ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6233/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 2157/54/2012, reclamantul T.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor anularea și suspendarea actelor administrativ fiscale, respectiv Decizia nr. 304 din 27 iunie 2012 emisă în soluționarea contestației si Decizia nr. 292 din 17 mai 2012 privind atragerea răspunderii solidare a sa pentru obligațiile fiscale de plată restante ale debitorului SC S. SRL. În ceea ce privește suspendarea executării deciziilor menționate, reclamantul a arătat că există indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actelor, întrucât au fost emise în împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalității acestora.

2. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 1136 din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul T.S. și a dispus suspendarea executării Deciziilor nr. 304 din 27 iunie 2012 și nr. 292 din 17 mai 2012, emis de D.G.F.P. Bihor, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție, Curtea, ținând seama de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, a apreciat că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantului.

Curtea a considerat că executarea propriu-zisă și efectivă a deciziei de impunere fiscală trebuie să se realizeze numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit că sumele reținute în actul fiscal sunt datorate. În opinia instanței, prin admiterea cererii de suspendare, nu se aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităților administrative, deoarece aceasta nu refuză executarea, ci solicită autorității jurisdicționale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care îl apreciază că îi vatămă drepturile sale. A mai reținut Curtea că împrejurarea că legiuitorul nu a suspendat cursul majorărilor în timpul procedurilor enunțate anterior, este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilizare mai mare,deoarece în situația în care demersul său legal nu va avea succes, acesta va suporta consecințele în sensul că va plăti majorări asupra obligațiilor fiscale principale și pentru perioadele respective.

3. Recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca. Recurentă-pârâtă susține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În opinia recurentei cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acțiuni în anulare. În ceea ce privește cea de a doua condiție, susține recurenta că executarea unui act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăși producătoare a unei pagube iminente, cu atât mai mult cu cât nu rezultă din actele existente la dosar, că această vătămare este ireparabilă pentru reclamant.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Conform celor expuse anterior, reclamantul T.S. a învestit instanța, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o acțiune având ca obiect: anularea și suspendarea actelor administrativ fiscale, respectiv Decizia nr. 304 din 27 iunie 2012 emisă în soluționarea contestației și Decizia nr. 292 din 17 mai 2012 privind atragerea răspunderii solidare a sa pentru obligațiile fiscale de plată restante ale debitorului SC S. SRL. Prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii capătului de cerere privind suspendarea executării Deciziilor nr. 304 din 27 iunie 2012 și nr. 292 din 17 mai 2012, emis de D.G.F.P.

Bihor până la soluționarea irevocabilă a cauzei, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Faptul că, prin Sentința nr. 121 din 14 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2157/54/2012, instanța învestită cu acțiunea în anulare a dispus anularea actelor administrative contestate, reprezintă în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare legată de starea de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Soluția pronunțată de instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, care formează obiectul cererii de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 în prezenta cauză, conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii de suspendare a executării actului a cărui nelegalitate a fost constată în fond în cadrul acțiunii în anulare. Din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În situația în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că se reține îndeplinirea condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Bihor, în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca împotriva Sentinței nr. 1136 din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2013.