ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3222/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 1 aprilie 2011, reclamantul Municipiul Orșova reprezentat prin Primar - ing. C.A.B., a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, SC "D." S.A. (în prezent SC "U.T.H." SA), pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 29 februarie 1996, respectiv pct. 1 pentru suprafața de 759 mp și pct. 22 pentru suprafața de 108 mp emis de Ministerul Turismului în favoarea SC "D." SA (în prezent SC "U.T.H." SA - Sucursala Dierna Orșova).

În fapt, a arătat reclamantul că la data de 29 februarie 1996 a fost emis de către Ministerul Turismului, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață totală de 5.059 mp, din 29 februarie 1996, pentru societatea comercială cu capital de stat, SC "D." SA. Potrivit Situației privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat, pentru "Hotel D.", suprafața deținută (folosită) prin titlu la acel moment este de 4.200 mp, existând în acest sens Decizia Consiliului Județean Mehedinți nr. 53/1973. La data transformării în societate comercială, respectiv 5 .iunie 1995, SC "D." SA nu avea în administrare suprafața pentru care se solicită anularea parțială a certificatului de proprietate.

Astfel, emiterea certificatului prin care s-a atribuit în proprietatea SC "D." SA (în prezent SC "U.T.H." SA Sucursala Dierna Orșova), un teren în suprafață de 867,0 mp, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 1, 2 și 3 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat. S-a mai arătat că, potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991 se atribuie în proprietate, terenurile care se aflau în patrimoniul societăților comerciale la data înființării acestora și care le sunt necesare pentru desfășurarea activității, condiții care nu au fost îndeplinite de SC "D." S.A., întrucât societatea nu deținea un titlu legal privind administrarea terenului, pe care să-l poată prezenta.

Potrivit art. 3 din H.G. nr. 834/1991 nu pot fi atribuite în proprietatea societăților comerciale, terenurile care fac parte din domeniul public, situație în care se găsește și terenul în cauză. S-a mai arătat ca, imprescriptibilitatea este consecința inalienabilității bunurilor, adică a împrejurării că sunt scoase din circuitul civil. Caracterul imprescriptibil constă în aceea că dreptul de proprietate publică este imprescriptibil extinctiv, cât și achizitiv. Tot datorită caracterului puternic al inalienabilității proprietății publice, bunurile care formează obiectul acesteia sunt și insesizabile, adică nu pot fi urmărite de creditori pentru realizarea creanțelor lor. Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității acțiunii introductive.

S-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, "pentru motive temeinice, în cazul actelor individuale, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau data luării la cunoștință a acestuia". Față de aceste dispoziții, a afirmat pârâtul că, ținând cont că suntem în prezența unui act administrativ supus regimului de publicitate imobiliară, contestarea acestuia poate fi făcută în termen de maxim 1 an, care se socotește de la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate atestat prin respectivul certificat, momentul efectuării înscrierii fiind, în considerarea opozabilității erga omnes al înscrierilor în cartea funciară și momentul de la care partea are cunoștință de existența actului (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3621 din 22 octombrie 2008). Prin Sentința nr. 364 din 1 iulie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității și a respins cererea reclamantului Municipiul Orșova reprezentant prin Primar - ing.

C.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, SC "D." SA (în prezent SC "U.T.H." SA) ca tardiv formulată . Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 29 februarie 1996 de către Ministerul Industriilor pentru SC "D." SA (în prezent SC "U.T.H." SA - Sucursala Dierna Orșova) este un act administrativ individual, emis către o persoană juridică determinată chiar în cuprinsul acestuia. - Prin urmare, în materia termenelor pentru introducerea plângerii prealabile și a acțiunii în anulare se aplică dispozițiile art. 7 alin. (3) și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

- În privința plângerii prealabile, instanța a reținut că reclamantul s-a adresat instituției emitente a actului administrativ atacat cu cerere de revocare la data de 26 noiembrie 2011, invocând faptul că, certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale. - Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, în termen de 6 luni din momentul în care a luat la cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia.

- Față de împrejurarea că, certificatul de atestare a dreptului de proprietate ce face obiectul cauzei este supus regimului de publicitate imobiliară, termenul de contestare începe să curgă de la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate atestat prin respectivul certificat, de la această dată el a devenit opozabil " erga omnes". Prin urmare, a concluzionat prima instanță, se prezumă că momentul la care reclamantul a luat la cunoștință de actul administrativ atacat este momentul înscrierii acestuia în cartea funciară, dată de la care începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Municipiul Orșova prin Primar - ing.

C.A.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe. Prin criticile aduse sentinței, recurentul-reclamant susține, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit legea atunci când a admis excepția tardivității acțiunii, având în vedere că în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, potrivit căreia, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, trăsături care imprimă și dreptului la acțiune vizând aceste bunuri, caracter imprescriptibil.

Recursul este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte va respinge recursul, având în vedere considerentele ce se vor expune în cele ce urmează. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant susține nelegalitatea soluției pronunțate prin afirmația, potrivit căreia, terenul ce formează obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate este bun proprietate publică și prin urmare acțiunea este imprescriptibilă, neputându-i-se opune excepția tardivității formulării acesteia.

Critica este vădit nefondată prin prisma faptului că pretențiile deduse judecății constau în anularea parțială a unui act administrativ cu caracter individual - respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată emis de Ministerul Turismului în favoarea pârâtei SC "D." SA, reclamantul însuși alegând calea contenciosului administrativ prin învestirea instanței competente de contencios administrativ. Prin urmare, respectând limitele învestirii sale, instanța de contencios administrativ a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, verificând cu prioritate regularitatea introducerii acțiunii sub aspectul respectării termenului imperativ și expres prevăzut de legea menționată mai sus.

Aspectul invocat de reclamant, referitor la natura juridică a bunului imobil ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ține de dezlegarea pe fond a pricinii și, oricum, nu are nicio relevanță din perspectiva regulilor procedurale stabilite de Legea contenciosului administrativ. Prin urmare, imprescriptibilitatea unei acțiuni în anularea unui act administrativ individual nu are niciun temei juridic, susținerea recurentului-reclamant în acest sens fiind vădit nefondată.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de prima instanță în sensul respingerii acțiunii ca tardiv formulată este corectă și legală pentru următoarele argumente: - certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, a fost emis de Ministerul Turismului, în favoarea pârâtei SC "D." SA (în prezent SC "U.T.H." SA la data de 29 februarie 1996 și întabulat în Cartea funciară prin Încheierea nr. 1574/1998, din acel moment fiind opozabil terților și adus la cunoștința acestora; - temeinicia celor susținute de recurentul-reclamant trebuie analizată prin raportare la dispozițiile legii contenciosului administrativ în vigoare la data introducerii acțiunii în fața instanței judecătorești.

Judecătoria Oradea a fost învestită cu soluționarea cererii privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate la data de 1 aprilie 2011, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 554/2004.

- având în vedere că reclamanții sunt terți față de certificatul de atestare, neexistând obligația comunicării către acestea, nu sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (1) care stabilesc termenul de prescripție de 6 luni pentru formularea acțiunii în contencios administrativ, ci dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care instituie termenul de decădere de 1 an, calculat în cazul reclamanților de la data la care aceștia au luat cunoștință de actul vătămător; - din extrasul de carte funciară depus în fața instanței de recurs, rezultă că în anul 1998 SC "D." SA și-a înscris dreptul de proprietate consfințit prin acest certificat de atestare a dreptului de proprietate, în Cartea Funciară a localității Orșova, de la acest moment dreptul de proprietate devenind opozabil "erga omnes", deci și reclamantului care, de altfel, nici nu contestă situația, potrivit căreia, avea cunoștință de emiterea acestui certificat, invocând doar, în mod neîntemeiat, imprescriptibilitatea acțiunii.

- potrivit art. 22, 26 și 27 din Legea nr. 7/1996 a Cadastrului și publicității imobiliare, republicată, înscrierea în cartea funciară a certificatului de proprietate marchează data la care dreptul de proprietate asupra respectivului imobil devine opozabil terților, nefiind obligatorie și nici posibilă comunicarea acesteia terților. De la această dată începe să curgă termenul de un an, prevăzut de dispozițiile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990, în vigoare la momentul emiterii actului atacat dar și de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, lege intrată în vigoare la momentul introducerii acțiunii acesta fiind un termen de decădere, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (5) teza a II-a.

- cum acțiunea a fost introdusă de reclamant la data de 1 aprilie 2011, fiind cu mult depășit termenul de un an, în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâți. În concluzie, raportat la momentul anului 1998 - dată la care, în mod evident, reclamantul a cunoscut despre înscrierea în cartea funciară operată în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, termenul de 1 an de la data luării la cunoștință a fost cu mult depășit, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Municipiul Orșova prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 364 din 1 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2012. Procesat de GGC - AS