ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1672/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Inspectoratul pentru Situații de Urgență „D.” al Județului Mehedinți a

solicitat anularea parțială a hotărârii din 9 martie 2012 a Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării, în ceea ce privește pct. 2 și pct. 3,

prin care s-a reținut incidența art. 2 alin. (3) și art. 6 din O.G. nr.

137/2000 și s-a dispus sancționarea contravențională a reclamantului.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin noul stat de organizare al Inspectoratului pentru

Situații de Urgență al Județului Mehedinți, aprobat de Ministerul Administrației

și Internelor, au fost radiate mai multe funcții militare, conform Ordinului Ministerului

Administrației și Internelor din 31 martie 2011 privind activitatea de

planificare structurala și management organizatoric în unitățile Ministerului Administrației

și Internelor, iar prin Ordinul Inspectorului Sef din 22 iunie 2011, începând

cu data de 15 iunie 2011, personalul din unitate, printre care și T.S.C., a fost

pus la dispoziția unității, în conformitate cu art. 82 lit. a) din Legea nr.

80/1995.

A arătat reclamantul că

sistemul de criterii care a dus la punerea la dispoziție a numitului T.S.C. nu este

de natură a crea situații discriminatorii în rândul personalului, că sunt justificate

obiectiv de un scop legitim, menținerea în cadrul instituției a celor mai bine pregătite

cadre militare, iar metoda folosită este adecvată și necesară, dat fiind faptul

ca în metodologie s-a prevăzut în mod clar ca se puteau avea în vedere și alte criterii.

Prin sentința civilă

nr. 930 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul pentru Situații

de Urgență „D.” al Județului Mehedinți, și, în consecință, a anulat hotărârea

din 9 martie 2012 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În motivarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut, în esență, că prin plângerea înregistrata la Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării din 16 iunie 2011, pârâtul T.S.C. a sesizat

faptul că se considera discriminat pentru că, în urma reorganizării care a avut

loc în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Județului Mehedinți

și a etapelor de ocupare a funcțiilor din cadrul instituției, acesta nu a fost numit

în funcția deținuta anterior reorganizării, susținând că a avut parte de un tratament

diferențiat fata de alte persoane care au fost numite pe post, fiind punctat, în

acest scop, potrivit unor criterii discriminatorii, precum cel al verificării evidentei

operative a poliției sau studiile superioare absolvite.

A mai reținut că, prin

hotărârea din 9 martie 2012, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

a decis, referitor la impunerea criteriului studiilor superioare absolvite, incidența

art. 2 alin. (3) și art. 6 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, hotărând sancționarea

contravențională a părții reclamate cu avertisment, celelalte aspecte sesizate nereprezentând

discriminare, potrivit O.G. nr. 137/2000 republicată.

Examinând conținutul Ordinului

Ministerului Administrației și Interneor din 10 iunie 2011 privind reorganizarea

Inspectoratului pentru Situații de Urgență, a fost emis Ordinul Inspectorului Șef

din 22 iunie 2011 împreuna cu Metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției

personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a măsurilor de reorganizare

instituțională la nivelul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, precum

și etapele numirii ulterioare în funcție, respectiv ale punerii la dispoziție, instanța

fondului a apreciat că, pe de o parte, că enumerarea criteriilor de selecție este

orientativă, neavând caracter limitat, fiind lăsata la aprecierea Inspectoratului

pentru Situații de Urgență „D.” al județului Mehedinți stabilirea criteriilor pe

care le apreciază ca fiind relevante și cuantificabile, iar, pe de altă parte, impunerea

criteriului studiilor absolvite are la baza o justificare obiectivă și rezonabilă.

A concluzionat că, raportat

la inexistența unui criteriu care să aibă ca și efect crearea unei situații de dezavantajare

a pârâtului, coroborat cu faptul că situațiile nu pot fi reținute ca și comparabile,

în mod greșit Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a apreciat prin

hotărârea contestată în prezenta cauză că împrejurările sesizate constituie tratament

discriminatoriu, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 137/2000.

