ÎCCJ, Decizia nr. 37/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele; La data de 11 noiembrie 2013, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul declarat de C.M.L. împotriva Hotărârii nr. 15/J din 18 septembrie 2013 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară.

Examinându-se cererea de recurs prin prisma dispozițiilor art. 485 și ale art. 486 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art. XIII, art. IV și art. XVII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin rezoluția din data de 13 noiembrie 2013, s-a constatat că cererea de recurs nu îndeplinește cerința de formă prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în sensul că recurenta nu a semnat cererea și s-a dispus, în temeiul art. 494 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, să se solicite recurentei ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea înștiințării, să-și semneze cererea.

În acest sens, s-a emis înscrisul denumit „comunicare adresă” de la data de 14 noiembrie 2013 (fila 8) expediată recurentei C.M.L. Așa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare emis la 18 noiembrie 2013 (fila 9), întrucât destinatarul era absent și, în lipsa cutiei poștale, a fost afișată înștiințarea prevăzută de art. 163 alin. (3) teza finală din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu mențiunea că actul de procedură este depus la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 Judecători, recurenta fiind în drept să se prezinte la instanță după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile de la afișarea înștiințării, în vederea comunicării adresei, potrivit art. 163 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Întrucât nu s-a putut realiza comunicarea efectivă a actului de procedură, deoarece, așa cum reiese din referatul întocmit la data de 25 noiembrie 2013 de către grefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, deși s-a prezentat la sediul instanței, recurenta C.M.L. nu a așteptat cele „câteva minute” în vederea listării unui proces-verbal de înmânare pe care să-l semneze, s-a dispus, prin rezoluție, la aceeași dată, recomunicarea către această parte a înștiințării privind regularizarea cererii de recurs (fila 10). În consecință, s-a emis o nouă „comunicare adresă” (fila 11), care a fost expediată recurentei C.M.L.

În raport cu dispozițiile art. 163 alin. (12), coroborat cu alin. (3) lit. g) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și cu faptul că recurenta nu s-a prezentat la sediul instanței în termen de cel mult 7 zile de la afișarea noii înștiințări de către agentul procedural (conform procesului verbal de înmânare din 27 februarie 2014 de la fila 12), prin rezoluția de la 10 decembrie 2013, s-a dispus comunicarea recursului către intimată. La data de 10 ianuarie 2014 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că recursul nu îndeplinește condiția de formă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Conform rezoluției de la aceeași dată, au fost emise, tot la 10 ianuarie 2014, adresele de comunicare a raportului, atât către recurenta C.M.L. (fila 137), cât și către intimata Inspecția Judiciară (fila 136). În ceea ce o privește pe recurentă, comunicarea acestui act s-a realizat tot în modalitatea prevăzută de art. 163 alin. (12) coroborat cu alin. (3) lit. f) și g) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în sensul că, în lipsa cutiei poștale, s-a afișat înștiințarea pentru destinatar de a se prezenta la sediul instanței în scopul comunicării actului (fila 143 - verso).

Întrucât, nici de această dată recurenta nu s-a prezentat în vederea înmânării respectivului înscris, prin rezoluția de la 21 ianuarie 2014, s-a dispus recomunicarea raportului, fiind emisă adresa de recomunicare la 23 ianuarie 2014 (fila 144). Și de această dată, în absența destinatarului și a cutiei poștale și cu mențiunea că s-a aflat în imposibilitatea comunicării actului, deoarece cutia poștală este defectă, astfel cum rezultă în mod explicit din dovada procesului-verbal de înmânare de la 27 ianuarie 2014 (fila 145), agentul procedural a afișat înștiințarea pentru recurentă de a se prezenta la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, pentru ridicarea actului de procedură, lucru pe care aceasta nu l-a făcut.

Este semnificativ, în contextul expus, faptul că, așa cum reiese din procesul verbal de înmânare din 30 decembrie 2013 (fila 22), întâmpinarea formulată de intimata Inspecția Judiciară a fost comunicată aceleiași recurente, C.M.L., prin depunerea respectivului act la cutia poștală, în absența destinatarului. La data de 10 februarie 2014, recurenta a depus prin Serviciul Registratura generală al instanței o cerere prin care solicita încuviințarea studierii prezentului dosar (fila 146). Cererea respectivă a fost aprobată, această împrejurare fiindu-i adusă la cunoștință recurentei C.M.L.

prin adresa nr. 5382/1/2013 din 11 februarie 2014 (fila 147), transmisă prin fax la data de 12 februarie 2014 (fila 148). Cu toate acestea, astfel cum rezultă din referatul întocmit de grefa Completului 5 de Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție (fila 149), până la data de 10 martie 2014 (data întrunirii completului de filtru), aceasta nu s-a prezentat la arhiva acestei instanțe și nici nu a mai formulat vreo altă solicitare. În atare situație, și constatând că a expirat și termenul de 30 de zile prevăzut de art. 493 alin. (4) teza finală din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, completul de filtru s-a întâlnit în vederea examinării recursului dedus judecății în cauză.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl anuleze pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților”. În cauză, contrar prevederilor art. 486 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cererea de recurs formulată de C.M.L.

nu cuprinde semnătura, care este obligatorie, potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din legea menționată. În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (3) din aceeași lege, mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Recurenta C.M.L. nu a complinit lipsa cererii de recurs, ce i-a fost pusă în vedere prin rezoluția din 13 noiembrie 2013 și prin raportul din 10 ianuarie 2014, comunicate în mod repetat acesteia în modalitatea prevăzută de art. 163 alin. (12), coroborat cu alin. (3) lit. f) și g) teza finală din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. În situația dată, ținând cont și de dispozițiile cu valoare de principiu ale art. 10 alin. (1) și ale art. 12 alin. (1) din legea menționată, urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) teza 1 din aceeași lege, Înalta Curte să anuleze recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de C.M.L. împotriva Hotărârii nr. 15/J din 18 septembrie 2013 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători. Fără cale de atac. Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2014.