ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3671/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3671/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23 mai 2006

reclamantul Municipiul București cheamă în judecată pe pârâta SC M.C. SA

București solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de

210.865,01 lei debit neachitat și penalități de întârziere calculate la data de

31 iulie 2005 - conform art. 4 din contractul de vânzare-cumpărare din 23

februarie 1998 și de 210.865,01 lei debit neachitat și penalități de întârziere

calculate până la data de 31 iulie 2005 conform contractului de

vânzare-cumpărare din 23 februarie 1998.

La data de 26

septembrie 2006 reclamanta formulează cerere precizatoare a cuantumului

pretențiilor solicitând suma de 231.933,82 lei debit neachitat și penalități de

întârziere calculate până la data de 31 august 2006 conform art. 4 din contractul

de vânzare-cumpărare din 23 februarie 1998 și suma de 231.933,82 lei debit

neachitat și penalități de întârziere calculate până la data de 31 august 2006

conform contractului de vânzare-cumpărare din 23 februarie 1998.

Prin sentința

comercială nr. 14870 din 11 decembrie 2007 Tribunalul București, secția a-VI-a

comercială, admite excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și, în

consecință, respinge ca lipsită de interes acțiunea reclamantului, reținând -

în acest sens - că interesul reclamantului nu mai este actual în condițiile în

care pentru sumele reprezentând taxe de concesiune pentru terenul construit și

majorări, calculate conform contractelor de vânzare-cumpărare din 1998,

reclamantul a obținut titlurile executorii din 2007 și a emis somații de plată,

ceea ce presupune începerea executării conform art. 140 C. proc. fisc.

Prin Decizia comercială

nr. 179 din 2 aprilie 2008 Curtea de Apel București, secția a-VI-a comercială,

respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei

instanțe, reținând că, întrucât față de titlurile executorii emise în raport de

O.G. nr. 92/2003 s-a început executarea conform art. 145 din menționatul act

normativ, instanța de fond, în mod corect a admis excepția lipsei de interes a

reclamantului în promovarea acțiunii, formularea de către intimata pârâtă a

contestației la executare în condițiile art. 173 C. proc. fisc. nejustificând

interesul actual în promovarea acțiunii de față pentru obținerea - în paralel -

și a unei hotărâri judecătorești pentru aceleași creanțe, constatate prin

titlurile executorii din 2007.

Împotriva deciziei de

mai sus reclamantul declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, susținând -

în acest sens - că interesul său este născut și actual întrucât sumele

solicitate cu titlu de taxă de concesiune și penalități aferente nu au fost

recuperate nici pe cale amiabilă și nici ca urmare a emiterii somațiilor de

plată, intimata pârâtă contestând pe calea contestației la executare natura

dreptului pretins, situație raportat la care, soluția instanței criticate este

nelegală și netemeinică.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat,

terenurile ce au format obiect al concesiunii fiind - de altfel - retrocedate

în natură potrivit Legii nr. 10/2001.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs, se constată

că acestea sunt fondate, interesul recurentului fiind legitim, personal, născut

și actual fie și numai cât privește taxa de concesiune și penalitățile aferente

pentru întreaga suprafață de teren concesionată până la data retrocedării

acesteia către proprietarii de drept, și, ulterior, pentru suprafața eventual

neretrocedată și utilizată de intimata concesionar.

Cum instanța de fond

a admis în mod eronat excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă - intimata

de față, soluția fiind confirmată de instanța de apel - de asemenea - eronat și

cu o motivare limitată exclusiv la constatarea existenței unor titluri

executorii cu privire la care s-a început executarea conform art. 145 C. proc.

fisc., recursul declarat de recurentul reclamant urmează a fi admis și, în

conformitate cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., decizia recurată urmează a fi

modificată în sensul că urmează a fi admis apelul reclamantului împotriva

sentinței instanței de fond, care urmează a fi desființată, cu consecința

trimiterii cauzei spre rejudecare în fond a acesteia primei instanțe care a

soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

reclamantul Municipiul București împotriva Deciziei comerciale nr. 179 din 2

aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a-VI-a comercială, pe care o

modifică în sensul că admite apelul aceleiași părți declarat împotriva

sentinței civile nr. 14870 din 11 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția

a-VI-a comercială, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2008.