Împotriva sentinței civile

nr. 930 din 10 octombrie 2012 a declarat recurs pârâtul T.S.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

pârâtul a arătat, în esență, următoarele:

Instanța de judecată nu

a împărtășit argumentele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării referitoare

la crearea unei situații de dezavantajare a pârâtului față de celelalte persoane

care au participat la evaluare, prin aceea că tratamentul nu a fost justificat obiectiv

de Inspectoratul pentru Situații de Urgență „D.”, iar metoda folosită nu a fost

adecvată și necesară.

Numai că, instanța nu-și

justifică acest punct de vedere, în sensul că, deși recunoaște că nici în metodologia

de evaluare și nici în fișa postului nu este prevăzută ca și condiție absolvirea

de studii superioare, soluția Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării nu conduce la concluzia adoptată.

Este evident că instanța

pierde din vedere cel puțin două aspecte:

- faptul că intimatul

T.S.C. a urmat și absolvit cursurile pentru inițiere în carieră, în felul acesta

dobândit funcția de subofițer operativ principal-servant Ia Inspectoratul

pentru Situații de Urgență „D.S.” București.

- în plus, a depus acte

din care rezultă indubitabil că este student în anul II la Facultatea de Drept din

Drobeta Turnu Severin.

Partinitatea instanței

este evidentă dacă avem în vedere faptul că în hotărârea sa, Consiliul Național

pentru Combaterea Discriminării, stipulează fără dubii condițiile care sunt îndeplinite

cumulativ în ceea ce privește discriminarea directă a recurentului:

- existența unui tratament

diferențiat manifestat prin orice deosebire, excludere, restricție sau preferință;

- existența unui criteriu

de discriminare, tratamentul diferențiat să aibă ca scop sau efect restrângerea,

înlăturarea recunoașterii sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept

recunoscut de lege;

- existența unei persoane

sau situații aflate în poziții comparat;

- existența unei legături

de cauzalitate între tratamentul diferențiat și criteriul de discriminare;

- tratamentul diferențiat

nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a scopului

nu sunt adecvate și necesare.

- mai sunt discriminatorii

potrivit art. 2 alin. (3) O.G. nr. 137/2000 prevederile, criteriile sau practicile

aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute

la alin. (1) față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii

sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere

ale acelui scop sunt adecvate și necesare.

Instanța trece peste pct.

31 al hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care dovedește

raportul de cauzalitate indirect existent între criteriul de valoare indicat și

nepromovarea celei de-a doua etape din cadrul procedurii de numire în funcție. Acesta

fiind dezavantajul creat în sarcina recurentului față de celelalte persoane evaluate

și care absolviseră studiile superioare. Acesta, fiind în curs de a absolvi.

Astfel, în hotărârea sa,

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării conchide „față de condițiile

faptelor de discriminare, conform celor expuse, reține că ne aflăm în prezența unei

situații de diferențiere pe baza unui criteriu ce a avut ca și efect crearea unei

situații de dezavantajare a petentului față de celelalte persoane care au participat

la evaluare, tratamentul în speță la aplicarea în cadrul evaluării a criteriului

studiilor absolvite nefiind justificate obiectiv de către partea reclamată, iar

metoda folosită nefiind adecvată și necesară, de vreme ce acest criteriu nu este

prevăzut de metodologia de evaluare și nici în fișa postului nu este prevăzută ea

și condiție, absolvire de studii superioare, în speță fiind necesare absolvirea

de studii medii”.

Recursul este fondat.

În mod corect Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit prin hotărârea din 9 martie

2012 că în ceea ce privește impunerea condițiilor privind studiile superioare absolvite,

în vederea numirii pe funcție, întrunesc elementele constitutive ale unei fapte

de discriminare, potrivit cu dispozițiile din art. 2 alin. (1) coroborate cu cele

ale art. 6 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare.

