ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2879/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2879/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 343/A din 9 decembrie 2010,

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie, a admis în parte apelurile declarate de pârâții Primarul

Municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, împotriva Sentinței civile

nr. 395 din 3 mai 2010 a Tribunalului Cluj, pe care a modificat-o în parte, în

sensul că a menținut Dispoziția nr. 4958 din 5 august 2008, cu privire la

acordarea, în favoarea reclamantei K.A., de despăgubiri, în temeiul Titlului

VII al Legii nr. 247/2005, pentru suprafața de 2053 m.p. teren, imposibil de

restituit în natură, în sumă de 456.269, 86 euro.

A păstrat, în rest,

dispozițiile din sentința apelată.

La 6 decembrie 2013,

Primarul Municipiului Cluj-Napoca a formulat cerere de revizuire a acestei

decizii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865,

invederând instanței că, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri noi -

convenția de partaj voluntar nr. 60 din 2 octombrie 2006 și alte acte de stare

civile care au existat la data pronunțării deciziei atacate dar, au fost

reținute de partea potrivnică - care sunt determinante pentru soluționarea

cauzei, și care ar putea conduce la pronunțarea unei soluții total diferite, în

sensul respingerii plângerii formulată de K.A., în temeiul Legii nr. 10/2001.

La 14 ianuarie 2014,

A.M., T.R. și G.Z., au formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul

revizuentului Primarul Municipiului Cluj-Napoca, arătând că actele depuse în

calea extraordinară de atac, cu titlu de "acte doveditoare" fac

dovada că intervenientele sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilele în litigiu.

Prin Decizia nr.

156/A din 13 februarie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins ca

nefondată cererea de revizuire, reținând în esență că niciuna din ipotezele

vizate prin dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu se regăsesc în

speță.

A respins totodată,

în baza dispozițiilor art. 52 C. proc. civ., încuviințarea în principiu a

cererii de intervenție, apreciind că aceasta nu este admisibilă în calea de

atac a revizuirii.

Astfel, se arată

pentru a se putea invoca acest motiv și a fi admisă cererea de revizuire

trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- partea interesată

să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a

pronunțat hotărârea atacată, înscrisul trebuind să fie prezentat de partea care

exercită calea de atac;

- înscrisul să aibă

forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte

mijloace de probă;

- înscrisul să fi

existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul să fi

fost reținut de partea potrivnică și să nu fi putut fi înfățișat dintr-o cauză

mai presus de voința părții interesate;

- înscrisul să fie

determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia

judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Revizuentul invocă în

sprijinul cererii de revizuire, ca reprezentând acte noi, certificatul de deces

al lui A.F. și A.A., certificatele de naștere ale lui A.A. și A.A.,

certificatul de căsătorie a lui A.A. cu L.A. și a lui K.N. și A.A., cât și

buletinul de identitate a lui K.A. și Convenția de partaj nr. 60/2 octombrie

2006.

Mai reține instanța

că, din examinarea dosarului nr. 3333/117/2008 al Tribunalului Cluj având ca

obiect soluționarea plângerii formulată de reclamanta K.A. în contradictoriu cu

pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, rezultă că, urmare

notificării formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, pârâtul Primarul

municipiului Cluj-Napoca a emis dispoziția nr. 4958/2008 prin care s-a propus

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru restul terenului în suprafață de 2844 mp, înscris în CF 21297, cu nr.

top 14071 și pentru construcțiile expropriate și demolate, în favoarea

reclamantei.

La

"pronunțarea" acestei dispoziții pârâtul revizuent a reținut, urmare

analizării actelor depuse la notificarea formulată, că revendicatoarea K.A. are

calitate de persoană îndreptățită fiind în parte coproprietar tabular și în

parte moștenitoarea fostului coproprietar tabular în baza actelor de stare

civilă, împreună pentru cota de 6/24-a parte din teren și construcție și a

anexei la decretul de expropriere, ceea ce duce la concluzia că, actele de

stare civilă invocate în susținerea cererii de revizuire au existat și au fost

analizate cu ocazia emiterii Dispoziției nr. 4958/2008 de către pârâtul

Primarul municipiului Cluj-Napoca, cât și cu ocazia judecării plângerii

formulată de reclamanta K.A. împotriva Dispoziției nr. 4958/2008 plângere care

a făcut obiectul Deciziei civile nr. 343/A din 9 decembrie 2010 a Curții de

Apel Cluj.

Ca atare, conchide

curtea de apel, actele invocate de revizuent, (acte de stare civilă și

convenția de partaj voluntar din 2 octombrie 2006) nu pot fi considerate

înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., chiar dacă nu ar fi

fost folosite în procesul în care s-a dat hotărârea atacată, ele existând și

fiind cunoscute de părți în timpul judecății, astfel încât nimic nu le

împiedica să uzeze de dispozițiile art. 172 și 175 C. proc. civ., pentru a fi

administrate în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri, au declarat recurs în termen legal atât revizuentul cât și

intervenientele A.M., T.R. și G.Z.

În recursul său, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil

cauzei, Primarul Municipiului Cluj-Napoca critică decizia dată asupra

revizuirii, după cum urmează:

- hotărârea conține o

motivare succintă, prin care nu se răspunde la toate argumentele prezentate de

revizuent în sprijinul căii extraordinare de atac.

- toate actele de

stare civilă, depuse în susținerea cererii, au fost aduse la cunoștința

revizuentului de către interveniente, nefiind cunoscute la data judecății.

Din informațiile

relevate de aceste acte, rezultă că K.A. (născută A.) nu putea revendica

terenul aferent cotei de 2/24 din C.F. nr. 21297. Aceste acte, nu au fost

depuse în probațiune de K.A., în lipsa acestora, neputându-se alcătui arborele

genealogic, pentru stabilirea corectă a relațiilor de rudenie dintre persoanele

înscrise în C.F. 21297.

- convenția de partaj

voluntar din 2 octombrie 2006, apare, de asemenea, ca un înscris nou, în

condițiile în care a fost înregistrată la Primăria Municipiului Cluj-Napoca,

abia la data de 6 noiembrie 2013.

Or, se mai arată,

notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către K.A., a fost

soluționată la 5 august 2008, deci la 3 ani de la data încheierii convenției de

partaj prin care intimata a înțeles să renunțe la drepturile sale conferite

prin Legea nr. 10/2001, în favoarea celor 3 succesoare, intervenientele din

prezenta cauză.

- greșit s-a apreciat

asupra inadmisibilității cererii de intervenție care, trebuia admisă în

principiu, în condițiile în care are natura juridică a unei simple apărări.

- în considerarea

criticilor anterioare, cheltuielile de judecată solicitate de K.A., trebuiau

respinse.

Invocând, în

sprijinul criticilor formulate împotriva aceleiași decizii, temeiul prevăzut de

art. 304 pct. 9 din același cod, intervenientele susțin în esență că formularea

unei cereri de intervenție accesorie în căile extraordinare de atac este

permisă de legiuitor, în condițiile în care se prezintă ca o simplă apărare, în

favoarea uneia din părți.

Tot astfel, se arată,

soluția de respingere în principiu a cererii de intervenție este inechitabilă,

raportat la succesiunea evenimentelor ce pot apărea, urmare soluționării

cererii de revizuire.

Recursurile se

privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce

succed.

Potrivit

dispozițiilor art. 51 din C. proc. civ. de la 1865, invocat de recurentele

interveniente, cererea de intervenție în interesul uneia din părți se poate

face chiar înaintea instanței de recurs.

Textul nu se referă

însă la formularea unei astfel de cereri, în căile extraordinare de atac a

căror finalitate este retractarea hotărârii atacate, întrucât s-ar ajunge la

schimbarea cadrului procesual inițial, fixat de reclamant.

