ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 617/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la data de 05 august 2011 pe rolul Tribunalului Argeș, sub nr. 3708/109/2011, contestatoarea G.O.D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Județean de Urgență Pitești, anularea deciziei de sancționare disciplinară nr. 354 din 05 iulie 2011, obligarea acestuia la plata daunelor morale pentru prejudiciul cauzat și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 53/2003, republicată, Statutului consilierului juridic și Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Sentința civilă nr. 73 din 15 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea G.O.D. Prin încheierea din 17 iulie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, constatând lipsa părților legal citate, care nu au solicitat judecata în lipsă, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Prin încheierea din 1 octombrie 2013 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins cererea de repunere pe rol, formulată de recurenta-contestatoare G.O.D. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, la termenul din 17 iulie 2013, judecata recursului formulat de contestatoarea G.O.D.

împotriva Sentinței civile nr. 73 din 15 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, care nu au solicitat judecata în lipsă. Instanța a arătat că, prin cererea formulată la data de 04 iulie 2013, recurenta a solicitat repunerea pe rol a cauzei, fără a cere și judecata în lipsă. La termenul de judecată fixat în vederea continuării judecății, părțile nu s-au prezentat și, apreciind că intenția recurentei nu a constat în continuarea judecății, suspendată anterior, curtea de apel a respins cererea de repunere pe rol. Prin Decizia nr. 1359 din 11 noiembrie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurenta-contestatoare G.O.D.

și a constatat ca fiind perimat recursul formulat de aceeași contestatoare împotriva Sentinței civile nr. 73 din 15 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Împotriva acestei decizii, la data de 19 noiembrie 2014, a formulat din nou recurs contestatoarea G.O.D., întemeiat pe dispozițiile art. 253 alin. (2), art. 103 alin. (2), art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. În motivare, a arătat că, prin încheierea de ședință din 17 iulie 2012, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea judecății recursului în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și că, înainte de împlinirea termenului de perimare defipt de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei. Deși instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei, la termenul de judecată din 01 octombrie 2013, a suspendat din nou judecata. Recurenta a susținut că nu i-au fost comunicate încheierile prin care s-a dispus suspendarea judecății recursului, în acest context formulând și o cerere de repunere în termenul de recurs. Din punctul său de vedere, instanța a ignorat cererile de repunere pe rol, apreciind, în mod greșit, că a operat instituția perimării. în opinia sa, cauza nu a fost lăsată în nelucrare mai mult de un an. Recurenta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., deoarece, prin folosirea sintagmei "a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an", legiuitorul a stabilit condiția în care operează instituția perimării.

Or, în cauză, aceasta a formulat și depus cereri de repunere pe rol înaintea împlinirii termenului de un an. Examinând recursul, în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ. "asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția, celor pronunțate în recurs". Conform prevederilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ. "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare". Norma legală enunțată de art. 244 1 alin. (1) C. proc.

civ. stipulează regula potrivit căreia încheierea dată cu privire la suspendarea judecății poate fi atacată cu recurs, însă aceasta reglementează și o excepție, în sensul că încheierile pronunțate cu privire la suspendarea judecății în recurs nu sunt supuse, la rândul lor, căii de atac a recursului, în cauză, măsura suspendării judecății în recurs a fost dispusă de Curtea de Apel Pitești, care a fost învestită cu soluționarea recursului formulat de contestatoarea G.O.D. împotriva Sentinței civile nr. 73 din 15 februarie 2012 a Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, aspect care se circumscrie dispozițiilor art. 244 1 alin. (1) teza finală C. proc. civ. Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale anterior analizate, încheierile de suspendare pronunțate în recurs, la data de 17 iulie 2012 și la 1 octombrie 2013 sunt irevocabile, nefiind susceptibile de reformare tot pe calea recursului.

De asemenea, recursul promovat împotriva deciziei prin care s-a constatat perimarea judecății recursului formulat de contestatoarea G.O.D. împotriva Sentinței civile nr. 73 din 15 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, este inadmisibil, întrucât o asemenea decizie este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 și 5 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât, pe de o parte, nu se încadrează în dispozițiile art. 299 C. proc.

civ., iar, pe de altă parte, aceste hotărâri sunt irevocabile, astfel după cum prevăd dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 din același act normativ. Prin Decizia civilă nr. 1359 din 11 noiembrie 2014, Curtea de Apel Pitești a constatat perimat recursul, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., întrucât acesta a rămas în nelucrare din culpa recurentei, mai mult de un an de la data suspendării judecății, m temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din același act normativ. În cauză, se constată că recurenta a exercitat toate căile de atac prevăzute de lege, cu precizarea că, în ceea ce privește recursul, judecata acestuia a fost suspendată pentru lipsa părților, conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., iar recurenta, deși a solicitat repunerea pe rol a cauzei, prin cererile formulate la 04 iulie 2013 și la 11 noiembrie 2014, acestea nu au avut efectul întreruperii cursului termenului de perimare, deoarece recurenta nu s-a prezentat în fața instanței pentru a le susține și nici nu a solicitat judecata cauzei în lipsă. Din această perspectivă, cererea de repunere pe rol nu a produs efectul prevăzut de dispozițiile art. 249 C. proc. civ. și anume judecarea procesului. În aceste condiții, curtea de apel a constatat ca fiind perimat recursul, hotărârea pronunțată fiind irevocabilă, întrucât a fost dată de o instanță de recurs. Prevederile art. 253 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, sunt aplicabile numai în situațiile în care s-a constatat perimarea unei cereri de chemare în judecată sau a unui apel.

Or, în cauză, s-a declarat recurs împotriva unei decizii date în recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 și pct. 5 C. proc. civ., este irevocabilă și, prin urmare, nu mai poate fi atacată cu recurs. Raportat la această împrejurare, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, inițierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile prevederilor legale, Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea G.O.D. împotriva încheierilor de ședință din 17 iulie 2012 și din 1 octombrie 2013, precum și a Deciziei nr. 1359 din 11 noiembrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea G.O.D. împotriva încheierilor de ședință din 17 iulie 2012 și din 1 octombrie 2013, precum și a Deciziei nr. 1359 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2015. Procesat de GGC - GV