ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4500/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 294 din 28 octombrie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Prahova; a anulat Încheierea nr. 7 din 6 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Conturi a României; a anulat în parte Decizia nr. 16/2011 emisă de Camera de Conturi Prahova, în ceea ce privește măsura dispusă la pct. 4. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că, urmare acțiunii de audit financiar asupra contului de execuție a bugetului de stat pe 2010 la Tribunal Prahova, efectuat în perioada 21 martie - 20 aprilie 2011 de Camera de Conturi Prahova, a fost încheiat Procesul-verbal de constatare nr. 3193 din 20 aprilie 2011; că la pct. 2.2 din acest Proces-verbal s-a consemnat faptul că Tribunalul Prahova nu a calculat, evidențiat și virat contribuția la fondul de șomaj datorată de angajat și angajator (în sumă de 550 RON) pentru indemnizația acordată unui judecător cu ocazia ieșirii la pensie, cauza producerii abaterii fiind faptul că s-a considerat că persoana pensionară a primit drepturile respective în perioada ulterioară când a fost angajat,

respectiv în perioada când acesta avea statut de pensionar, astfel nefiind respectate prevederile art. 81 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 art. 19, alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002; că ulterior întocmirii acestui proces-verbal a fost emisă de Camera de Conturi Prahova Decizia nr. 16/2011, prin care la pct. 4 s-a consemnat că nu s-a calculat, evidențiat și virat contribuția la fondul de șomaj de 550 RON, datorată de asigurat și angajator, în cazul unui judecător, pentru indemnizația acordată cu ocazia ieșirii la pensie; că, prin Încheierea nr. 7 din 6 iulie 2011, Curtea de Conturi a României, prin Comisia de Soluționare a Contestațiilor, a respins Contestația înregistrată la nr. 4027 din 26 mai 2011 formulată de reclamant.

Instanța de fond a constatat că urmare pensionării unui judecător, eliberat din funcția de judecător prin Decretul Președintelui României nr. 40 din 29 martie 2010, publicat în M. Of.

nr. 211 din 2 aprilie 2010, în conformitate cu dispozițiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora judecătorii și procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, de o indemnizație egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii, acestuia i s-a acordat ulterior pensionarii, la data de 10 iunie 2010, indemnizația egală cu cele 7 indemnizații de încadrare lunare brute în sumă totală de 55.188 RON, iar Curtea de Conturi a constatat că nu s-a calculat, înregistrat și virat contribuția angajatului și angajatorului la fondul de șomaj, în sumă totală de 550 RON, contribuție reglementată de dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.

Instanța de fond a apreciat că judecătorul pensionat, căruia în baza legii, ulterior pensionării, i s-a acordat indemnizația egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, nu are calitatea de persoană asigurată obligatoriu prin efectul legii pentru șomaj și că persoanele numite în cadrul instanțelor judecătorești sunt asigurate numai pe durata mandatului, potrivit prevederilor legale menționate, iar pensionarii sunt excluși din categoria asiguraților obligatoriu pentru șomaj.

S-a reținut, astfel, în considerentele hotărârii atacate, că indemnizația prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se acordă judecătorilor și procurorilor la data pensionării, așadar persoanele cărora li se acordă aceasta, eliberați din funcție și pensionari, nu mai îndeplinesc condiția de a se afla pe durata mandatului, pentru a fi asigurați obligatoriu pentru șomaj, precum și faptul că dispoziția “care se impozitează potrivit legii”, din textul art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, nu înseamnă și plata contribuției la fondul de șomaj, în categoria de impozite nefiind inclusă contribuția la fondul de șomaj.

Pentru toate aceste motive, instanța de fond a constatat că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată, în mod nelegal Camera de Conturi Prahova a constatat, prin Decizia nr. 16/2011 - pct. 4, că nu s-a calculat, înregistrat și virat contribuția angajatului și angajatorului la fondul de șomaj pentru indemnizația acordată unui judecător eliberat din funcție urmare pensionării, în baza dispozițiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și în mod nelegal Curtea de Conturi a respins contestația reclamantului prin Încheierea nr. 7 din 6 iulie 2011. Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea și a anulat Încheierea nr. 7 din 6 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Conturi a României și în parte Decizia nr. 16/2011 emisă de Camera de Conturi Prahova, în ceea ce privește măsura dispusă la pct. 4. Împotriva Sentinței nr. 294 din data de 28 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal pârâta Curtea de Conturi a României, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate - considerată nelegală și netemeinică - în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Pârâta Curtea de Conturi a României a criticat considerentele pe care instanța de fond le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii în litigiu, respectiv faptul că ”judecătorul pensionat căruia în baza legii, ulterior pensionării, i s-a acordat indemnizația egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, nu are însă calitatea de persoană asigurată obligatoriu prin efectul legii pentru șomaj, persoanele numite în cadrul autorității judecătorești fiind asigurate numai pe durata mandatului, potrivit prevederilor legale”. Considerentele de mai sus au fost apreciate ca fiind nelegale, prin raportare la prevederile art. 81 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și ale art. 19 alin. (1) lit. a), și art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.

