ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4398/2012

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

instanțe.

Prin cererea înregistrată la data de 14 mai

2009, pe rolul Curții de Apel Pitești Secția de contencios administrativ și

fiscal, reclamanta SC M.C. SRL Olanu, județul Vâlcea, a chemat în judecată pe

intimata Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București,

solicitând anularea Deciziei nr. 251489 din 27 noiembrie 2008 și a

Procesului-verbal de constatare nr. 52 din 18 august 2008 emis de aceasta, cu

consecința continuării contractului privind acordarea ajutorului financiar

nerambursabil până la finalizarea proiectului.

În motivarea

contestației, s-a arătat că, la data de 3 ianuarie 2007 a încheiat cu pârâta

Contractul cu nr. ..... de acordare a ajutorului financiar nerambursabil, în

condițiile programului S. România. Obiectul contractului îl reprezintă

acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul denumit Înființarea Fermei

de Vaci de Lapte și Îngrășătorie Taurine „M” Olanu. Valoarea estimată a

contractului era de 560.848 RON, din care pârâta s-a angajat să acorde o

finanțare de 308.467 RON.

Intimata, legal

citată, prin întâmpinarea formulată la data de 5 iunie 2009, a solicitat

respingerea acțiuni, în principal, pe excepția prescrierii, iar, pe fond, ca

neîntemeiată, întrucât actele administrative atacate au fost emise cu

respectarea dispozițiilor legale aplicabile în raport de obiectul investirii

instanței.

Prin Sentința nr.

103/F-Cont din 24 iulie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția de contencios

administrativ a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

La data de 3 ianuarie

2007, între cele două părți a fost încheiat Contractul nr. ........ - Contract

de Finanțare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru punerea

în aplicare a Proiectului denumit Înființare fermă de vaci de lapte și

îngrășătorie taurine „M” Olanu - Vâlcea. Acest contract a avut ca temei de

drept Legea nr. 316/2001 - pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare

dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, stabilind cadrul de

implementare a Proiectului special de preaderare pentru agricultură și

dezvoltare rurală S. (adoptat în 1999).

După încheierea

contractului și primirea primei tranșe de plată, contestatoarea a fost

notificată de către Centrul Regional pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

„Sud-Vest” Oltenia - Serviciul Evaluare, Contracte și Achiziții, cu privire la

depășirea termenului limită de depunere a celei de-a doua tranșe de plată,

termen asumat de aceasta la semnarea contractului de finanțare, acest termen

fiind menționat la art. 2 alin. (2) din contract.

Potrivit art. 1

(alin. (1) din Anexa nr. 1 - Prevederi Generale la Contractul de Finanțare -

beneficiarul trebuie să asigure executarea proiectului în conformitate cu

descrierea acestuia cuprinsă în cererea de finanțare aprobată, deoarece acest

contract nu permite modificarea clauzelor sale avute în vedere la selectare.

După notificare însă,

contestatoarea a formulat cerere de prelungire a termenului de plată, precum și

solicitarea de acceptarea semnării unui act adițional, act care, însă, includea

o modificare unilaterală de soluție tehnică concretizată în renunțarea la o

serie întreagă de obiective descrise în studiul de fezabilitate inclus în

cererea de finanțare aprobată inițial, indicate în bugetul proiectului, fără ca

totalul cheltuielilor eligibil să fie diminuat corespunzător.

Instanța de fond a

constatat, ca de altfel și autoritatea pârâtă că prin solicitarea de amendare a

contractului de finanțare, reclamanta modifică, de fapt, contractul inițial ce

a stat la baza aprobării ajutorului financiar, încălcând Prevederile Generale

și clauzele contractului.

Astfel, prima

instanță a apreciat că este nejustificată susținerea contestatoarei că nu are

culpă în nerespectarea clauzelor contractului de finanțare, deși, aceasta, la

semnarea contractului, luase cunoștință despre durata contractului, criteriile

de eligibilitate și selecție înscrise în cererea de finanțare precum și de

răspunderea ce revine beneficiarului.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, SC ”M.C.” SRL.

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de recurs nu

cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după

caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Conform dispozițiilor

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea

reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu

există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de

către instanță.

Astfel fiind, față de

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și

ale art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul

că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină

și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de SC ”M.C.” SRL împotriva Sentinței nr. 103/F-Cont din 24

iulie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM