ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1929/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1929/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Obiectul

cauzei și procedura derulată de prima instanță

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, reclamantul S.J.A. Mehedinți a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P.J.

Mehedinți solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța în cauză să dispună anularea deciziei nr. 1 din 24 ianuarie 2012

emisă de pârâtă.

În

întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii

reclamantului ca neîntemeiată.

Petentul

D.C. a formulat cerere de intervenție în interes propriu având

același obiect cu cererea de chemare în judecată.

2.

Hotărârea

Curții de Apel

Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

798 din 10 septembrie 2012, a respins acțiunea reclamantului și

cererea de intervenție în interes propriu.

Pentru

a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

În

urma controlului efectuat la S.J.A. Mehedinți s-a întocmit de către pârâtă

procesul-verbal înregistrat la S.J.A. Mehedinți sub nr. 6718 din 16

decembrie 2011 și la pârâtă sub nr. 15012 din 20 decembrie 2011, act prin

care s-a stabilit că intervenientul D.C. a ocupat nelegal funcția de

director tehnic interimar și s-a dispus recuperarea sumelor de bani

încasate de acesta în mod necuvenit.

Prin

decizia nr. 1 din 24 ianuarie 2012 a fost respinsă contestația formulată

împotriva actului de control anterior arătat.

Această

decizie este legală, în condițiile în care intervenientul nu îndeplinește

condițiile impuse de art. 4 alin. (3) lit. c) din Ordinul Ministrului

Sănătății nr. 1625/2007. Mai precis, partea nu are cel puțin 2 ani

vechime în specialitatea studiilor. Durata în funcția de președinte

al S.L.Ș. de pe Ambulanță nu poate fi adăugată la calculul vechimii

aflate în discuție, nefiind vorba despre vechime în specialitate.

Cursurile de perfecționare urmate de intervenient nu au nicio

relevanță, deoarece au fost făcute în domeniul protecției muncii

și al protecției civile.

3.

Recursul declarat de reclamantul S.J.A. Mehedinți și de

intervenientul D.C.

Împotriva

sentinței au declarat recurs reclamantul S.J.A. Mehedinți și

intervenientul D.C. prin care au solicitat modificarea acesteia, în sensul

admiterii acțiunii și cererii de intervenție în interes propriu.

Întrucât

în memoriile de recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanța de

control judiciar va proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod

grupat.

În

primul motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurenții au arătat faptul că prima instanță a încălcat prevederile

art. 261 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârea judecătorească atacată nu

cuprinde argumentele pe care se sprijină.

În

concret, recurenții au susținut că judecătorul fondului nu a analizat

motivele de nelegalitate ale actelor administrative deduse judecății.

În

cel de-al doilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., părțile au precizat faptul că sentința contestată a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor care reglementează ocuparea

posturilor specifice Comitetului Director, ca organ de conducere al unui

serviciu public de ambulanță.

Recurentul

D.C. a arătat că îndeplinește condiția de vechime pentru numirea în

postul aflat în discuție, deoarece a fost angajatul S.J.A. Mehedinți

din anul 1986, a îndeplinit funcția de șef de garaj și cea de

șef de C.M.E.A., iar după modificarea organigramei acesta s-a transformat

în post de director tehnic.

Recurentul

S.J.A. Mehedinți a precizat faptul că ocuparea postului de director tehnic

s-a făcut în concordanță cu prevederile art. 111 alin. (3) din Legea nr. 95/2006,

prin numirea prin act administrativ de către D.S.P. Mehedinți, iar legea

care nu prevede, în astfel de situații, criterii generale sau specifice de

ocupare a funcțiilor.

4.

Apărările

formulate de intimata A.J.F.P.J. Mehedinți

Intimata

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor, ca

neîntemeiate, pentru motivele prezentate la dosar.

II.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a

apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt

nefondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant

S.J.A. Mehedinți și recurentul-intervenient au solicitat instanței de

contencios administrativ anularea deciziei nr. 1 din 24 ianuarie 2012 emisă de

intimata-pârâtă D.G.F.P.J. Mehedinți.

Prima

instanță a respins cererile ca neîntemeiate pentru argumentele prezentate

rezumativ la pct. I.2 din decizia de față.

Instanța

de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse

de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau

modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în

raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare

juridică adecvată.

Detaliind

problema de drept dedusă judecății și răspunzând la motivele de

recurs formulate, Înalta Curte reține următoarele:

1.

Referitor

la motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta

Curte apreciază că prima instanță a respectat prevederile art. 261 alin. (1) pct.

5 C. proc. civ., întrucât a prezentat în mod detaliat argumentele pentru care a

pronunțat soluția atacată în prezenta cale de atac, raportându-se la

susținerile părților, la conținutul actelor administrative atacate, la

probatoriile administrate în cauză, precum și la cadrul legal aplicabil în

materia de față.

