ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6233/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova sub nr. 2157/54/2012, reclamantul T.S. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor anularea și

suspendarea actelor administrativ fiscale, respectiv Decizia nr. 304 din 27

iunie 2012 emisă în soluționarea contestației si Decizia nr. 292 din 17 mai 2012

privind atragerea răspunderii solidare a sa pentru obligațiile fiscale de plată

restante ale debitorului SC S. SRL.

În ceea ce privește

suspendarea executării deciziilor menționate, reclamantul a arătat că există

indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actelor, întrucât

au fost emise în împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalității

acestora.

de Curtea de apel

Prin Sentința nr. 1136

din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul

T.S. și a dispus suspendarea executării Deciziilor nr. 304 din 27 iunie 2012 și

nr. 292 din 17 mai 2012, emis de D.G.F.P. Bihor, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea, ținând seama de recomandările Comitetului de

Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și

de circumstanțele cauzei, a apreciat că executarea actului administrativ este

de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în

patrimoniul reclamantului.

Curtea a considerat

că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie

să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele

reținute în actul fiscal sunt datorate.

În opinia instanței,

prin admiterea cererii de suspendare, nu se aduce atingere caracterului

executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece aceasta nu

refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de

suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile

sale.

A mai reținut Curtea

că împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul

procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o

responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va

avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări

asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, în prezent Direcția Generală

Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.

Recurentă-pârâtă

susține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În opinia recurentei

cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin

de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se

analizează numai în cadrul unei acțiuni în anulare.

În ceea ce privește

cea de a doua condiție, susține recurenta că executarea unui act administrativ

nu poate fi considerată prin ea însăși producătoare a unei pagube iminente, cu

atât mai mult cu cât nu rezultă din actele existente la dosar, că această

vătămare este ireparabilă pentru reclamant.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Conform celor expuse

anterior, reclamantul T.S. a învestit instanța, în temeiul art. 15 din Legea nr.

554/2004, cu o acțiune având ca obiect:

anularea și suspendarea actelor administrativ

fiscale, respectiv Decizia nr. 304 din 27 iunie 2012 emisă în soluționarea

contestației și Decizia nr. 292 din 17 mai 2012 privind atragerea răspunderii

solidare a sa pentru obligațiile fiscale de plată restante ale debitorului SC

S. SRL.

Prin sentința ce

formează obiectul recursului, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii

capătului de cerere privind suspendarea executării Deciziilor nr. 304 din 27

iunie 2012 și nr. 292 din 17 mai 2012, emis de D.G.F.P. Bihor până la

soluționarea irevocabilă a cauzei, reținând că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faptul că, prin Sentința

nr. 121 din 14 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2157/54/2012, instanța învestită cu

acțiunea în anulare a dispus anularea actelor administrative contestate,

reprezintă în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare

legată de starea de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ.

Soluția pronunțată de

instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, care

formează obiectul cererii de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 554/2004 în prezenta cauză, conferă consistență

concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2

alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în

cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din Legea nr. 554/2004, a

măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a

fost constată în fond în cadrul acțiunii în anulare.

Din dispozițiile art.

2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noțiunea de pagubă

iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În situația în care

această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a

fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea

respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reține îndeplinirea

condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a

hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.G.F.P. Bihor, în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Cluj-Napoca împotriva Sentinței nr. 1136 din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2013.