ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7356/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7356/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
reclamantul R.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 33292 din data de 24 august
2012 emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj cu consecința recunoașterii
în favoarea sa a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și obligarea
pârâtei la plata daunelor morale.
Susține reclamantul că, din hotărârea atacată,
nu reiese care sunt motivele respingerii cererii sale. Nu s-a menționat ce date
sunt contradictorii și nu i s-a solicitat să depună înscrisuri justificative, astfel
încât nu a avut posibilitatea de a-și dovedi acest drept.
Apărările pârâtei și procedura derulată în
fața instanței de fond
Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a formulat
întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Arată că adeverința privind perioada
de școlarizare a reclamantului dovedește prezența acestuia în altă localitate decât
cea a refugiului.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 879 din 15 noiembrie 2012, Curtea
de Apel Cluj a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
A reținut instanța, în esență, că reclamantul
nu și-a probat susținerile din cererea introductivă, probatoriul depus la dosar
neconfirmând îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru a se putea
reține calitatea de persoană persecutată din motive etnice în sensul art. 1 din
O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În ce privește cererea de obligare a pârâtei la
plata daunelor morale, a apreciat prima instanță că termenul de soluționare a cererii
sale de către pârâtă a fost unul rezonabil raportat la multitudinea solicitărilor
formulate în temeiul Legii nr. 189/2000 cu care se confruntă instituția.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică
și nelegală, reclamantul R.V. a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 4, 5,
6 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, anularea hotărârii
nr. 33292 din 24 august 2012 a Casei de Pensii Cluj și obligarea acesteia la emiterea
unei alte decizii favorabile.
Recurentul-reclamant reiterează susținerile din
acțiune, respectiv faptul că hotărârea pârâtei este nemotivată. Nu i-au fost comunicate
motivele pentru care datele prezentate în susținerea cererii sale au fost contradictorii,
pentru a-și putea formula o apărare pertinentă.
Consideră că, în concordanță cu jurisprudența
Curții de Justiție Europene referitoare la actele comunitare, aplicabilă prin analogie,
hotărârea contestată trebuia să cuprindă expunerea elementelor de fapt și de drept
care au stat la baza emiterii sale, astfel încât instanța să poată exercita un control
de legalitate efectiv.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Înalta Curte, analizând motivele de recurs,
în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente
în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304
1
C. proc. civ., constată că recursul
este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe
persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de
la 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se
în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată
sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru
aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin
persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege
persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în
altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care
au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație
ca urmare a unui tratat bilateral.
În mod corect, prima instanță a constatat că reclamantul
nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile de acordare a drepturilor prevăzute
de Legea nr. 189/2000. Aspectele ce reies din declarațiile martorilor sunt generice
și sumare, neputând oferi mai multe detalii referitoare la împrejurările care au
determinat refugiul recurentului și a familiei sale, cât și perioada de refugiu.
Simpla mutare a recurentului, dintr-o localitate în alta, nu poate fi considerată
refugiu cauzat de persecuții etnice.
De asemenea, din adeverința emisă de Școala cu
clasele I-VIII din Tritenii de Jos, rezultă că reclamantul a urmat cursurile Școlii
cu clasele I-VIII Pădureni, și a absolvit 3 clase în anul școlar 1940-1941, perioadă
în care afirmă că a fost refugiat în localitatea Mihai Viteazul.
Cu toate că instanța de fond, în completarea probațiunii
de la dosar, a dispus audierea în mod nemijlocit a martorilor S.A. și C.C., ale
căror declarații notariale au fost depuse la dosar, aceștia, deși citați cu mandat
de aducere, nu s-au prezentat.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile
și criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o
hotărâre temeinică și legală.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.V. împotriva sentinței
civile nr. 879 din 15 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie
2013.