Problema de drept în

discuție a fost, de altfel, tranșată de instanța supremă care, în practica sa

constantă a reținut că o cerere de intervenție (atât principală cât și, după

caz, accesorie) poate fi făcută numai pe parcursul derulării procesului civil,

până la data pronunțării unei hotărâri irevocabile, ca act final prin care

instanța soluționează litigiul și care, capătă acest caracter după ce au fost

epuizate căile ordinare de atac sau, ca urmare a neexercitării acestora.

Or, cum revizuirea

este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia sunt cercetate aspecte de

natură să conducă la retractarea hotărârii atacate, aceasta se poate discuta

numai în prezența celor care au fost părți la judecata ce s-a purtat asupra

fondului și doar asupra a ceea ce a format obiectul judecății, în considerarea

limitelor investirii instanței.

În consecință, s-a

statuat - prin mai multe decizii, date de instanța supremă - că cererea de

intervenție, formulată direct în calea extraordinară de atac a revizuirii, este

inadmisibilă - (a se vedea, în acest sens, Deciziile nr. 424 din 9 februarie 1999,

nr. 3362/2000, nr. 5527/2001, nr. 11/2002, etc.)

Nu în ultimul rând,

este de reținut că, în baza textului pe care-și fundamentează cererea - art. 51

C. proc. civ. - ce în cauză aveau posibilitatea să formuleze o cerere de

intervenție accesorie, în etapa procesuală a soluționării recursului declarat

împotriva Deciziei nr. 343/A din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, hotărâre ce

face obiectul revizuirii, în cauza de față.

Cât privește

criticile formulate de recurentul revizuent, Primarul Municipiului Cluj-Napoca;

Potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil

cauzei, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de

recurs, atunci când evocă fondul, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Ca atare, pentru

retractarea hotărârii ce se cere a fi revizuită legea impune întrunirea

cumulativă a mai multor condiții, una din acestea referindu-se la

imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea

atacată, fie datorită faptului că acesta a fost deținut de partea potrivnică,

fie datorită unei împrejurări mai presus de voința părții.

Or, simpla

împrejurare că s-au descoperit unele înscrisuri probatorii, după pronunțarea

hotărârii, nu legitimează calea extraordinară de atac a revizuirii, decât dacă

se face și dovada imposibilității de prezentare a acestora, or reținerii lor de

partea potrivnică, ceea ce în speță nu este cazul.

Astfel, așa cum

corect reține instanța de revizuire, printr-o motivare explicită și

documentată, având în vedere raporturile derulate între revizuent și intimata

K.A. (corespondență și solicitare de depunere acte în vederea soluționării

notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001) cât și faptul că înscrisurile

invocate (în special, actele de stare civilă) erau practic, la dispoziția

părților care, și le puteau procura de la instituțiile abilitate, neprezentarea

acestora la data soluționării cauzei în fond, apare mai degrabă ca o neglijență

a revizuentei și nu ca o împrejurare "mai presus de voința" sa,

asimilabilă forței majore, de natură a face admisibilă cererea de revizuire.

Tot astfel, simpla

necunoaștere a unor înscrisuri ce priveau imobilul, poate fi privită mai

degrabă ca o deficiență de pregătire a apărării, în litigiul având ca obiect

soluționarea contestației formulată de K.A., împotriva Dispoziției nr.

4958/2008, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Se subliniază încă o

dată, posibilitatea pe care o aveau recurenții, fie de a-și face diligent

apărările (în cazul Primarului Municipiului Cluj-Napoca) fie de a interveni, în

etapa procesuală a soluționării recursului declarat împotriva Deciziei nr.

343/A din 9 decembrie 2010, dată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Cum, cererea de

revizuire a fost respinsă, recurentul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a

căzut în pretenții, instanța făcând în mod corect aplicațiunea dispozițiilor

art. 274 (1) C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei.

Așa fiind, față de

cele ce preced, recursurile urmează a se respinge, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de revizuentul Primarul municipiului Cluj

Napoca și de intervenienții A.M., T.R., G.Z. împotriva Deciziei nr. 156/A din

13 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Obligă recurenții la

plata sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată către intimata K.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2014.

Procesat de GGC - AM