ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1019/2015

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea supusă revizuirii Prin Decizia nr. 1.672 din 1 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat pârâtul T.Ș.C., împotriva Sentinței nr. 930 din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința recurată, în sensul că a respins acțiunea reclamantului I.S.U."D." al județului Mehedinți, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a apreciat că raționamentul instanței de fond, în sensul că I.S.U."D." al județului Mehedinți nu i-a aplicat pârâtului un tratament discriminatoriu, așa cum reținuse Consiliul Național de Combatere a Discriminării, este eronat, în condițiile în care, potrivit art. 5 din procedura privind organizarea și desfășurarea examenului la care a participat T.Ș.C., reclamantul era îndrituit să nu se limiteze la criteriile din metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție, ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul I.G.S.U., putând avea în vedere și alte criterii. În realitate, I.S.U.

nu posedă un drept de apreciere discreționar în exercitarea competenței de a putea să prevadă și alte criterii suplimentare decât cele menționate în metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție. Așa cum a reținut Consiliul Național de Combatere a Discriminării, în condițiile în care criteriul studiilor superioare nu era prevăzut în metodologie, iar în fișa postului pentru care candida pârâtul era prevăzută condiția studiilor medii, în mod obligatoriu I.S.U. nu putea să fixeze un alt criteriu decât cel din fișa postului. Altfel spus, condiția studiilor medii era o exigență inderogabilă, pe care însă reclamantul din prezenta cauză nu a respectat-o.

Reclamantul a procedat la includerea criteriului studiilor superioare, de unde rezultă cu evidență că i-a aplicat pârâtului un tratament diferențiat, în absența unei justificări obiective și rezonabile a acestei diferențe de tratament, metoda folosită nefiind adecvată și necesară. Astfel că, în mod corect Consiliul Național de Combatere a Discriminării prin Hotărârea nr. 84 din 8 martie 2012 a reținut, printre altele, incidența dispozițiilor art. 2 alin. (3) și art. 6 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. 2. Cererea de revizuire Împotriva acestei hotărâri, reclamantul I.S.U."D." a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, revizuenta a solicitat anularea Deciziei nr. 1.672 din 1 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, susținând că încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Sentința nr. 503 din 27 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 417 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova. Consideră revizuentul că sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire fiind admisibilă întrucât în cauză sunt în discuție hotărâri definitive pronunțate de instanțe care fac parte din sistemul organelor judiciare, hotărârile invocate sunt potrivnice, fiind îndeplinită și condiția triplei identități de părți, obiect și cauză.

Astfel, se arată că Tribunalul Mehedinți a analizat și explicat cât se poate de clar că nu a existat nici un fel de discriminare în procesul de selecție a personalului I.G.S.U. În schimb, Consiliul Național de Combatere a Discriminării a apreciat că unul dintre criteriile stabilite în art. 4 din metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției în vederea numirii în funcție, a fost de natură să creeze o situație de dezavantajare a petentului față de celelalte persoane care au participat la evaluare și cărora li s-au aplicat aceleași criterii. Prin menținerea acestei hotărâri a Consiliului Național de Combatere a Discriminării, urmare a pronunțării Deciziei Înaltei Curți nr. 1.672 din 1 aprilie 2014, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 503 din 27 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți și irevocabilă prin Decizia nr. 417 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

3. Apărările intimatului T.Ș.C. Prin Întâmpinarea depusă la data de 2 martie 2015, intimatul a solicitat în principal respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, susținând că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile judecătorești invocate fiind pronunțate în spețe ce au obiect diferit (sunt contestate acte administrative distincte), iar părțile sunt diferite. În subsidiar, se solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., invocat drept temei al cererii, revizuirea se poate cere "dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat.

În speță, revizuentul invocă că prin sentința a cărei anulare se solicită, se încalcă puterea de lucru judecat ce rezultă din Sentința nr. 503 din 27 ianuarie 2012 a Tribunalului Mehedinți, definitivă și irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 417 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova. Prin Sentința sus-menționată (nr. 503 din 27 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți), a fost respinsă acțiunea formulată de T.Ș.C. prin care s-a solicitat anularea a trei ordine emise de revizuentul I.S.U."D.", respectiv nr. O1; nr. O2 din 4 iulie 2011 și nr. O3 din 14 septembrie 2011, precum și numirea sa în funcție. Obiectul Dosarului nr. 1059/54/2012, în care Înalta Curte a pronunțat Decizia nr. 1.672 din 1 aprilie 2014, vizează anularea Hotărârii Consiliului Național de Combatere a Discriminării nr. 84 din 9 martie 2012, părți în dosar fiind I.S.U.

în calitate de reclamant, iar Consiliul Național de Combatere a Discriminării și T.Ș.C. în calitate de pârâți. Analizând cele două hotărâri rezultă cu evidență că nu există identitate de obiect, cauză și părți. Obiectul și cauza sunt diferite, elementul comun fiind invocarea discriminării de către T.Ș.C., care a arătat că prin stabilirea în metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție, a fost introdus un criteriu ce vizează studiile superioare, fiind astfel dezavantajat în raport cu celelalte persoane care au participat la evaluare.

În aceste condiții, principiul autorității de lucru judecat nu este înfrânt, prin pronunțarea Deciziei nr. 1.672 a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1059/54/2012, întrucât instanța s-a pronunțat cu privire la legalitatea Hotărârii Consiliului Național de Combatere a Discriminării nr. 84 din 9 martie 2012, în timp ce acțiunea ce constituie obiectul Dosarului nr. 5887/101/2011 al Tribunalului Mehedinți vizează legalitatea Ordinelor nr. O1; nr. O2 și nr. O3, emise de I.S.U. Pentru aceste considerente, reținând că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate), în temeiul dispozițiilor art. 326 și 328 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de I.S.U."D." al județului Mehedinți împotriva Deciziei nr. 1.672 din 1 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2015. Procesat de GGC - MI