2.

Referitor

la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

cadrul acestui motiv de recurs, părțile au susținut faptul că

instanța de primă jurisdicție a aplicat eronat dispozițiile

normative care reglementează ocuparea posturilor specifice Comitetului Director

din serviciile de ambulanță, reținând în mod greșit faptul că

acestea nu fac distincție între ocuparea postului analizat prin concurs

și ocuparea postului prin numire de către organul ierarhic superior,

respectiv D.S.P. Mehedinți.

În

plus, se menționează și faptul că recurentul-intervenient îndeplinea

condițiile de vechime și pregătire profesională pentru a ocupa

funcția de director tehnic la S.J.A. Mehedinți.

Conform

art. 111 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății:

„(1)Conducerea

serviciilor de ambulanță județene și al municipiului București este formată

din: a) manager general și b) un comitet director format din managerul general,

directorul medical, directorul economic, directorul tehnic și asistentul șef.

(2)

Funcțiile specifice comitetului director se ocupă prin concurs organizat de

managerul general.

(3)

Până la ocuparea prin concurs a funcțiilor de conducere care fac parte din

comitetul director, conducerea interimară a serviciilor de ambulanță județene

și al municipiului București se numește prin act administrativ al A.S.P.”

Art.

1 din Anexa – Metodologia Cadru - la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1625/2007:

„în cadrul serviciilor de ambulanță județene (..) funcționează,

potrivit normelor interne de organizare a fiecărui serviciu, un comitet

director format din: a) manager; b) directorul medical; c) directorul economic;

d) directorul tehnic; e) asistentul-șef.

În

art. 4 din același act normativ sunt prevăzute condițiile pe care

trebuie să le îndeplinească solicitantul postului de director tehnic:

-

să fie absolvent de

învățământ universitar de lungă durată cu diplomă de licență sau

echivalentă în domenii/specializări tehnice specifice funcției;

-

să aibă cel

puțin 2 ani vechime în specialitatea studiilor;

-

să fie absolvent al

unui curs de perfecționare în specialitatea studiilor sau în domeniul

managementului sanitar, organizat de o instituție acreditată, din

țară sau din străinătate.

Din

lecturarea prevederilor normative anterior nominalizate rezultă faptul că în

cadrul acestora nu se face distincția invocată de recurenți între

persoanele care ocupă în mod interimar funcția de director tehnic, prin

numire, și cele care ocupă funcția în urma câștigării

concursului. Ca atare, conform principiului de interpretare juridică unde lege

nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă, instanța de control

judiciar apreciază că în ambele situații persoana desemnată de acest post

trebuie să probeze îndeplinirea condițiilor stabilite prin ordinul

analizat.

În

speța de față, judecătorul fondului în mod corect a concluzionat în

sensul că recurentul-intervenient nu îndeplinea la data numirii în funcția

de director tehnic interimar, prin dispoziția nr. 147 din 27 mai 2009

emisă de D.S.P. Mehedinți, condiția de 2 ani vechime în specialitatea

studiilor. În concret, acesta avea doar 8 luni vechime în specialitatea

studiilor[1],

iar activitatea desfășurată în calitate de președinte al sindicatului

șoferilor din S.J.A. Mehedinți nu poate fi asimilată ca vechime în

specialitatea studiilor.

În

același timp, recurentul-intervenient nu îndeplinea la data numirii pe

postul aflat în discuție nici condiția referitoare la absolvirea unui

curs de perfecționare în specialitatea studiilor sau în domeniul

managementului sanitar: cursurile absolvite de parte sunt în domeniul

protecției muncii și al protecției civile.

Într-adevăr,

în calea de atac recurentul a prezentat certificatul de atestare a

competențelor profesionale eliberat de A.S.E. din București –

Facultatea de Management în care se arată că este absolvent al programului

postuniversitar de formare și dezvoltare profesională continuă

„Inițiere în managementul sanitar”. Însă, acest act nu prezintă nicio

relevanță juridică pe problema dedusă judecății, deoarece actul a

fost emis la data de 17 februarie 2014, după momentul emiterii

procesului-verbal de control nr. 15012 din 20 decembrie 2011 de către intimată.

Ca

atare, în raport de situația profesională a recurentului-intervenient, în

mod corect prima instanță a reținut legalitatea deciziei nr. 1 din 24

ianuarie 2012 emisă de intimată prin care s-a respins contestația

formulată de recurentul-reclamant împotriva procesului-verbal de control nr. 15012

din 20 decembrie 2011, act prin care s-a stabilit că recurentul-intervenient D.C.

a ocupat nelegal funcția de director tehnic interimar și s-a dispus

recuperarea sumelor de bani încasate de acesta în mod necuvenit.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În

consecință, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există

motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte,

în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art.

28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamantul S.J.A. Mehedinți și de intervenientul D.C. împotriva

sentinței nr. 798/2012 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2014