ÎCCJ, Decizia nr. 79/2014

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la 6 mai 2014 C.M.L. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 37 din 10 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători.

În motivarea contestației a arătat că a luat cunoștință de decizia atacată la 29 aprilie 2014, când i-a fost comunicată la locul de muncă, că după ce a înaintat recursul către C.S.M., prin e-mail, singurul act procedural ce i-a fost comunicat a fost întâmpinarea intimatei Inspecția Judiciară, că diligențele sale de a afla termenul stabilit pentru soluționarea recursului au constat în urmărirea constantă a site-ului Înaltei Curți de Casație și Justiție, că deși încuietoarea căsuței sale poștale este defectă, este convinsă că nu a fost niciodată citată nici la adresa de domiciliu și nici prin e-mail (modalitatea în care a declarat recursul) și că un indiciu asupra faptului că însăși Înalta Curte este conștientă de lipsa citării sale, este faptul că decizia irevocabilă nu a fost pusă în executare, deși au trecut aproape două luni de la pronunțare.

Prin aceeași cerere a solicitat și suspendarea executării deciziei atacate, respectiv comunicarea cuantumului cauțiunii stabilită de instanță. La 16 mai 2014, contestatoarea a depus o cerere completatoare, prin care a arătat că sunt întrunite condițiile art. 503 C. proc. civ., având în vedere că, deși textul face vorbire despre „citare”, acestei noțiuni îi este asimilată și înștiințarea părții despre stadiul soluționării procedurilor judiciare, că măsura anulării recursului pentru lipsa semnăturii este nelegală câtă vreme la dosar existau datele privind adresa sa de e-mail, prin care i se puteau comunica eventualele obligații privind suplinirea condițiilor de formă și că în aceeași modalitate a declarat anterior recurs la Completul de 5 Judecători, fără a se ridica vreo obiecțiune de formă.

Imposibilitatea de a lua la cunoștință despre raportul ce a stabilit lipsa condiției de formă a semnăturii s-a datorat circumstanțelor concrete ale cauzei constând în presiuni permanente asupra sa, că la data pronunțării deciziei atacate a declarat public greva foamei ca semn de protest față de persecuțiile îndelungate și insistente ale autorităților judiciare împotriva sa, prin care s-a încercat îndepărtarea sa din instanță. Prin încheierea din 19 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1842/1/2014/a1 cererea de suspendare a executării Deciziei civile nr. 37 din 10 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a fost respinsă, pentru neplata cauțiunii în cuantum de 1.000 lei, stabilită de instanță.

Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, cu respectarea termenului prevăzut de art. 508 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, cu motivarea că hotărârea atacată a fost pronunțată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., care prevede în mod expres că în această procedură părțile nu vor fi citate. Analizând contestația în anulare de față, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed: Prin Decizia nr. 37 din 10 martie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a anulat recursul declarat de C.M.L. împotriva Hotărârii nr. 15/J din 18 septembrie 2013 a C.S.M., secția pentru judecători, reținând că nu cuprinde semnătura recurentei, obligatorie potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc.

civ. și că recurenta nu a complinit această lipsă, ce i-a fost pusă în vedere prin rezoluția din 13 noiembrie 2013 și prin raportul din 10 ianuarie 2014. Decizia menționată a fost pronunțată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit căruia „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților.” Din analiza textului de lege, redactat fără echivoc, rezultă că împotriva hotărârii pronunțate în aceste condiții de completul de recurs nu se poate exercita nicio cale de atac, ordinară ori extraordinară.

Că este așa, reiese și din interpretarea coroborată a dispozițiilor alin. (5) și (6) art. 493 C. proc. civ. Astfel, în alin. (6) al art. 493 C. proc. civ. se prevede posibilitatea instanței de a se pronunța asupra fondului recursului, fără citarea părților, printr-o decizie definitivă. Așadar, legiuitorul a înțeles să facă diferența între deciziile definitive, care, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiții legale, sunt susceptibile a fi atacate cu contestație în anulare ori revizuire și deciziile nesupuse niciunei căi de atac, așa cum este cazul în speță. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) cu referire la art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petenta C.M.L. împotriva Deciziei civile nr. 37 din 10 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2014.