ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 881/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2008 reclamantul N.C. a chemat în judecată pe pârâții L.A., G.N., SC A.T. SRL și SC A. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate falsurile săvârșite de părți în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30 aprilie 1993 între SC A. SA în calitate de vânzător și SC A.T. SRL în calitate de cumpărător privind activul intitulat Spațiul comercial situat în Bacău, precum și în anexa la H.G.R. nr. 634/1991 intitulat „Date privind activul vândut” din data de 15 martie 1993. Prin sentința nr. 8481 din 3 septembrie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția inadmisibilității și s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 184 C. proc. civ. nu pot fi invocate ca temei juridic în susținerea unei cereri de chemare în judecată dispozițiile acestui articol putând fi invocate doar cu ocazia propunerii și administrării probatoriului în cadrul unei cereri având un obiect determinat. Deci dispozițiile instituite de legiuitor în cadrul acțiunii privind administrarea probelor (inclusiv dispozițiile privind verificarea de scripte și deci și art. 184 C. proc. civ.) pot fi invocate cu ocazia propunerii probatoriilor în cadrul unei cereri de chemare în judecată și nu ca obiect distinct și determinat al unei acțiuni. Soluția instanței de fond a fost menținută prin Decizia nr. 24 din 21 ianuarie 2009, fiind înlăturate toate criticile formulate în sensul că obiectul principal al cererii precizatoare a fost și este constatarea falsurilor săvârșite de pârâți în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SA și SC A.T.

SRL. S-a înlăturat și critica privind neparticiparea procurorului având în vedere dispozițiile art. 45 alin. (3) C. proc. civ. care nu prevede obligativitatea participării procurorului în procesul civil. Nu a fost încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil, întrucât la termenul din 25 iunie 2008 instanța i-a pus în vedere reclamantului să precizeze acțiunea în sensul de a arăta care sunt falsurile pe care le-au săvârșit pârâții, consecințele juridice ale constatării acestor falsuri și dispozițiile legale pe care se întemeiază cererea formulată fiind respectate dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. S-a mai reținut că reclamantul nu a sesizat niciodată organele de cercetare penală și nu a făcut dovada că acțiunea publică s-a stins sau prescris, judecătorul primei instanțe având în vedere Decizia 15 din 21 noiembrie a secțiilor unite, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva soluției instanței de apel a declarat recurs reclamantul invocând motive de nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se reiterează criticile de la instanța de apel și s-a precizat și faptul că, procesul a fost judecat cu lipsa de procedură cu SC A.T. SRL Bacău hotărârea fiind lovită de nulitate absolută fiind invocate dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motivat de faptul că aceasta era radiată. De asemenea s-a declarat recurs și împotriva cererii de completare a deciziei comerciale nr. 24 din 21 ianuarie 2009. În acest sens recurentul a depus adresa din 3 decembrie 2009 din care rezultă că SC A.T. SRL cu mențiunea că firma a fost radiată din data de 30 octombrie 2006 urmare închiderii procedurii falimentului.

Recursurile sunt fondate. În adevăr la data de 22 mai 2008 data introducerii acțiunii pârâta SC A.T. SRL era radiată din data de 30 octombrie 2006, reprezentanții acesteia, aceiași asociați și ai SC A. SA cunoscând această situație. Deci la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâta-intimată nu avea capacitate de folosință și exercițiu și deci nici calitate procesuală de a sta în proces, hotărârea pronunțată fiind nulă sub aspectul cadrului procesual pasiv. În aceste condiții recursurile urmează a fi admise, deciziile și sentința criticată urmând a fi casate și cauza trimisă spre rejudecare urmând ca recurenta-reclamantă funcție de relațiile O.R.C. să stabilească cadrul procesual pasiv.

Față de cele arătate, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul N.C. împotriva Deciziilor nr. 24 din 21 ianuarie 2009 și nr. 206 din 15 aprilie 2009 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează deciziile recurate și trimite cauza spre rejudecare la aceeiași instanță . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.