Ori, prin nerespectarea dispozițiilor legale enunțate, adică prin neînregistrarea și nevirarea contribuției la fondul de șomaj în cazul judecătorului pensionat în anul 2010, s-a produs consecința virării la bugetul fondului de șomaj a unei valori a contribuției datorate mai mică cu suma de 550 RON. Pe de altă parte, recurenta a susținut că este adevărat că la momentul efectuării plății indemnizației prevăzută de art. 81 din Legea nr. 303/2004, republicată, respectiv 10 iunie 2010, domnul M.A. nu mai era asigurat, fiind eliberat din funcția de judecător prin Decretul nr. 40 din 29 martie 2010 al Președintelui României (publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 211 din 2 aprilie 2010), dar a relevat că trebuie reținut faptul că, la pensionare, angajatului trebuie să i se stabilească toate drepturile care i se cuvin potrivit legislației în vigoare la data respectivă.

Pentru considerentele mai sus menționate, precum și pentru cele avute în vedere de actele de control emise de Curtea de Conturi a României, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul menținerii în totalitate a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 16/2011 și păstrate prin Încheierea nr. 7 din 6 iulie 2011. Intimatul Tribunalul Ploiești nu a formulat întâmpinare. Recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței nr. 294 din data de 28 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal urmează a fi respins ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod întemeiat, urmare interpretării și aplicării corecte a legii la circumstanțele de fapt ale litigiului, a fost admisă prin hotărârea atacată acțiunea reclamantului Tribunalul Prahova formulată în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Prahova, cu consecința anulării Încheierii nr. 7 din 6 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Conturi a României și a anulării în parte (în ceea ce privește măsura dispusă la punctul 4) a Deciziei nr. 16 din 16 mai 2011 emisă de Camera de Conturi Prahova.

Se reține, în cauză, că în mod eronat s-a reținut, prin punctul 4 al Deciziei nr. 16 din data de 16 mai 2011 emisă de directorul Camerei de Conturi a județului Prahova (decizie care a avut la bază deficiențele consemnate în Raportul de control nr. 3194 din data de 20 aprilie 2011 încheiat în urma auditului financiar asupra contului de execuție a bugetului de stat pe anul 2010 la Tribunalul Prahova), că reclamantul Tribunalul Prahova avea obligația de a calcula, de a evidenția și de a vira contribuția la fondul de șomaj de 550 RON, datorată de asigurat și angajator, pentru indemnizația acordată cu ocazia ieșirii la pensie în cazul judecătorului menționat în procesul-verbal de constatare.

Este incontestabil că, potrivit prevederilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ”Judecătorii și procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, de o indemnizație egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii”.

În ipoteza prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se datorează, de către angajator și asigurat, contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, întrucât fiind vorba de o indemnizație care se acordă la eliberarea din funcția de judecător sau procuror prin pensionare sau din alte motive neimputabile, deci la expirarea ”mandatului”, nu sunt incidente dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că în sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, printre alte categorii, ”c) persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului”.

Se constată, în litigiu, că beneficiarul indemnizației prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, la momentul plății acesteia (9 iunie 2010), nu mai desfășura activitate în cadrul autorității judecătorești, cu alte cuvinte nu se mai afla ”pe durata mandatului”, fiind eliberat din funcția de judecător prin Decretul Președintelui României nr. 401 din 29 martie 2010 publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 211 din 2 aprilie 2010. Pe de altă parte, concluzia inexistenței temeiului legal al măsurii dispuse prin punctul 4 din Decizia nr. 16/2011 emisă de directorul Camerei de Conturi a județului Prahova, aceea de calculare, evidențiere și virare a contribuției la fondul de șomaj de 550 RON, rezultă și din utilizarea de către legiuitor, în cuprinsul textului art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a sintagmei ”care se impozitează potrivit legii”.

Or, prin Legea nr. 76/2002 nu se instituie un ”impozit”, ci o obligație bugetară de altă natură, având un alt regim juridic, denumită ”contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj”. În raport de cele mai sus arătate, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate iar hotărârea atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței nr. 294 din data de 28 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței nr. 294 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM