ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 15 februarie

2013, reclamantul I.D.D. a chemat în judecată Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării, solicitând anularea hotărârii nr. 560 din 12

decembrie 2012 prin care pârâtul a decis cu privire la petiția înregistrată la

26 martie 2012 că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei fapte de

discriminare, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

În motivarea cererii,

s-a învederat în esență că pârâtul a constatat în mod eronat, referitor la

faptul că reclamantul nu a fost reangajat în urma preluării societății în care

lucra, că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament.

În realitate, a

arătat reclamantul, excluderea sa de la angajare s-a datorat calității sale de

lider sindical și convingerilor exprimate cu privire la apărarea drepturilor

salariale ale angajaților.

Prin sentința nr. 158

din 18 octombrie 2013 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut în esență că din probatoriul

administrat nu a rezultat că la preluarea personalului fostei SC C.. Iași SA de

către SC D. SA s-a cunoscut calitatea reclamantului de lider sindical, selecția

angajaților efectuându-se pe baza criteriilor privind pregătirea și calificarea

în raport de numărul de posturi și specializările necesare.

Prima instanță a

constatat astfel că nu s-a conturat existența unei discriminări, mai ales că

apartenența la o organizație sindicală nu se regăsește printre criteriile prevăzute

în art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul I.D.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că instanța a constatat în mod eronat inexistența unui criteriu de

discriminare, în condițiile în care în art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000

se prevede că prin discriminare se înțelege și orice deosebire, excludere,

restricție sau preferință pe bază de orice alt criteriu care are ca scop sau

efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în

condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau

a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și

cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Reclamantul a

precizat că era de notorietate calitatea sa de lider sindical, SC D. SA

cunoscând acest fapt, cu atât mai mult cu cât persoana care conducea angajările

provenea de la fosta SC C. Iași SA.

Reclamantul a

criticat de asemenea considerentele hotărârii adoptate de Consiliul Național

pentru Combaterea Discriminării referitoare la modalitatea în care a avut loc

selecția personalului pe baza unei scheme care nu a fost prezentată, precum și

cu privire la reținerea eronată a împrejurării că reclamantul ar fi fost

cercetat disciplinar, aspect infirmat de adresa SC C. Iași SA și fișele

conținând aprecierile anuale.

În concluzie, a

arătat reclamantul, contrar celor reținute de prima instanță, s-a făcut dovada

că nu a beneficiat de tratament egal cu ceilalți dispeceri șefi de tură pe

centrală și că SC D. SA a comis acte de discriminare, refuzându-i angajarea

datorită apartenenței la categoria socială cu activități sindicale.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, în sensul

art. 2 din O.G. nr. 137/2000 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau

practicile care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute

la art. 2 alin. (1), respectiv rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie,

categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală

cronică, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și

orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea

recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a

drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute

de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte

domenii ale vieții publice.

În raport de

dispozițiile susmenționate, prima instanță a constatat în mod justificat

temeinicia hotărârii adoptate de pârât la 12 decembrie 2012, în contextul în

care nu s-a făcut dovada că nepreluarea reclamantului în rândul personalului SC

D. SA s-a datorat calității de lider sindical.

În acest sens, s-au depus

la dosarul întocmit de pârât organigrama, lista de personal și protocolul încheiat

între cele două societăți, din care rezultă că doar o parte a angajaților SC C.

Iași SA a fost preluată pe o durată determinată, selecția efectuându-se în condițiile

prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicat angajaților SC D. SA, salariații

neselectați rămânând angajați ai SC C. Iași SA.

Afirmațiile reclamantului

referitoare la faptul că i s-a refuzat angajarea pe criteriul discriminatoriu al

apartenenței la categoria socială a liderilor de sindicat nu au suport probator,

instanța de fond concluzionând corect că selecția personalului a avut la bază necesitățile

reieșite din noua organigramă și valorificarea informațiilor cu privire la calificarea

și experiența profesională a salariaților.

În raport de cele expuse

mai sus, sentința fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.D.D. împotriva

sentinței nr. 158 din 18 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie

2015.