ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4500/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 294 din 28 octombrie 2011

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Tribunalul Prahova, în

contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi

Prahova; a anulat Încheierea nr. 7 din 6 iulie 2011 pronunțată de Curtea de

Conturi a României; a anulat în parte Decizia nr. 16/2011 emisă de Camera de

Conturi Prahova, în ceea ce privește măsura dispusă la pct. 4.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că, urmare

acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție a bugetului de stat pe

2010 la Tribunal Prahova, efectuat în perioada 21 martie - 20 aprilie 2011 de

Camera de Conturi Prahova, a fost încheiat Procesul-verbal de constatare nr.

3193 din 20 aprilie 2011; că la pct. 2.2 din acest Proces-verbal s-a consemnat

faptul că Tribunalul Prahova nu a calculat, evidențiat și virat contribuția la

fondul de șomaj datorată de angajat și angajator (în sumă de 550 RON) pentru

indemnizația acordată unui judecător cu ocazia ieșirii la pensie, cauza

producerii abaterii fiind faptul că s-a considerat că persoana pensionară a

primit drepturile respective în perioada ulterioară când a fost angajat,

respectiv în perioada când acesta avea statut de pensionar, astfel nefiind

respectate prevederile art. 81 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 art. 19,

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002; că ulterior întocmirii acestui

proces-verbal a fost emisă de Camera de Conturi Prahova Decizia nr. 16/2011,

prin care la pct. 4 s-a consemnat că nu s-a calculat, evidențiat și virat

contribuția la fondul de șomaj de 550 RON, datorată de asigurat și angajator,

în cazul unui judecător, pentru indemnizația acordată cu ocazia ieșirii la

pensie; că, prin Încheierea nr. 7 din 6 iulie 2011, Curtea de Conturi a

României, prin Comisia de Soluționare a Contestațiilor, a respins Contestația

înregistrată la nr. 4027 din 26 mai 2011 formulată de reclamant.

Instanța de fond a

constatat că urmare pensionării unui judecător, eliberat din funcția de

judecător prin Decretul Președintelui României nr. 40 din 29 martie 2010,

publicat în M. Of. nr. 211 din 2 aprilie 2010, în conformitate cu dispozițiile

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, potrivit cărora judecătorii și procurorii cu vechime continuă în

magistratură de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din

funcție pentru alte motive neimputabile, de o indemnizație egală cu 7

indemnizații de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii,

acestuia i s-a acordat ulterior pensionarii, la data de 10 iunie 2010,

indemnizația egală cu cele 7 indemnizații de încadrare lunare brute în sumă

totală de 55.188 RON, iar Curtea de Conturi a constatat că nu s-a calculat,

înregistrat și virat contribuția angajatului și angajatorului la fondul de

șomaj, în sumă totală de 550 RON, contribuție reglementată de dispozițiile art.

27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru

șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.

Instanța de fond a

apreciat că judecătorul pensionat, căruia în baza legii, ulterior pensionării,

i s-a acordat indemnizația egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute,

nu are calitatea de persoană asigurată obligatoriu prin efectul legii pentru

șomaj și că persoanele numite în cadrul instanțelor judecătorești sunt

asigurate numai pe durata mandatului, potrivit prevederilor legale menționate,

iar pensionarii sunt excluși din categoria asiguraților obligatoriu pentru

șomaj.

S-a reținut, astfel,

în considerentele hotărârii atacate, că indemnizația prevăzută de art. 81 alin.

(1) din Legea nr. 303/2004 se acordă judecătorilor și procurorilor la data

pensionării, așadar persoanele cărora li se acordă aceasta, eliberați din

funcție și pensionari, nu mai îndeplinesc condiția de a se afla pe durata

mandatului, pentru a fi asigurați obligatoriu pentru șomaj, precum și faptul că

dispoziția “care se impozitează potrivit legii”, din textul art. 81 alin. (1)

din Legea nr. 303/2004, nu înseamnă și plata contribuției la fondul de șomaj,

în categoria de impozite nefiind inclusă contribuția la fondul de șomaj.

Pentru toate aceste

motive, instanța de fond a constatat că acțiunea formulată de reclamant este

întemeiată, în mod nelegal Camera de Conturi Prahova a constatat, prin Decizia

nr. 16/2011 - pct. 4, că nu s-a calculat, înregistrat și virat contribuția

angajatului și angajatorului la fondul de șomaj pentru indemnizația acordată

unui judecător eliberat din funcție urmare pensionării, în baza dispozițiilor

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și în mod nelegal Curtea de Conturi a

respins contestația reclamantului prin Încheierea nr. 7 din 6 iulie 2011.

Pentru aceste

considerente, instanța de fond a admis acțiunea și a anulat Încheierea nr. 7

din 6 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Conturi a României și în parte Decizia

nr. 16/2011 emisă de Camera de Conturi Prahova, în ceea ce privește măsura

dispusă la pct. 4.

Împotriva Sentinței nr.

294 din data de 28 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în

termen legal pârâta Curtea de Conturi a României, prin care s-a solicitat

admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate

- considerată nelegală și netemeinică - în sensul respingerii acțiunii

reclamantului ca neîntemeiată.

