ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 15 februarie 2013, reclamantul I.D.D. a chemat în judecată Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea hotărârii nr. 560 din 12 decembrie 2012 prin care pârâtul a decis cu privire la petiția înregistrată la 26 martie 2012 că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. În motivarea cererii, s-a învederat în esență că pârâtul a constatat în mod eronat, referitor la faptul că reclamantul nu a fost reangajat în urma preluării societății în care lucra, că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament.

În realitate, a arătat reclamantul, excluderea sa de la angajare s-a datorat calității sale de lider sindical și convingerilor exprimate cu privire la apărarea drepturilor salariale ale angajaților. Prin sentința nr. 158 din 18 octombrie 2013 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență că din probatoriul administrat nu a rezultat că la preluarea personalului fostei SC C.. Iași SA de către SC D. SA s-a cunoscut calitatea reclamantului de lider sindical, selecția angajaților efectuându-se pe baza criteriilor privind pregătirea și calificarea în raport de numărul de posturi și specializările necesare.

Prima instanță a constatat astfel că nu s-a conturat existența unei discriminări, mai ales că apartenența la o organizație sindicală nu se regăsește printre criteriile prevăzute în art. 2 din O.G. nr. 137/2000. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul I.D.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că instanța a constatat în mod eronat inexistența unui criteriu de discriminare, în condițiile în care în art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 se prevede că prin discriminare se înțelege și orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Reclamantul a precizat că era de notorietate calitatea sa de lider sindical, SC D. SA cunoscând acest fapt, cu atât mai mult cu cât persoana care conducea angajările provenea de la fosta SC C. Iași SA. Reclamantul a criticat de asemenea considerentele hotărârii adoptate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării referitoare la modalitatea în care a avut loc selecția personalului pe baza unei scheme care nu a fost prezentată, precum și cu privire la reținerea eronată a împrejurării că reclamantul ar fi fost cercetat disciplinar, aspect infirmat de adresa SC C. Iași SA și fișele conținând aprecierile anuale. În concluzie, a arătat reclamantul, contrar celor reținute de prima instanță, s-a făcut dovada că nu a beneficiat de tratament egal cu ceilalți dispeceri șefi de tură pe centrală și că SC D. SA a comis acte de discriminare, refuzându-i angajarea datorită apartenenței la categoria socială cu activități sindicale.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la art. 2 alin. (1), respectiv rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

În raport de dispozițiile susmenționate, prima instanță a constatat în mod justificat temeinicia hotărârii adoptate de pârât la 12 decembrie 2012, în contextul în care nu s-a făcut dovada că nepreluarea reclamantului în rândul personalului SC D. SA s-a datorat calității de lider sindical. În acest sens, s-au depus la dosarul întocmit de pârât organigrama, lista de personal și protocolul încheiat între cele două societăți, din care rezultă că doar o parte a angajaților SC C. Iași SA a fost preluată pe o durată determinată, selecția efectuându-se în condițiile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicat angajaților SC D. SA, salariații neselectați rămânând angajați ai SC C. Iași SA.

Afirmațiile reclamantului referitoare la faptul că i s-a refuzat angajarea pe criteriul discriminatoriu al apartenenței la categoria socială a liderilor de sindicat nu au suport probator, instanța de fond concluzionând corect că selecția personalului a avut la bază necesitățile reieșite din noua organigramă și valorificarea informațiilor cu privire la calificarea și experiența profesională a salariaților. În raport de cele expuse mai sus, sentința fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.D.D. împotriva sentinței nr. 158 din 18 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2015.