ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 881/2010

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie

2008 reclamantul N.C. a chemat în judecată pe pârâții

L.A., G.N., SC A.T.

SRL și SC A. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se

constate falsurile săvârșite de părți în contractul de vânzare-cumpărare încheiat

la data de 30 aprilie 1993 între SC A. SA în calitate de vânzător și SC A.T.

SRL în calitate de cumpărător privind activul intitulat Spațiul comercial

situat în Bacău, precum și în anexa la H.G.R. nr. 634/1991 intitulat „Date

privind activul vândut” din data de 15 martie 1993.

Prin sentința nr. 8481

din 3 septembrie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

excepția inadmisibilității și s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 184 C. proc. civ. nu

pot fi invocate ca temei juridic în susținerea unei cereri de chemare în

judecată dispozițiile acestui articol putând fi invocate doar cu ocazia

propunerii și administrării probatoriului în cadrul unei cereri având un obiect

determinat.

Deci dispozițiile

instituite de legiuitor în cadrul acțiunii privind administrarea probelor

(inclusiv dispozițiile privind verificarea de scripte și deci și art. 184 C.

proc. civ.) pot fi invocate cu ocazia propunerii probatoriilor în cadrul unei

cereri de chemare în judecată și nu ca obiect distinct și determinat al unei

acțiuni.

Soluția instanței de

fond a fost menținută prin Decizia nr. 24 din 21 ianuarie 2009, fiind

înlăturate toate criticile formulate în sensul că obiectul principal al cererii

precizatoare a fost și este constatarea falsurilor săvârșite de pârâți în

contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SA și SC A.T. SRL.

S-a înlăturat și

critica privind neparticiparea procurorului având în vedere

dispozițiile art. 45 alin.

(3)

C.

proc. civ. care nu prevede obligativitatea participării procurorului în

procesul civil.

Nu a fost încălcat

principiul disponibilității părților în procesul civil, întrucât la termenul

din 25 iunie 2008 instanța i-a pus în vedere reclamantului să precizeze

acțiunea în sensul de a arăta care sunt falsurile pe care le-au săvârșit

pârâții, consecințele juridice ale constatării acestor falsuri și dispozițiile

legale pe care se întemeiază cererea formulată fiind respectate

dispozițiile art. 129

alin. (4) și (5)

C. proc. civ.

S-a mai reținut că

reclamantul nu a sesizat niciodată organele de cercetare penală și nu a făcut

dovada că acțiunea publică s-a stins sau prescris, judecătorul primei instanțe

având în vedere Decizia 15 din 21 noiembrie a secțiilor unite, a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Împotriva soluției

instanței de apel a declarat recurs reclamantul invocând motive de nelegalitate

potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se reiterează

criticile de la instanța de apel și s-a precizat și faptul că, procesul a fost

judecat cu lipsa de procedură cu SC A.T. SRL Bacău hotărârea fiind lovită de

nulitate absolută fiind invocate

dispozițiile art. 105 alin. (2)

C. proc. civ.,

motivat de faptul că aceasta era radiată.

De asemenea s-a

declarat recurs și împotriva cererii de completare a deciziei comerciale nr. 24

din 21 ianuarie 2009.

În acest sens

recurentul a depus adresa din 3 decembrie 2009 din care rezultă că SC A.T. SRL

cu mențiunea că firma a fost radiată din data de 30 octombrie 2006 urmare închiderii

procedurii falimentului.

Recursurile sunt

fondate.

În adevăr la data de

22 mai 2008 data introducerii acțiunii pârâta SC A.T. SRL era radiată din data

de 30 octombrie 2006, reprezentanții acesteia, aceiași asociați și ai SC A. SA

cunoscând această situație.

Deci la data

formulării cererii de chemare în judecată, pârâta-intimată nu avea capacitate

de folosință și exercițiu și deci nici calitate procesuală de a sta în proces,

hotărârea pronunțată fiind nulă sub aspectul cadrului procesual pasiv.

În aceste condiții

recursurile urmează a fi admise, deciziile și sentința criticată urmând a fi

casate și cauza trimisă spre rejudecare urmând ca recurenta-reclamantă funcție

de relațiile O.R.C. să stabilească cadrul procesual pasiv.

Față de cele arătate,

în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate

de reclamantul N.C. împotriva Deciziilor nr. 24 din 21 ianuarie 2009 și nr. 206

din 15 aprilie 2009 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială.

Casează

deciziile recurate și trimite cauza spre rejudecare la aceeiași instanță

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2010.