ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5391/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 41 din 6 februarie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității în ceea ce privește cererea de anulare a deciziei de impunere nr. 1328 din 19 noiembrie 2009 și, în consecință, a respins ca inadmisibilă această cerere. De asemenea, a respins contestația formulată de reclamanta SC F. SA. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC F. SA Bârlad, prin administrator judiciar, a formulat declarație de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază. La termenul de judecată din data de 23 mai 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru nemotivare, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii. Cererea de recurs formulată de reclamanta SC F. SA Bârlad, prin administrator judiciar și transmisă prin fax la data de 13 februarie 2012 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității… c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc.

civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.” Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă s-a rezumat la o simplă și formală declarare a recursului împotriva sentinței Curții de Apel Iași, iar până la termenul de judecată fixat la data de 23 mai 2013, nu au fost depuse la dosar motivele de recurs. Înalta Curte reține că recurenta nu și-a îndeplinit obligația procesuală instituită de dispozițiile legale menționate anterior. Pe cale de consecință, f ață de prevederile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., conform cărora ” recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal” și având în vedere că, în cauză, nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și nici nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va constata nul recursul declarat de societatea recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de SC F. SA Bârlad prin administrator judiciar E.S.P.R.L. Suceava împotriva sentinței nr. 41/2012 din 6 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 mai 2013.