ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5391/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 41 din 6 februarie 2012,

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția inadmisibilității în ceea ce privește cererea

de anulare a deciziei de impunere nr. 1328 din 19 noiembrie 2009 și, în

consecință, a respins ca inadmisibilă această cerere. De asemenea, a respins contestația

formulată de reclamanta SC F. SA.

Împotriva acestei

hotărâri, reclamanta SC F. SA Bârlad, prin administrator judiciar, a formulat

declarație de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază.

La termenul de

judecată din data de 23 mai 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția

nulității recursului pentru nemotivare, dezbaterile fiind consemnate în

practicaua prezentei hotărâri.

În temeiul art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298

C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției

nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond

a pricinii.

Cererea de recurs

formulată de reclamanta SC F. SA Bârlad, prin administrator judiciar și

transmisă prin fax la data de 13 februarie 2012 nu cuprinde motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de recurs va

cuprinde, sub sancțiunea nulității… c) motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat".

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ.,

„termenul de recurs este de 15

zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar, potrivit art.

303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs.”

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă s-a rezumat la o

simplă și formală declarare a recursului împotriva sentinței Curții de Apel

Iași, iar până la termenul de judecată fixat la data de 23 mai 2013, nu au fost

depuse la dosar motivele de recurs.

Înalta

Curte reține că recurenta nu și-a îndeplinit obligația procesuală instituită de

dispozițiile legale menționate anterior.

Pe

cale de consecință, f

ață de prevederile

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora ”

recursul este nul dacă

nu a fost motivat în termenul legal” și având în vedere că, în cauză, nu s-au

ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților, potrivit

dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și nici nu s-a făcut dovada

existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din

oficiu și va constata nul recursul declarat de societatea recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de SC F. SA Bârlad prin administrator judiciar E.S.P.R.L. Suceava

împotriva sentinței nr. 41/2012 din 6 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 23 mai 2013.