ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1019/2015

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1.672 din 1 aprilie 2014,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis recursul declarat pârâtul T.Ș.C., împotriva Sentinței nr. 930

din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a modificat sentința recurată, în sensul că a respins

acțiunea reclamantului I.S.U."D." al județului Mehedinți, ca

nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a apreciat că raționamentul instanței de

fond, în sensul că I.S.U."D." al județului Mehedinți nu i-a aplicat

pârâtului un tratament discriminatoriu, așa cum reținuse Consiliul Național de

Combatere a Discriminării, este eronat, în condițiile în care, potrivit art. 5

din procedura privind organizarea și desfășurarea examenului la care a

participat T.Ș.C., reclamantul era îndrituit să nu se limiteze la criteriile

din metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în

vederea numirii în funcție, ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare

instituțională la nivelul I.G.S.U., putând avea în vedere și alte criterii.

În realitate, I.S.U.

nu posedă un drept de apreciere discreționar în exercitarea competenței de a putea

să prevadă și alte criterii suplimentare decât cele menționate în metodologia

privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii

în funcție.

Așa cum a reținut

Consiliul Național de Combatere a Discriminării, în condițiile în care

criteriul studiilor superioare nu era prevăzut în metodologie, iar în fișa

postului pentru care candida pârâtul era prevăzută condiția studiilor medii, în

mod obligatoriu I.S.U. nu putea să fixeze un alt criteriu decât cel din fișa

postului. Altfel spus, condiția studiilor medii era o exigență inderogabilă, pe

care însă reclamantul din prezenta cauză nu a respectat-o.

Reclamantul a

procedat la includerea criteriului studiilor superioare, de unde rezultă cu

evidență că i-a aplicat pârâtului un tratament diferențiat, în absența unei

justificări obiective și rezonabile a acestei diferențe de tratament, metoda

folosită nefiind adecvată și necesară. Astfel că, în mod corect Consiliul

Național de Combatere a Discriminării prin Hotărârea nr. 84 din 8 martie 2012 a

reținut, printre altele, incidența dispozițiilor art. 2 alin. (3) și art. 6

lit. a) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare.

revizuire

Împotriva acestei

hotărâri, reclamantul I.S.U."D." a formulat cerere de revizuire,

invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, revizuenta a solicitat anularea Deciziei nr. 1.672 din 1 aprilie 2014

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, susținând că încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din

Sentința nr. 503 din 27 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți,

hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 417 din 22 ianuarie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Consideră revizuentul

că sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire

fiind admisibilă întrucât în cauză sunt în discuție hotărâri definitive

pronunțate de instanțe care fac parte din sistemul organelor judiciare,

hotărârile invocate sunt potrivnice, fiind îndeplinită și condiția triplei

identități de părți, obiect și cauză.

Astfel, se arată că

Tribunalul Mehedinți a analizat și explicat cât se poate de clar că nu a

existat nici un fel de discriminare în procesul de selecție a personalului

I.G.S.U.

În schimb, Consiliul

Național de Combatere a Discriminării a apreciat că unul dintre criteriile

stabilite în art. 4 din metodologia privind organizarea și desfășurarea

selecției în vederea numirii în funcție, a fost de natură să creeze o situație

de dezavantajare a petentului față de celelalte persoane care au participat la

evaluare și cărora li s-au aplicat aceleași criterii.

Prin menținerea

acestei hotărâri a Consiliului Național de Combatere a Discriminării, urmare a

pronunțării Deciziei Înaltei Curți nr. 1.672 din 1 aprilie 2014, a fost

încălcată autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 503 din 27 ianuarie 2012

pronunțată de Tribunalul Mehedinți și irevocabilă prin Decizia nr. 417 din 22

ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

intimatului T.Ș.C.

Prin Întâmpinarea

depusă la data de 2 martie 2015, intimatul a solicitat în principal respingerea

ca inadmisibilă a cererii de revizuire, susținând că în cauză nu sunt

îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile judecătorești

invocate fiind pronunțate în spețe ce au obiect diferit (sunt contestate acte

administrative distincte), iar părțile sunt diferite.

În subsidiar, se

solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cu

prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin.

(3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea

revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., invocat drept temei al cererii, revizuirea se poate cere

"dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate".

Rațiunea

reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura

încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat

soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și

aceleași părți.

Revizuirea nu poate

fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin

toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat.

În speță, revizuentul

invocă că prin sentința a cărei anulare se solicită, se încalcă puterea de

lucru judecat ce rezultă din Sentința nr. 503 din 27 ianuarie 2012 a

Tribunalului Mehedinți, definitivă și irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 417 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova.

Prin Sentința

sus-menționată (nr. 503 din 27 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți), a fost respinsă acțiunea formulată de T.Ș.C. prin care s-a

solicitat anularea a trei ordine emise de revizuentul I.S.U."D.",

respectiv nr. O1; nr. O2 din 4 iulie 2011 și nr. O3 din 14 septembrie 2011,

precum și numirea sa în funcție.

Obiectul Dosarului

nr. 1059/54/2012, în care Înalta Curte a pronunțat Decizia nr. 1.672 din 1

aprilie 2014, vizează anularea Hotărârii Consiliului Național de Combatere a

Discriminării nr. 84 din 9 martie 2012, părți în dosar fiind I.S.U. în calitate

de reclamant, iar Consiliul Național de Combatere a Discriminării și T.Ș.C. în

calitate de pârâți.

Analizând cele două

hotărâri rezultă cu evidență că nu există identitate de obiect, cauză și părți.

Obiectul și cauza sunt diferite, elementul comun fiind invocarea discriminării

de către T.Ș.C., care a arătat că prin stabilirea în metodologia privind

organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în

funcție, a fost introdus un criteriu ce vizează studiile superioare, fiind

astfel dezavantajat în raport cu celelalte persoane care au participat la

evaluare.

În aceste condiții,

principiul autorității de lucru judecat nu este înfrânt, prin pronunțarea

Deciziei nr. 1.672 a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal,

în Dosarul nr. 1059/54/2012, întrucât instanța s-a pronunțat cu privire la

legalitatea Hotărârii Consiliului Național de Combatere a Discriminării nr. 84

din 9 martie 2012, în timp ce acțiunea ce constituie obiectul Dosarului nr.

5887/101/2011 al Tribunalului Mehedinți vizează legalitatea Ordinelor nr. O1;

nr. O2 și nr. O3, emise de I.S.U.

Pentru aceste

considerente, reținând că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7

C. proc. civ. (existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe

de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate), în temeiul dispozițiilor art. 326 și 328

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de I.S.U."D." al județului Mehedinți împotriva

Deciziei nr. 1.672 din 1 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2015.

Procesat de GGC - MI