ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4708/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4708/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. 22757/3/2010 reclamantul

B.P. a solicitat obligarea pârâților Judecătoria Deva și Tribunalul Hunedoara

la plata sumei de 500.000 euro (în RON la cursul zilei) cu titlu de daune

morale, pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a prelucrării datelor

sale cu caracter personal, efectuată ilegal, în temeiul prevederilor art. 18

din Legea nr. 677/2001.

Prin Sentința civilă

nr. 1492 din 7 octombrie 2010 Tribunalul București, secția a III-a civilă a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul B.P., în

contradictoriu cu pârâții Judecătoria Deva și Tribunalul Hunedoara.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut următoarele:

În ceea ce privește

inadmisibilitatea acțiunii invocată de pârâta Judecătoria Deva, motivat de

faptul că nu are personalitate juridică, tribunalul a reținut că nu operează

această excepție, consecința lipsei personalității juridice a pârâtei fiind

lipsa capacității procesuale de folosință, conform art. 41 C. proc. civ.,

persoana care nu are folosința drepturilor civile nu poate sta ca parte în

judecată.

Referitor la fondul

pretențiilor deduse judecății, tribunalul le-a analizat prin prisma răspunderii

civile delictuale instituite de art. 998 - 999 C. civ., ca formă a răspunderii

juridice, Legea nr. 677/2001 instituind o formă de răspundere juridică pentru

daunele morale pricinuite.

Astfel, în speță

reclamantul căruia potrivit art. 1169 C. civ. îi revine sarcina probei, trebuie

să probeze existența elementelor prevăzute cumulativ de lege pentru a opera

răspunderea civilă, respectiv fapte ilicite, prejudiciu, existența

prejudiciului, vinovăția în producerea acesteia și legătura de cauzalitate

între faptă și prejudiciu.

Art. 18 alin. (2) din

Legea nr. 677/2001 reglementează posibilitatea unei persoane ale cărei date cu

caracter personal au fost prelucrate ilegal, producându-i acestuia un

prejudiciu, de a se adresa instanței de judecată pentru repararea acestuia.

Rezultă deci, că

acele condiții cerute legea comună în materie (art. 998 - 999 C.civil) pentru a

opera răspunderea civilă, se regăsesc și în Legea nr. 677/2001.

În speță, însă,

reclamantul nu a probat că elementele răspunderii civile există, respectiv

fapta ilicită săvârșită cu vinovăție de cel chemat în cauză pentru a răspunde

civil, prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre acestea.

Raportat la

susținerile reclamantului, care în esență au la bază acreditarea acordată

numitului R.D., reporter la Cotidianul de Iași pentru studierea Dosarului nr.

8923/97/2008 al Tribunalului Hunedoara în care reclamantul arată că era parte

și de care reclamantul se leagă publicarea în acel cotidian în cadrul unor

articole a datelor sale personale, ceea ce în opinia sa, constituie un

prejudiciu de imagine, tribunalul a reținut că acea acreditare la care acesta

face referire, nu poate fi considerată ca având caracterul unei fapte ilicite,

Legea nr. 544/2001, art. 18 alin. (1), obligând autoritățile publice să acorde

o astfel de acreditare, fără discriminare, ziariștilor și reprezentanților

mijloacelor de informare în masă.

Pe de altă parte,

art. 15 din Legea nr. 544/2001 reglementează accesul mijloacelor de informare

în masă la informații de interes public, informațiile referitoare la procesul

în care a fost parte reclamantul fiind de interes public.

Faptul că ulterior au

apărut anumite articole de presă sau pe un site, precum cel la care face

referire reclamantul, nu presupune săvârșirea de către pârâtul chemat în cauza

de față, a unei fapte ilicite care să fi determinat și cauzat prin ea însăși un

prejudiciu pentru reclamant și care să justifice demersul acestuia în cauza de

față, împotriva acestui pârât.

În consecință,

tribunalul constatând că nu se regăsesc în cauză elementele răspunderii civile

delictuale de natură a atrage pentru pârât răspunderea pentru daunele morale

pretinse de reclamant și respectiv obligația de reparație a acestora, a respins

acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 649A

din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă s-a respins

ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.P. împotriva sentinței primei

instanțe.

În considerentele

hotărârii, instanța de apel a reținut că reclamantul-apelant a învestit

tribunalul cu o acțiune în despăgubiri întemeiată (așa cum reiese din

preambulul cererii de chemare în judecată) pe dispozițiile speciale cuprinse în

art. 18 din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la

prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

Din punctul de vedere

al competenței teritoriale, potrivit alin. (3), „instanța competentă este cea

în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul", iar din punctul de

vedere al competenței materiale de primă instanță, aceasta revine tribunalului

având în vedere faptul că valoarea obiectului pricinii este mai mare de 100.000

RON, conform art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, alin.

(1) reglementează cu caracter general dreptul oricărei persoane care consideră

că i-a fost încălcat vreunul din drepturile garantate de acest act normativ, de

a se adresa justiției, ca o aplicație concretă a principiului fundamental al

accesului liber la justiție garantat prin dispozițiile art. 21 din Constituția

României și ale art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru a determina sfera de aplicare a dispozițiilor alin. (1) al art. 18,

curtea de apel a considerat că acestea trebuie interpretate în coroborare cu

cele cuprinse la art. 1 al legii, care explicitează scopul legii, și cu cele

ale art. 2 din Legea nr. 677/2001, care reglementează domeniul de aplicare al

acestui act normativ.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 1, Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu

privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a

acestor date are drept scop „garantarea și protejarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la

viața intimă, familială și privată, cu privire la prelucrarea datelor cu

caracter personal", iar potrivit art. 2, legea „se aplică prelucrărilor de

date cu caracter personal, efectuate, în tot sau în parte, prin mijloace

automate, precum și prelucrării prin alte mijloace decât cele automate a

datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidență sau

care sunt destinate să fie incluse într-un asemenea sistem".

Prin acțiunea de

față, apelantul-reclamant a pretins repararea unui prejudiciu suferit ca urmare

a prelucrării datelor sale cu caracter personal, efectuată ilegal, dreptul la

repararea acestui prejudiciu fiind reglementat în mod expres la alin. (2) al

art. 18 al Legii nr. 677/2001.

Din interpretarea

acestui text legal, instanța de apel a constatat că pentru angajarea acestui

tip special de răspundere civilă delictuală este necesară întrunirea a două

condiții, prevăzute în mod expres la alin. (2), respectiv:

prelucrare a unor informații privind date personale, prelucrare care s-a

realizat ilegal;

date cu caracter personal.

Prin acțiunea dedusă

judecății, apelantul-reclamant se plânge de săvârșirea de către pârâți a două

fapte, despre care susține că reprezintă o prelucrare ilegală a unor date cu

caracter personal, respectiv:

către pârâtul Tribunalul Hunedoara, a acreditării BIRP ziaristului R.D., ca

urmare a cererilor din datele de 19 ianuarie 2009 și 20 ianuarie 2009, de

studiere a Dosarului nr. 8923/97/2008, fără acceptul reclamantului, arătându-se

că această faptă a pârâtul a avut drept consecință publicarea unor articole de

către ziarist, în cotidianul Evenimentul de Iași și Monitorul de Galați, prin

care au fost aduse la cunoștința publicului date privitoare la persoana sa și

la desfășurarea procesului, fiind încălcată astfel prezumția de nevinovăție.

către pârâta Judecătoria Deva, a eliberării unei copii de pe Sentința penală

nr. 1760 din 3 decembrie 2008 către decanul Baroului Hunedoara, C.S., deși nici

baroul și nici decanul nu erau parte în acest dosar, arătându-se că această

faptă a pârâtei a avut drept consecință publicarea pe două site-uri a datelor

sale cu caracter personal: data de naștere, numele părinților, localitatea unde

s-a născut, starea civilă, CNP-ul, adresa de domiciliu.

Prin urmare, instanța

de apel a verificat întrunirea la speță a condițiilor speciale prevăzute de

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 677/2001, pentru a putea fi angajată

răspunderea civilă a celor doi pârâți, respectiv a condiției dacă prin

săvârșirea celor două fapte pretinse s-a produs o „prelucrare în mod ilegal a

unor informații privind date personale" și dacă este vorba despre informații

cu privire la date cu caracter personal.

două fapte deduse judecății să se încadreze în noțiunea de „prelucrare a unor

informații privind date personale", prelucrare care să se fi realizat

ilegal;

Pentru a verifica

îndeplinirea acestei condiții, instanța de apel a plecat de la definițiile

stabilite de Legea nr. 677/2001 cu privire la înțelesul anumitor termeni

utilizați în cuprinsul legii. Astfel, în înțelesul Legii nr. 677/2001, prin

noțiunea de „prelucrare a datelor cu caracter personal" se înțelege,

conform art. 3 lit. b) din lege „orice operațiune sau set de operațiuni care se

efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau

neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea,

adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea

către terți prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori

combinarea, blocarea, ștergerea sau distrugerea".

Reclamantul pretinde

faptul că noțiunea de prelucrare a datelor cu caracter personal se

interpretează prin prisma dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 677/2001, redând

numai selectiv acest text de lege.

Curtea de apel, însă,

a constatat că textul art. 7 din Legea nr. 677/2001 se referă doar la

prelucrarea unor categorii speciale de date, deci are o aplicație restrânsă

doar la acele categorii speciale de date enumerate de text, astfel încât nu

este aplicabil și în cazul concret din speță, în care reclamantul se plânge de

faptul că a fost acordată acreditarea unui ziarist de a studia dosarul, fără

acordul său, respectiv de aprobarea eliberării unei copii de pe o hotărâre

judecătorească unei persoane care nu avea calitate de parte în acel dosar.

Drept consecință, instanța de apel a constatat că noțiunea de prelucrare a

datelor trebuie interpretată prin prisma dispozițiilor art. 10 din Legea nr.

677/2001.

Prin urmare, pentru

verificarea legalității unei operațiuni legate de date cu caracter personal

„referitoare la săvârșirea unei infracțiuni de către persoana vizată ori la

condamnări penale", textul art. 10 din Legea nr. 677/2001 trimite la legea

specială în materie.

Încă de la prima

instanță, cei doi pârâți s-au apărat în sensul că cele două operațiuni imputate

ca fiind ilegale de către reclamant s-au făcut în conformitate și cu respectarea

prevederilor art. 15, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, art. 31 din

Constituție și art. 92 alin. (2) din Hot. CSM nr. 387/2005.

La rândul său,

instanța de apel a pus în discuția părților, la termenul din data de 18 martie

2011, prezentarea punctelor de vedere de către toate părțile, cu privire la

temeiul de drept al acreditării BIRP nr. 28 din 19 ianuarie 2009 ca urmare a

cererilor nr. 29 din 19 ianuarie 2009 și nr. 31 din 10 ianuarie 2009, respectiv

al aprobării cererii privind eliberarea unei copii de pe sentința pronunțată în

Dosarul nr. 2147/221/2007, sens în care pârâții au depus la dosar răspunsul lor

în cadrul unor cereri înregistrate la dosar la datele de 29 aprilie 2011,

respectiv 20 mai 2011, iar reclamantul a depus punctul său de vedere în

cuprinsul cererii intitulate „Noi motive", prin care a învederat

jurisprudența CEDO, precum și Concluziile Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii privind informațiile apărute în presă referitoare la

„stenogramele" din unele dosare penale.

Verificând toate

aceste susțineri ale părților în raport de probele dosarului, curtea de apel a

constatat că verificarea legalității celor două fapte pretins ilicite se face

din perspectiva următoarelor norme legale cu caracter special, la care face trimitere

textul art. 10 din Legea nr. 667/2001.

Astfel, pentru fapta

pârâtului Tribunalul Hunedoara de a acorda acreditare BIRP, instanța de apel a

constatat că sunt incidente următoarele dispoziții legale: art. 31 alin. (1) și

(2) din Constituția revizuită, art. 18 din Legea nr. 544/2001 privind liberul

acces la informațiile de interes public, art. 29 și 30 din H.G. nr. 123/2002

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind

liberul acces la informațiile de interes public, art. 77 și art. 79 din

Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine

interioară al instanțelor judecătorești, parag. 9 alin. (2) și (3) din

Hotărârea Plenului CSM nr. 277/2006 pentru aprobarea Ghidului de bune practici

pentru cooperarea între instanțe, parchetele de pe lângă acestea și mass media.

Din interpretarea

acestor dispoziții legale, instanța de apel a reținut că fapta

intimatului-pârât Tribunalul Hunedoara de a acorda acreditare jurnalistului

R.D. de a studia Dosarul nr. 8923/97/2008, a fost săvârșită în limitele

puterilor ce i-au fost conferite prin lege și în condițiile stabilite prin

dispozițiile speciale, deoarece a fost dată în baza unei cereri scrise

formulate de către solicitant, cerere pe care Tribunalul, prin Biroul de

informare și relații publice, avea obligația să o soluționeze în termen de 2

zile de la înregistrarea acesteia și deoarece textul de lege prevede prin norme

cu caracter imperativ faptul că autoritatea publică are obligația de a acorda

fără discriminare acreditare ziariștilor, singura excepție permisă de lege de

la această obligație legală (respectiv pentru „fapte care împiedică

desfășurarea normală a activității autorității publice și care nu privesc

opiniile exprimate în presă de respectivul ziarist") nefiind invocată a fi

incidență în cauză de către apelantul-reclamant.

Dimpotrivă,

apelantul-reclamant a susținut nelegalitatea faptei deduse judecății prin aceea

că pârâtul Tribunalul Hunedoara a acordat acreditarea de studiere a dosarului

fără acordul său, condiție cu privire la care instanța a constatat că nu este

prevăzută de lege, întrucât normele legale enunțate mai sus nu condiționează

acordarea acreditării unui jurnalist de a studia un dosar, de acordul părților

din acel dosar, ci prevede în termeni imperativi principiului accesului liber

și neîngrădit la informații de interes public al oricărei persoane, și în

special a ziariștilor și reprezentanților mijloacelor de informare în masă,

având în vedere că, în concepția legiuitorului (potrivit art. 1 al Legii nr.

544/2001) accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de

interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor

dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția

României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României,

precum și faptul că unul dintre principiile de aplicare ale Legii nr. 544/2001

este acela al transparenței (art. 2 lit. a) din lege), potrivit căruia

„autoritățile și instituțiile publice au obligația să își desfășoare

activitatea într-o manieră deschisă față de public, în care accesul liber și

neîngrădit la informațiile de interes public să constituie regula, iar

limitarea accesului la informație să constituie excepția, în condițiile legii".

Totodată, curtea de

apel a constatat a fi întemeiată acea apărare susținută de către

intimatul-pârât Tribunalul Hunedoara, potrivit căruia responsabilitatea pentru

conținutul materialelor publicate ulterior de către jurnalist îi aparține în

exclusivitate acelui jurnalist, deoarece instituția publică nu a făcut altceva

decât să aducă la îndeplinire o obligație legală, susținere ce își are

fundamentul în dispozițiile art. 30 alin. (2) din H.G. nr. 123/2002 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind

liberul acces la informațiile de interes public, enunțate mai sus.

Cât privește fapta

pârâtei Judecătoria Deva de a aproba eliberarea unei copii de pe Sentința

penală nr. 1760/2008, instanța de apel a reținut că sunt incidente următoarele

dispoziții legale: art. 31 alin. (1) și (2) din Constituția revizuită, art. 92

alin. (2) - (6) din Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005 pentru aprobarea

Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești și art. 14 din

Legea nr. 544/2001.

Din interpretarea

acestor dispoziții legale, curtea de apel a reținut că fapta intimatei-pârâte

Judecătoria Deva de a aproba eliberarea unei copii de pe Sentința penală nr.

