de antrepozitar pentru producția de

produse energetice, au fost corect respinse cererilor sale de completare a

autorizației deținute.

Decizia de respingere

a cererilor intimatei este conformă dispozițiilor art. 206

21

alin.

(2) din C. fisc., modificate prin O.U.G. nr. 54/2010, care au prevăzut că

depozitarea exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize

poate avea loc în antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizați pentru

producția de produse energetice și ale persoanelor afiliate acestora, pentru un

număr maxim de 8 antrepozite fiscale de depozitare pentru fiecare antrepozit

autorizat pentru producția de astfel de produse din România, inclusiv

persoanele afiliate acestuia. În înțelesul acestei prevederi, antrepozitarul

autorizat pentru producția de produse energetice este operatorul economic care

deține instalații și utilaje pentru rafinarea țițeiului și prelucrarea

fracțiilor rezultate în vederea obținerii de produse supuse accizelor.

În consecință, se

reține că, autoritatea recurentă a soluționat corect și în termenul legal

cererile intimatei și i-a comunicat cu Adresa nr. 717.376 din 23 august 2010,

că după modificarea art. 206

21

din C. fisc. prin O.U.G. nr. 54/2010,

a încetat valabilitatea autorizațiilor deținute de antrepozitarii autorizați

pentru antrepozitele fiscale de depozitare de produse accizabile, cu excepția

situațiilor prevăzute la art. I pct. 5 din actul normativ sus-menționat, dar în

care nu se încadrează antrepozitul fiscal de depozitare autorizat societății în

cauză.

Nefiind titulara unui

drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat prin decizia de respingere a

autorității recurente, societatea intimată a solicitat neîntemeiat obligarea

acesteia să completeze autorizația deținută cu activități sau produse pentru

care nu îndeplinește condițiile legale de autorizare, astfel că acțiunea sa a

fost greșit admisă de instanța de fond. Pentru considerentele expuse, în baza

dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica hotărârea atacată,

în sensul că, va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC „M&D S.F.”

SRL Constanța ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea

Operațiunilor de Produse supuse Accizelor Armonizate prin D.G.F.P. Constanța

împotriva Sentinței nr. 104/CA din 28 martie 2011 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC „M&D

S.F.” SRL Constanța ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM