ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.06.2010

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
25.06.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din data de 3 februarie 2010 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, cu nr. 27662/2009/59/VIII/1/2010 s-a dispus

respingerea plângerii formulată de

Pentru a dispune

această soluție, parchetul a reținut următoarea situație de fapt:

Consiliul Superior al

Magistraturii a transmis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție „plângerea penală formulată de petent pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246, 264, 249 și 257 C. pen. împotriva judecătorului D.S. de

la Curtea de Apel București, secția a VIII-a” întrucât:

„În Dosarul nr. 6242/2/2008

prin decizia nr. 3954 din 17 noiembrie 2009 îmi respinge acțiunea prin care

eram mandatar pentru soția mea (…) am mai avut probleme cu această judecătoare,

și am formulat cerere de recuzare (...) cu toate acestea îmi respinge acțiunea

ca un act de răzbunare”.

Respingerea unei

cereri, chiar dacă nemulțumește părțile implicate în proces, nu constituie

implicit un fapt de natură penală, atât timp cât nu au fost încălcate norme de

drept material procesual.

Împotriva acestei

soluții, petiționarul

a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Examinând legalitatea

și temeinicia plângerii formulate, Înalta Curte constată că această plângere

este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, deoarece nu se încadrează în

categoria celor prevăzute de dispozițiile art. 278

1

în sensul că nu privește o soluție de netrimitere în judecată.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul M.C.V. împotriva lucrării nr. 27662/2009/59/

VIII/1/2010 din 3 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, conform dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192 C.

proc. pen. va obliga petiționarul la plata cheltuielilor de judecată către

stat.

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva lucrării nr.

27662/2009/59/VIII/1/2010 din 3 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iunie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-19
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Asupra plângerii penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată pe data de 22 ianuarie 2010 Consiliului Superior al Magistraturii, transmisă ulterior, spre competentă soluționare Parchetului de p
ÎCCJ 2010-05-18
0,96
ÎCCJ, Secția penală
. Împotriva acestei rezoluții petentul M.C.V. a formulat plângere, care, prin sentința penală nr. 1654 din 15 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen. a fost trimis
ÎCCJ 2010-06-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală
acesteia pentru modul în care a soluționat Dosarul nr. 104/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin rezoluția din 25 martie 2010 sesizarea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și J
ÎCCJ 2010-01-21
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 55/2010
Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, ce a fost înregistrată pe rolul secției pena
ÎCCJ 2010-04-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală
6 C. pen., întrucât fapta nu există. La rândul său, procurorul de ședință - nenominalizat - a formulat concluzii având ca bază, de asemenea, legea și propria convingere asupra relevanței probelor administrate și nu pot face obiect al urmări
Sursă