1760/2008 pronunțată în Dosarul nr. 2147/221/2007 către decanul Baroului Dolj,

dl. avocat C.S., a fost săvârșită în limitele puterilor ce i-au fost conferite

prin lege și în condițiile stabilite prin dispozițiile speciale, dispoziții

care prevăd dreptul de a avea acces la dosar al oricărei persoane care

justifică un interes legitim. Or, așa cum reiese din conținutul cererii depuse

la dosarul de apel la fila 79, solicitantul are calitatea de avocat și cea de

decan al Baroul Dolj, calitate care justifică interesul acestuia, respectiv al

instituției pe care o reprezintă, de a solicita o copie de pe o hotărâre

judecătorească prin care se dispusese o anumită măsură penală în legătură cu o

infracțiune săvârșită în legătură cu profesia de avocat. Din dispozitivul

hotărârii judecătorești pronunțate în data de 3 decembrie 2008, depus în copie la

dosar de către apelantul-reclamant, reiese că Dosarul penal nr. 2147/221/2007

al Judecătoriei Deva a avut ca obiect cercetarea săvârșirii, sau nu, de către

apelantul-reclamant, a infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii,

faptă prevăzută de art. 25 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și

exercitarea profesiei de avocat.

Instanța de apel a

reținut că interesul legitim al solicitantului de a obține o copie de pe

Sentința penală nr. 1760/2008 este justificat, față de calitatea solicitantului

- de avocat și de decan al Baroului Dolj, necontestată de către apelant, precum

și față de obiectul dosarului penal, care privea o infracțiune în legătură cu

profesia de avocat, astfel încât instanța a constatat că aprobarea eliberării

unei copii de pe hotărârea judecătorească s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor legale.

Instanța de apel a

arătat că nu poate fi reținută acea susținere a apelantului-pârât conform

căreia nelegalitatea faptei deduse judecății derivă din aceea că pârâta a

acordat această aprobare, deși reclamantul solicitase în mod expres (prin

cererea înregistrată la dosar în data de 9 mai 2007) ca, în afara persoanelor

autorizate și/sau împuternicite de el, să nu i se permită niciunei persoane

accesul la dosar, deoarece limitarea sferei persoanelor care pot avea acces la

dosar, ca excepție de la regula prevăzută la alin. (1) („persoanele care

justifică un interes legitim"), poate fi analizată doar prin prisma

dispozițiilor art. 92 alin. (5) și (6) din Regulamentul de ordine interioară al

instanțelor judecătorești, care limitează sfera persoanelor care pot consulta

un dosar (respectiv doar la: avocați, părțile sau reprezentanții părților,

experții și interpreții desemnați în cauză) numai pentru acele dosare „care au

fost sau sunt judecate în ședință secretă, cele privind adopțiile, precum și

cele privind autorizarea efectuării perchezițiilor și confirmarea și

autorizarea interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice".

Or, apelantul-reclamant nici nu a susținut și nici nu a dovedit faptul că

Dosarul nr. 2147/221/2007 al Judecătoriei Deva a fost soluționat în ședință

secretă, și nici nu a avut ca obiect - adopții, autorizarea efectuării

perchezițiilor, confirmarea și autorizarea interceptărilor și înregistrărilor

convorbirilor telefonice.

informațiile avute în vedere de cele două fapte deduse judecății să se refere

la date cu caracter personal.

În înțelesul Legii

nr. 677/2001, prin noțiunea de „date cu caracter personal" se înțelege

(conform art. 3 lit. a)) „orice informații referitoare la o persoană fizică

identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană

care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin

referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulți factori

specifici identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale

sau sociale".

În înțelesul Legii

nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public (art. 2

lit. b) și c)), prin informație de interes public se înțelege „orice informație

care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice

sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de

exprimare a informației", iar prin informație cu privire la datele personale

se înțelege „orice informație privind o persoană fizică identificată sau

identificabilă".

În speța de față, în

opinia Curții, cele două fapte deduse judecății nu au avut ca obiect informații

cu privire la date personale, ci informații cu privire la activitatea de

judecată, în legătură cu modul de instrumentare al Dosarelor penale nr.

2147/221/2007 al Judecătoriei Deva și nr. 8923/97/2008 al Tribunalului

Hunedoara.

