ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 617/2015

După

deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată la data de 05 august 2011 pe rolul Tribunalului Argeș,

sub nr. 3708/109/2011, contestatoarea G.O.D. a solicitat, în contradictoriu cu

intimatul Spitalul Județean de Urgență Pitești, anularea deciziei de

sancționare disciplinară nr. 354 din 05 iulie 2011, obligarea acestuia la plata

daunelor morale pentru prejudiciul cauzat și a cheltuielilor de judecată

ocazionate de proces.

În

drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii

nr. 53/2003, republicată, Statutului consilierului juridic și Legii nr.

514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu

modificările și completările ulterioare.

Prin

Sentința civilă nr. 73 din 15 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș,

secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă

contestația formulată de contestatoarea G.O.D.

Prin

încheierea din 17 iulie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,

constatând lipsa părților legal citate, care nu au solicitat judecata în lipsă,

a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin

încheierea din 1 octombrie 2013 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a

respins cererea de repunere pe rol, formulată de recurenta-contestatoare G.O.D.

Pentru

a dispune astfel, instanța a reținut că, la termenul din 17 iulie 2013,

judecata recursului formulat de contestatoarea G.O.D. împotriva Sentinței

civile nr. 73 din 15 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția

pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost suspendată pentru lipsa

nejustificată a părților, care nu au solicitat judecata în lipsă.

Instanța

a arătat că, prin cererea formulată la data de 04 iulie 2013, recurenta a

solicitat repunerea pe rol a cauzei, fără a cere și judecata în lipsă. La

termenul de judecată fixat în vederea continuării judecății, părțile nu s-au

prezentat și, apreciind că intenția recurentei nu a constat în continuarea

judecății, suspendată anterior, curtea de apel a respins cererea de repunere pe

rol.

Prin

Decizia nr. 1359 din 11 noiembrie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I

civilă, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de

recurenta-contestatoare G.O.D. și a constatat ca fiind perimat recursul

formulat de aceeași contestatoare împotriva Sentinței civile nr. 73 din 15

februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Împotriva

acestei decizii, la data de 19 noiembrie 2014, a formulat din nou recurs

contestatoarea G.O.D., întemeiat pe dispozițiile art. 253 alin. (2), art. 103

alin. (2), art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În

motivare, a arătat că, prin încheierea de ședință din 17 iulie 2012, Curtea de

Apel Pitești a dispus suspendarea judecății recursului în baza art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ. și că, înainte de împlinirea termenului de perimare

defipt de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a formulat cerere de repunere pe

rol a cauzei.

Deși

instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei, la termenul de judecată din 01

octombrie 2013, a suspendat din nou judecata.

Recurenta

a susținut că nu i-au fost comunicate încheierile prin care s-a dispus

suspendarea judecății recursului, în acest context formulând și o cerere de

repunere în termenul de recurs.

Din

punctul său de vedere, instanța a ignorat cererile de repunere pe rol,

apreciind, în mod greșit, că a operat instituția perimării. în opinia sa, cauza

nu a fost lăsată în nelucrare mai mult de un an.

Recurenta

a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., deoarece, prin folosirea sintagmei "a rămas în nelucrare din

vina părții mai mult de un an", legiuitorul a stabilit condiția în care

operează instituția perimării. Or, în cauză, aceasta a formulat și depus cereri

de repunere pe rol înaintea împlinirii termenului de un an.

Examinând

recursul, în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a

cărei analiză este prioritară, în conformitate cu prevederile art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ. "asupra

suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care

poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția, celor pronunțate în

recurs".

Conform

prevederilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ. "hotărârea care constată

perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare".

Norma

legală enunțată de art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ. stipulează

regula potrivit căreia încheierea dată cu privire la suspendarea judecății

poate fi atacată cu recurs, însă aceasta reglementează și o excepție, în sensul

că încheierile pronunțate cu privire la suspendarea judecății în recurs nu sunt

supuse, la rândul lor, căii de atac a recursului, în cauză, măsura suspendării

judecății în recurs a fost dispusă de Curtea de Apel Pitești, care a fost

învestită cu soluționarea recursului formulat de contestatoarea G.O.D.

împotriva Sentinței civile nr. 73 din 15 februarie 2012 a Tribunalului Argeș,

secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, aspect care se

circumscrie dispozițiilor art. 244

1

alin. (1) teza finală C. proc.

civ.

Prin

urmare, având în vedere dispozițiile legale anterior analizate, încheierile de

suspendare pronunțate în recurs, la data de 17 iulie 2012 și la 1 octombrie

2013 sunt irevocabile, nefiind susceptibile de reformare tot pe calea

recursului.

De

asemenea, recursul promovat împotriva deciziei prin care s-a constatat

perimarea judecății recursului formulat de contestatoarea G.O.D. împotriva

Sentinței civile nr. 73 din 15 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș,

secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, este inadmisibil,

întrucât o asemenea decizie este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct.

4 și 5 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri irevocabile hotărârile

date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și orice

alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Hotărârile

pronunțate de curțile de apel cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi

atacate cu recurs, întrucât, pe de o parte, nu se încadrează în dispozițiile

art. 299 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, aceste hotărâri sunt

irevocabile, astfel după cum prevăd dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 din

același act normativ.

Prin

Decizia civilă nr. 1359 din 11 noiembrie 2014, Curtea de Apel Pitești a

constatat perimat recursul, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., întrucât

acesta a rămas în nelucrare din culpa recurentei, mai mult de un an de la data

suspendării judecății, m temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din același act

normativ.

În

cauză, se constată că recurenta a exercitat toate căile de atac prevăzute de

lege, cu precizarea că, în ceea ce privește recursul, judecata acestuia a fost

suspendată pentru lipsa părților, conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., iar recurenta, deși a solicitat repunerea pe rol a cauzei, prin cererile

formulate la 04 iulie 2013 și la 11 noiembrie 2014, acestea nu au avut efectul

întreruperii cursului termenului de perimare, deoarece recurenta nu s-a

prezentat în fața instanței pentru a le susține și nici nu a solicitat judecata

cauzei în lipsă.

Din

această perspectivă, cererea de repunere pe rol nu a produs efectul prevăzut de

dispozițiile art. 249 C. proc. civ. și anume judecarea procesului.

În

aceste condiții, curtea de apel a constatat ca fiind perimat recursul,

hotărârea pronunțată fiind irevocabilă, întrucât a fost dată de o instanță de

recurs.

Prevederile

art. 253 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora hotărârea care constată

perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, sunt

aplicabile numai în situațiile în care s-a constatat perimarea unei cereri de

chemare în judecată sau a unui apel.

Or,

în cauză, s-a declarat recurs împotriva unei decizii date în recurs, hotărâre

care, potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 și pct. 5 C. proc. civ.,

este irevocabilă și, prin urmare, nu mai poate fi atacată cu recurs.

Raportat

la această împrejurare, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de

consecință, inițierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate, este

condiționată de exercitarea acesteia în condițiile prevederilor legale,

Față

de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

contestatoarea G.O.D. împotriva încheierilor de ședință din 17 iulie 2012 și

din 1 octombrie 2013, precum și a Deciziei nr. 1359 din 11 noiembrie 2014

pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea G.O.D. împotriva

încheierilor de ședință din 17 iulie 2012 și din 1 octombrie 2013, precum și a

Deciziei nr. 1359 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2015.

Procesat

de GGC - GV