ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1672/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Inspectoratul pentru Situații de Urgență „D.” al Județului Mehedinți a solicitat anularea parțială a hotărârii din 9 martie 2012 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în ceea ce privește pct. 2 și pct. 3, prin care s-a reținut incidența art. 2 alin. (3) și art. 6 din O.G. nr. 137/2000 și s-a dispus sancționarea contravențională a reclamantului.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin noul stat de organizare al Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Județului Mehedinți, aprobat de Ministerul Administrației și Internelor, au fost radiate mai multe funcții militare, conform Ordinului Ministerului Administrației și Internelor din 31 martie 2011 privind activitatea de planificare structurala și management organizatoric în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, iar prin Ordinul Inspectorului Sef din 22 iunie 2011, începând cu data de 15 iunie 2011, personalul din unitate, printre care și T.S.C., a fost pus la dispoziția unității, în conformitate cu art. 82 lit. a) din Legea nr. 80/1995. A arătat reclamantul că sistemul de criterii care a dus la punerea la dispoziție a numitului T.S.C.

nu este de natură a crea situații discriminatorii în rândul personalului, că sunt justificate obiectiv de un scop legitim, menținerea în cadrul instituției a celor mai bine pregătite cadre militare, iar metoda folosită este adecvată și necesară, dat fiind faptul ca în metodologie s-a prevăzut în mod clar ca se puteau avea în vedere și alte criterii. Prin sentința civilă nr. 930 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul pentru Situații de Urgență „D.” al Județului Mehedinți, și, în consecință, a anulat hotărârea din 9 martie 2012 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut, în esență, că prin plângerea înregistrata la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării din 16 iunie 2011, pârâtul T.S.C.

a sesizat faptul că se considera discriminat pentru că, în urma reorganizării care a avut loc în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Județului Mehedinți și a etapelor de ocupare a funcțiilor din cadrul instituției, acesta nu a fost numit în funcția deținuta anterior reorganizării, susținând că a avut parte de un tratament diferențiat fata de alte persoane care au fost numite pe post, fiind punctat, în acest scop, potrivit unor criterii discriminatorii, precum cel al verificării evidentei operative a poliției sau studiile superioare absolvite. A mai reținut că, prin hotărârea din 9 martie 2012, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a decis, referitor la impunerea criteriului studiilor superioare absolvite, incidența art. 2 alin. (3) și art. 6 lit. a) din O.G.

nr. 137/2000, hotărând sancționarea contravențională a părții reclamate cu avertisment, celelalte aspecte sesizate nereprezentând discriminare, potrivit O.G. nr. 137/2000 republicată.

Examinând conținutul Ordinului Ministerului Administrației și Interneor din 10 iunie 2011 privind reorganizarea Inspectoratului pentru Situații de Urgență, a fost emis Ordinul Inspectorului Șef din 22 iunie 2011 împreuna cu Metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, precum și etapele numirii ulterioare în funcție, respectiv ale punerii la dispoziție, instanța fondului a apreciat că, pe de o parte, că enumerarea criteriilor de selecție este orientativă, neavând caracter limitat, fiind lăsata la aprecierea Inspectoratului pentru Situații de Urgență „D.” al județului Mehedinți stabilirea criteriilor pe care le apreciază ca fiind relevante și cuantificabile, iar, pe de altă parte, impunerea criteriului studiilor absolvite are la baza o justificare obiectivă și rezonabilă.

A concluzionat că, raportat la inexistența unui criteriu care să aibă ca și efect crearea unei situații de dezavantajare a pârâtului, coroborat cu faptul că situațiile nu pot fi reținute ca și comparabile, în mod greșit Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a apreciat prin hotărârea contestată în prezenta cauză că împrejurările sesizate constituie tratament discriminatoriu, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 137/2000. Împotriva sentinței civile nr. 930 din 10 octombrie 2012 a declarat recurs pârâtul T.S.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului pârâtul a arătat, în esență, următoarele: Instanța de judecată nu a împărtășit argumentele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării referitoare la crearea unei situații de dezavantajare a pârâtului față de celelalte persoane care au participat la evaluare, prin aceea că tratamentul nu a fost justificat obiectiv de Inspectoratul pentru Situații de Urgență „D.”, iar metoda folosită nu a fost adecvată și necesară. Numai că, instanța nu-și justifică acest punct de vedere, în sensul că, deși recunoaște că nici în metodologia de evaluare și nici în fișa postului nu este prevăzută ca și condiție absolvirea de studii superioare, soluția Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu conduce la concluzia adoptată.

Este evident că instanța pierde din vedere cel puțin două aspecte: - faptul că intimatul T.S.C. a urmat și absolvit cursurile pentru inițiere în carieră, în felul acesta dobândit funcția de subofițer operativ principal-servant Ia Inspectoratul pentru Situații de Urgență „D.S.” București. - în plus, a depus acte din care rezultă indubitabil că este student în anul II la Facultatea de Drept din Drobeta Turnu Severin.

Partinitatea instanței este evidentă dacă avem în vedere faptul că în hotărârea sa, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, stipulează fără dubii condițiile care sunt îndeplinite cumulativ în ceea ce privește discriminarea directă a recurentului: - existența unui tratament diferențiat manifestat prin orice deosebire, excludere, restricție sau preferință; - existența unui criteriu de discriminare, tratamentul diferențiat să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege; - existența unei persoane sau situații aflate în poziții comparat; - existența unei legături de cauzalitate între tratamentul diferențiat și criteriul de discriminare; - tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a scopului nu sunt adecvate și necesare.