Astfel, acreditarea

BIRP ca urmare a cererilor înregistrate sub nr. 28 din 19 ianuarie 2009, 29 din

19 ianuarie 2009 și 31 din 20 ianuarie 2009, a avut ca obiect acordarea

dreptului de studiere a Dosarului nr. 8923/97/2008, iar aprobarea acordată în

data de 22 decembrie 2008 a avut ca obiect o hotărâre judecătorească pronunțată

în Dosarul nr. 2147/221/2007 al Judecătoriei Deva. Or, potrivit dispozițiilor

Hotărârii Plenului CSM nr. 277/2006 pentru aprobarea Ghidului de bune practici

pentru cooperarea între instanțe, parchetele de pe lângă acestea și mass-media,

dosarele și registrele privitoare la activitatea de judecată sunt publice, cu

anumite excepții, care nu sunt incidente în speță.

În concluzie,

publicarea de către jurnalist a unor articole în cotidianul Evenimentul de Iași

și Monitorul de Galați, precum și publicarea de către Baroul Dolj pe un site a

unor informații cu privire la date cu caracter personal nu sunt imputabile

pârâților din cauza de față, care au procedat în limitele puterilor ce le-au

fost conferite prin lege și în condițiile stabilite prin dispozițiile speciale,

enunțate și analizate mai sus.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.P., fără a indica

vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute prin dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, reclamantul a prezentat situația de fapt și a arătat că în

speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 677/2001, art. 26 din Constituția

României și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, a invocat

jurisprudența CEDO referitor la dreptul la respectarea vieții private și de

familie, a domiciliului său și a corespondenței sale, prevăzut de art. 8 din

Convenție (cauza Toma c. României și cauza Sciacca c. Italiei).

De asemenea,

recurentul a invocat concluziile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

privind informațiile apărute în presă referitoare la „stenogramele" din

unele dosare penale, arătând care au fost cauzele principale ce au fost

identificate ca putând duce la apariția în media a unor probe sau date din

dosarele penale aflate în faza de urmărire penală sau pe rolul instanțelor

judecătorești, precum și factorii care au favorizat situațiile apărute.

Față de cele

constatate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și-a însușit

concluziile verificărilor Inspecției Judiciare și a dispus efectuarea unui

control la toate instanțele și parchetele de le lângă acestea cu privire la

aceste aspecte.

Recurentul-reclamant

a mai arătat că pârâtele au recunoscut că numitul R.D. a primit acreditare din

partea Tribunalului Hunedoara de studiere a Dosarului nr. 8923/97/2008, iar

Judecătoria Deva a aprobat decanului Baroului Hunedoara, C.S., eliberarea

copiei Sentinței nr. 1760 din 3 decembrie 2008.

A mai arătat

recurentul că Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu

Caracter Personal a sancționat contravențional, în conformitate cu prevederile

art. 32 din Legea nr. 677/2001 societatea comercială care deține publicația

on-line „C.ro" pentru expunerea fotocopiei cărții de identitate a doamnei

judecător B.C.

Prin urmare,

recurentul a considerat că și datele sale personale trebuiau protejate de către

judecători.

La termenul de

judecată din data de 21 iunie 2012 instanța a invocat, din oficiu, excepția

nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ.

Analizând recursul

declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute

limitativ în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia

dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă

parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul

de recurs invocat.

Față de faptul că nu

constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția

pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la

decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

Or, în speță, nu

numai că recurentul B.P. nu s-a conformat exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 C. proc. civ. pe care și-a întemeiat recursul, dar nu a formulat

nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile

de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul

cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici ale deciziei

pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea și indicarea

temeiului juridic, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la

argumentele folosite de instanță, în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără să

combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel

critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența

judecății anterioare.

Or, în calea

extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce

constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțată în apel.

Modalitatea de

motivare a recursului adoptată de către recurent constă, practic, într-o

înșiruire de afirmații și susțineri în termeni generali, care, nefiind

structurate din punct de vedere juridic, sunt imposibil de încadrat în vreunul

dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru

exercitarea controlului judiciar în recurs.

Or, condiția legală a

dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate

instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Față de cele expuse

mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul

declarat de reclamantul B.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul B.P. împotriva Deciziei nr. 649A din 24 iunie 2011 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2012.

Procesat de GGC - LM