Așadar, sancționarea Inspectoratului

pentru Situații de Urgență „D.” al județului Mehedinți, cu avertisment, în baza

art. 26 alin. (1) din actul normativ precitat, este legală.

În mod evident, stabilirea

unei condiții referitoare la nivelul studiilor absolvite, împrejurare care se află

în legătură evidentă cu nepromovarea de către pârâtul din prezenta cauză, T.S.C.,

celei de-a doua etape din cadrul procedurii de numire în funcție, demonstrează existența

unui raport de cauzalitate indirect între criteriul de evaluare și nepromovarea

procedurii de numire în funcție. În acest mod domnului T.S.C. i s-a creat un dezavantaj

față de celelalte persoane evaluate care erau absolvente de studii superioare, însă

pentru postul pe care a candidat pârâtul nu exista condiția fixată prin criteriul

de evaluare în discuție.

Fără îndoială, este vorba,

așa cum a reținut Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, de un tratament

diferențiat la care a fost supus domnul T.S.C., față de ceilalți participanți la

evaluare, diferențiere care nu este justificată obiectiv de către Inspectoratul

pentru Situații de Urgență „D.” al județului Mehedinți, iar metoda utilizată nu

este adecvată și necesară. Aceasta deoarece utilizarea criteriului studiilor superioare

nu este prevăzut de Metodologia de evaluare și nu este prevăzută nici în fișa postului

care, dimpotrivă, prevede ca și condiție absolvirea de studii medii.

Prima instanță a reținut

că Inspectoratul pentru Situații de Urgență „D.” al județului Mehedinți nu i-a aplicat

pârâtului un tratament discriminatoriu, așa cum reținuse Consiliul Național

pentru Combaterea Discriminării, în condițiile în care, potrivit art. 5 din procedura

privind organizarea și desfășurarea examenului la care a participat domnul T.S.C.,

reclamantul era îndrituit să nu se limiteze la criteriile din metodologia privind

organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție,

ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Inspectoratului

General pentru Situații de Urgență, putând avea în vedere și alte criterii.

Prima instanță a apreciat

că, întrucât enumerarea criteriilor nu avea caracter limitativ, era permisă stabilirea

unor criterii suplimentare de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență „D.”

al județului Mehedinți, pe care acesta le-ar fi considerat relevante și cuantificabile.

Raționamentul instanței

de fond este însă unul eronat, observă Înalta Curte, consecința fiind pronunțarea

unei sentințe nelegale.

În realitate, Inspectoratul

pentru Situații de Urgență nu posedă un drept de apreciere discreționar în exercitarea

competenței de a putea să prevadă și alte criterii suplimentare decât cele menționate

în Metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea

numirii în funcție. Așa cum a reținut Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării, în condițiile în care criteriul studiilor superioare nu era prevăzut

în metodologie, iar în fișa postului pentru care candida pârâtul era prevăzută condiția

studiilor medii, în mod obligatoriu Inspectoratului pentru Situații de Urgență nu

putea să fixeze un alt criteriu decât cel din fișa postului. Altfel spus, condiția

studiilor medii era o exigență inderogabilă, pe care însă reclamantul din prezenta

cauză nu a respectat-o.

Reclamantul a procedat

la includerea criteriului studiilor superioare, de unde rezultă cu evidență că i-a

aplicat pârâtului un tratament diferențiat, în absența unei justificări obiective

și rezonabile a acestei diferențe de tratament, metoda folosită nefiind adecvată

și necesară. Astfel că în mod corect Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării prin hotărârea din 8 martie 2012 a reținut, printre altele incidența

dispozițiilor art. 2 alin. (3) și art. 6 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, privind

prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Fașă de cele ce preced,

Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de pârâtul T.S.C., potrivit

art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și să modifice hotărârea

atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul T.S.C. împotriva sentinței civile nr. 930 din 10 octombrie 2012 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată

în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2014.