- mai sunt discriminatorii potrivit art. 2 alin. (3) O.G. nr. 137/2000 prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1) față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere ale acelui scop sunt adecvate și necesare. Instanța trece peste pct. 31 al hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care dovedește raportul de cauzalitate indirect existent între criteriul de valoare indicat și nepromovarea celei de-a doua etape din cadrul procedurii de numire în funcție. Acesta fiind dezavantajul creat în sarcina recurentului față de celelalte persoane evaluate și care absolviseră studiile superioare.

Acesta, fiind în curs de a absolvi. Astfel, în hotărârea sa, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării conchide „față de condițiile faptelor de discriminare, conform celor expuse, reține că ne aflăm în prezența unei situații de diferențiere pe baza unui criteriu ce a avut ca și efect crearea unei situații de dezavantajare a petentului față de celelalte persoane care au participat la evaluare, tratamentul în speță la aplicarea în cadrul evaluării a criteriului studiilor absolvite nefiind justificate obiectiv de către partea reclamată, iar metoda folosită nefiind adecvată și necesară, de vreme ce acest criteriu nu este prevăzut de metodologia de evaluare și nici în fișa postului nu este prevăzută ea și condiție, absolvire de studii superioare, în speță fiind necesare absolvirea de studii medii”.

Recursul este fondat. În mod corect Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit prin hotărârea din 9 martie 2012 că în ceea ce privește impunerea condițiilor privind studiile superioare absolvite, în vederea numirii pe funcție, întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, potrivit cu dispozițiile din art. 2 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 6 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Așadar, sancționarea Inspectoratului pentru Situații de Urgență „D.” al județului Mehedinți, cu avertisment, în baza art. 26 alin. (1) din actul normativ precitat, este legală.

În mod evident, stabilirea unei condiții referitoare la nivelul studiilor absolvite, împrejurare care se află în legătură evidentă cu nepromovarea de către pârâtul din prezenta cauză, T.S.C., celei de-a doua etape din cadrul procedurii de numire în funcție, demonstrează existența unui raport de cauzalitate indirect între criteriul de evaluare și nepromovarea procedurii de numire în funcție. În acest mod domnului T.S.C. i s-a creat un dezavantaj față de celelalte persoane evaluate care erau absolvente de studii superioare, însă pentru postul pe care a candidat pârâtul nu exista condiția fixată prin criteriul de evaluare în discuție.

Fără îndoială, este vorba, așa cum a reținut Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, de un tratament diferențiat la care a fost supus domnul T.S.C., față de ceilalți participanți la evaluare, diferențiere care nu este justificată obiectiv de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență „D.” al județului Mehedinți, iar metoda utilizată nu este adecvată și necesară. Aceasta deoarece utilizarea criteriului studiilor superioare nu este prevăzut de Metodologia de evaluare și nu este prevăzută nici în fișa postului care, dimpotrivă, prevede ca și condiție absolvirea de studii medii.

Prima instanță a reținut că Inspectoratul pentru Situații de Urgență „D.” al județului Mehedinți nu i-a aplicat pârâtului un tratament discriminatoriu, așa cum reținuse Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în condițiile în care, potrivit art. 5 din procedura privind organizarea și desfășurarea examenului la care a participat domnul T.S.C., reclamantul era îndrituit să nu se limiteze la criteriile din metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție, ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, putând avea în vedere și alte criterii. Prima instanță a apreciat că, întrucât enumerarea criteriilor nu avea caracter limitativ, era permisă stabilirea unor criterii suplimentare de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență „D.” al județului Mehedinți, pe care acesta le-ar fi considerat relevante și cuantificabile.

Raționamentul instanței de fond este însă unul eronat, observă Înalta Curte, consecința fiind pronunțarea unei sentințe nelegale. În realitate, Inspectoratul pentru Situații de Urgență nu posedă un drept de apreciere discreționar în exercitarea competenței de a putea să prevadă și alte criterii suplimentare decât cele menționate în Metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție. Așa cum a reținut Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în condițiile în care criteriul studiilor superioare nu era prevăzut în metodologie, iar în fișa postului pentru care candida pârâtul era prevăzută condiția studiilor medii, în mod obligatoriu Inspectoratului pentru Situații de Urgență nu putea să fixeze un alt criteriu decât cel din fișa postului.

Altfel spus, condiția studiilor medii era o exigență inderogabilă, pe care însă reclamantul din prezenta cauză nu a respectat-o. Reclamantul a procedat la includerea criteriului studiilor superioare, de unde rezultă cu evidență că i-a aplicat pârâtului un tratament diferențiat, în absența unei justificări obiective și rezonabile a acestei diferențe de tratament, metoda folosită nefiind adecvată și necesară. Astfel că în mod corect Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea din 8 martie 2012 a reținut, printre altele incidența dispozițiilor art. 2 alin. (3) și art. 6 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Fașă de cele ce preced, Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de pârâtul T.S.C., potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și să modifice hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul T.S.C. împotriva sentinței civile nr. 930 din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2014.