ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.06.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2248/2013

HOTĂRÂRE
05.06.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2248/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată

la Tribunalul Timiș, la data de 19 mai 2008 în Dosarul nr. 4035/30/2008, reclamantul

L.P.A. i-a chemat în judecată pe pârâții P.D.D. și S.E., solicitând instanței ca,

prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 15 mai 2008, de către Biroul de

Notari Publici Asociați „R.”, Lugoj, având ca obiect tren arabil extravilan, în

suprafața ele 34900 mp, înscris în cartea funciară, în sensul radierii dreptului

de proprietate al pârâtei S.E., asupra terenului menționat, obligarea pârâtului

P.D.D. la vânzarea către reclamant, a terenului descris mai sus, arabil extravilan,

în suprafața de 34.900 mp., înscris în cartea funciară Timișoara, iar, în caz contrar,

hotărârea să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, să dispună întabularea

în cartea funciară, a dreptului de proprietate al reclamantului, asupra imobilului

descris mai sus și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 409 din 7 februarie 2012, pronunțată în Dosar nr. 4035/30/2008, Tribunalul

Timiș a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul L.P.A., în contradictoriu

cu pârâții SC X.I. SRL, P.D.D. și S.E.

A obligat reclamantul

să plătească pârâtului P.D.D., suma de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A luat act că

celelalte părți nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă

nr. 138 din 13 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I

civilă, s-a respins apelul declarat de către reclamantul L.P.A., împotriva sentinței

civile nr. 409 din 7 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosar

nr. 4035/30/2008 a fost obligat reclamantul să plătească intimatului P.D.D. suma

de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul L.P.A. invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

La termenul din

data de 5 iunie 2013, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția insuficienței timbrări

a recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137

alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul a fost

citat cu mențiunea de a achita diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum

de 21.169,5 RON și de a depune timbrul judiciar în valoare de 4,85 RON, astfel cum

rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare. Citația a fost comunicată

recurentului la data de 12 decembrie 2012, Ia domiciliul procesual ales indicat

în cererea de recurs, fiind semnată de către funcționarul însarcinat cu

primirea corespondenței și ștampilată.

Împotriva cuantumului

taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa, recurentul L.P.A. a formulat

cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din 17 ianuarie 2013,

ca tardivă.

La termenul stabilit

pentru soluționarea recursului, 5 iunie 2013 recurentul nu s-a prezentat în fața

instanței și nu s-a făcut dovada achitații diferenței de taxă de timbru.

Constatând că

deși a fost înștiințat cu privire la cuantumul taxei de timbru datorate, prin intermediul

citației (dovada comunicării citației reprezentând în același timp și dovada împrejurării

că recurentul a

avut cunoștință de

obligația timbrării recursului), acesta nu a dat curs obligației stabilite în sarcina

sa până Ia termenul stabilit în vederea judecării pricinii, în raport de prevederile

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (potrivit cărora neîndeplinirea obligației

de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea

acțiunii sau a cererii), Înalta Curte va anula recursul, ca insuficient timbrat.

Anulează, ca insuficient

timbrat, recursul declarat de reclamantul L.P.A. împotriva deciziei civile nr. 138

din 13 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 iunie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3816/2013
proprietate al pârâților persoane fizice și înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei SC B.T. SA în CF Timișoara. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții persoane fizice iar prin decizia civilă nr. 61/ A din 29 martie 2010
ÎCCJ 2023-02-28
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 385/2023
Ședința publică din data de 28 februarie 2023 Asupra căii de atac formulate, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2018, pe rolul Tribunalului Timiș – secția
ÎCCJ 2014-01-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 126/2014
, toate părțile se supun legii comerciale. În consecință, având în vedere că petitul principal este comercial, neevaluabil în bani, pârâta a apreciat că, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță aparține Tribunalului Timiș, se
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #140175)
pârâta S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar G. SPRL împotriva încheierii de ședință din 30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/325/2008. A respins cererea de intervenție accesorie formulată de F.- Sucursala Timiș. A
ÎCCJ 2012-01-13
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 140/2012
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău sub nr. 3264/337/2008, reclamantul M.V. a chemat în judecată pe pârâții P.E. și SC G. SRL Zalău, solicitând instanței să constate nuli
Sursă