Pârâta Curtea de

Conturi a României a criticat considerentele pe care instanța de fond le-a avut

în vedere la pronunțarea hotărârii în litigiu, respectiv faptul că ”judecătorul

pensionat căruia în baza legii, ulterior pensionării, i s-a acordat

indemnizația egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, nu are însă

calitatea de persoană asigurată obligatoriu prin efectul legii pentru șomaj,

persoanele numite în cadrul autorității judecătorești fiind asigurate numai pe

durata mandatului, potrivit prevederilor legale”.

Considerentele de mai

sus au fost apreciate ca fiind nelegale, prin raportare la prevederile art. 81

alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, precum și ale art. 19 alin. (1) lit. a), și art. 27 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și

stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările

ulterioare. Ori, prin nerespectarea dispozițiilor legale enunțate, adică prin

neînregistrarea și nevirarea contribuției la fondul de șomaj în cazul

judecătorului pensionat în anul 2010, s-a produs consecința virării la bugetul

fondului de șomaj a unei valori a contribuției datorate mai mică cu suma de 550

RON.

Pe de altă parte,

recurenta a susținut că este adevărat că la momentul efectuării plății

indemnizației prevăzută de art. 81 din Legea nr. 303/2004, republicată,

respectiv 10 iunie 2010, domnul M.A. nu mai era asigurat, fiind eliberat din

funcția de judecător prin Decretul nr. 40 din 29 martie 2010 al Președintelui

României (publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 211 din 2 aprilie

2010), dar a relevat că trebuie reținut faptul că, la pensionare, angajatului

trebuie să i se stabilească toate drepturile care i se cuvin potrivit

legislației în vigoare la data respectivă.

Pentru considerentele

mai sus menționate, precum și pentru cele avute în vedere de actele de control

emise de Curtea de Conturi a României, s-a solicitat admiterea recursului și

modificarea în tot a sentinței atacate în sensul menținerii în totalitate a

măsurilor dispuse prin Decizia nr. 16/2011 și păstrate prin Încheierea nr. 7 din

6 iulie 2011.

Intimatul Tribunalul

Ploiești nu a formulat întâmpinare.

Recursul declarat de

Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței nr. 294 din data de 28

octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal urmează a fi respins ca nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod întemeiat,

urmare interpretării și aplicării corecte a legii la circumstanțele de fapt ale

litigiului, a fost admisă prin hotărârea atacată acțiunea reclamantului

Tribunalul Prahova formulată în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a

României și Camera de Conturi Prahova, cu consecința anulării Încheierii nr. 7

din 6 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Conturi a României și a anulării în

parte (în ceea ce privește măsura dispusă la punctul 4) a Deciziei nr. 16 din

16 mai 2011 emisă de Camera de Conturi Prahova.

Se reține, în cauză,

că în mod eronat s-a reținut, prin punctul 4 al Deciziei nr. 16 din data de 16

mai 2011 emisă de directorul Camerei de Conturi a județului Prahova (decizie

care a avut la bază deficiențele consemnate în Raportul de control nr. 3194 din

data de 20 aprilie 2011 încheiat în urma auditului financiar asupra contului de

execuție a bugetului de stat pe anul 2010 la Tribunalul Prahova), că

reclamantul Tribunalul Prahova avea obligația de a calcula, de a evidenția și

de a vira contribuția la fondul de șomaj de 550 RON, datorată de asigurat și

angajator, pentru indemnizația acordată cu ocazia ieșirii la pensie în cazul judecătorului

menționat în procesul-verbal de constatare.

Este incontestabil

că, potrivit prevederilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, ”Judecătorii și procurorii cu vechime continuă în

magistratură de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din

funcție pentru alte motive neimputabile, de o indemnizație egală cu 7

indemnizații de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii”.

În ipoteza prevăzută

de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se

datorează, de către angajator și asigurat, contribuția la bugetul asigurărilor

pentru șomaj, întrucât fiind vorba de o indemnizație care se acordă la

eliberarea din funcția de judecător sau procuror prin pensionare sau din alte

motive neimputabile, deci la expirarea ”mandatului”, nu sunt incidente

dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul

asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu

modificările și completările ulterioare, care prevăd că în sistemul

asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii,

printre alte categorii, ”c) persoanele care își desfășoară activitatea în

funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive,

legislative ori judecătorești, pe durata mandatului”. Se constată, în litigiu,

că beneficiarul indemnizației prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr.

303/2004, la momentul plății acesteia (9 iunie 2010), nu mai desfășura

activitate în cadrul autorității judecătorești, cu alte cuvinte nu se mai afla

”pe durata mandatului”, fiind eliberat din funcția de judecător prin Decretul

Președintelui României nr. 401 din 29 martie 2010 publicat în M. Of. al

României, Partea I, nr. 211 din 2 aprilie 2010.

Pe de altă parte,

concluzia inexistenței temeiului legal al măsurii dispuse prin punctul 4 din

Decizia nr. 16/2011 emisă de directorul Camerei de Conturi a județului Prahova,

aceea de calculare, evidențiere și virare a contribuției la fondul de șomaj de

550 RON, rezultă și din utilizarea de către legiuitor, în cuprinsul textului

art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a sintagmei ”care se impozitează

potrivit legii”. Or, prin Legea nr. 76/2002 nu se instituie un ”impozit”, ci o

obligație bugetară de altă natură, având un alt regim juridic, denumită

”contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj”.

În raport de cele mai

sus arătate, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate iar

hotărârea atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a

recursului declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței nr. 294

din data de 28 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței nr. 294 din 28 octombrie

2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM