ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2656/2014

Asupra conflictului de competență constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la data de 6

iunie 2014, sub nr. 27165/299/2014, petenta SC D. SA a solicitat conexarea dosarelor

de executare aflate pe rolul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești

E. (actualul Birou al Executorului Judecătoresc M.M.), respectiv S.C.P.E.J. D.,

C. & A.

În motivarea cererii, petenta a arătat

că, în anul 2011 a fost pornită executarea împotriva debitorului avalist M.P. de

către B.E.J. M.M., în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin nr.

AA, în Dosarul nr. 222/2011.

În anul 2013, pe rolul Societății Civile

Profesionale de Executori Judecătorești D., C. și A. a fost deschis Dosarul nr.

1035/2013, împotriva aceluiași debitor avalist M.P., în baza titlurilor executorii

reprezentate de biletul la ordin nr. BB și a biletului la ordin nr. CC, iar prin

încheierea pronunțată de Judecătoria Timișoara la data de 7 noiembrie 2013 în Dosarul

nr. 30076/325/2013 a fost încuviințată executarea silită asupra imobilelor proprietatea

debitorului avalist situate în comuna G., județul Timiș.

Prin sentința civilă nr. 11661 din 30 iunie

2014 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a admis excepția necompetenței teritoriale

și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că, în speță, sunt aplicabile prevederile vechiului C. proc. civ., întrucât primul

dosar de executare silită a fost început în anul 2011, iar potrivit art. 3 din Legea

nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute

după intrarea acestuia în vigoare.

Prin urmare, s-a reținut că dispozițiile

noului C. proc. civ. privind conexarea executărilor nu se aplică în situația de

față, întrucât prima executare începută s-a realizat sub imperiul vechiului C. proc.

civ.

Față de dispozițiile art. 373

4

din vechiul C. proc. civ., s-a reținut că, competența de soluționare a cererii de

conexare aparține instanței de executare în circumscripția căreia a început prima

executare.

S-a apreciat că instanța de executare este

Judecătoria Timișoara, potrivit art. 373 din vechiul C. proc. civ., având în vedere

că în circumscripția Judecătoriei sectorului 1 București nu a fost îndeplinit niciun

act de executare, întrucât domiciliul debitorului și bunurile acestuia se află în

circumscripția Judecătoriei Timișoara.

La rândul său, Judecătoria Timișoara, prin

sentința civilă nr. 11013 din 11 august 2014, a declinat competența de soluționare

a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, cu motivarea că, în primul

dosar de executare silită nr. 222/2011, din punct de vedere legal, nu există încă

o executare, deoarece nu a fost cerută și încuviințată executarea silită, spre deosebire

de cel de-al doilea dosar de executare nr. 1035/2013, în care a fost pronunțată

încheierea din data de 22 august 2013, prin care s-a dispus deschiderea dosarului

de executare silită.

Astfel, întrucât dintre cele două dosare

de executare, doar unul produce efecte juridice, s-a apreciat că cererea de conexare

trebuie raportată la noul C. proc. civ., care este aplicabil dosarului de executare

silită nr. 1035/2013,

Judecătoria Timișoara a reținut că instanța

competentă se determină raportat la prevederile art. 653 alin. (1) C. proc. civ.

și, cum în cazul de față există o singură executare începută în mod legal, raportat

la art. 650 alin. (1) C. proc. civ. - în vigoare la data formulării cererii de conexare,

a constatat că biroul executorului judecătoresc se află în sectorul 1 al mun. București,

astfel că instanța competentă este Judecătoria sectorului 1 București.

Ivindu-se conflictul negativ de competență,

a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului negativ de competență,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit normelor tranzitorii cuprinse

în art. 24 din noul C. proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de

procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea

acesteia în vigoare.

În speță, obiectul cererii cu care a fost

sesizată instanța de judecată, constă în conexarea a două dosare de executare, unul

guvernat de dispozițiile vechiului C. proc. civ., respectiv Dosarul nr. 222/2011

al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești „E." (actualul

Birou al Executorului Judecătoresc M.M.) și altul guvernat de dispozițiile noului

C. proc. civ., respectiv Dosarul nr. 1035/2013 al Societății Civile Profesionale

de Executori Judecătorești „D., C. și A.".

Însă, așa cum în mod corect a reținut Judecătoria

Timișoara, în Dosarul nr. 222/2011 nu s-a efectuat niciun act de executare, nefîind

nici măcar începută executarea silită, pe când în dosarul execuțional nr. 1035/2013

s-a încuviințat executarea silită, în temeiul art. 665 noul C. proc. civ., prin

încheierea nr. 13911 din 7 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara,

secția I civilă, în Dosarul nr. 30076/325/2013, fiind autorizată creditoarea să

treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu și, totodată,

urmărirea imobilelor situate în comuna G., județul Timiș, proprietatea debitorului.

Prin urmare, în speță, devin aplicabile

dispozițiile art. 653 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, potrivit

cărora „Când, privitor la aceleași bunuri, se efectuează mai multe executări silite

de către executori judecătorești diferiți, instanța de executare în circumscripția

căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate sau a oricăruia

dintre executori, le va conexa, dispunând să se facă o singură executare de către

executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar

dacă executările sunt în același stadiu, de către executorul judecătoresc care a

început cel dintâi executarea".

Potrivit textului citat, instanța de executare

în circumscripția căreia a început efectiv prima executare, este Judecătoria Timișoara,

care a dispus încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. 1035/2013

și în consecință, se va stabili că instanța competentă teritorial în soluționarea

cererii de conexare a executărilor este Judecătoria Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2014.