ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3195/2014

Camera de consiliu Asupra conflictului de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 19506/109/2012, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia de Experți de Medicina Muncii și Direcția de Sănătate Publică Argeș, anularea Hotărârii Comisiei de Experți de Medicina Muncii din 2 martie 2012, a proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională întocmite de Direcția de Sănătate Publică Argeș din 17 noiembrie 2010 și obligarea la emiterea unei hotărâri care să confirme caracterul profesional al bolii, conform biletului de ieșire din spital.

Prin Sentința civilă nr. 3570 din 23 iunie 2013, Tribunalul Argeș a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reținând că pârâtele sunt autorități publice centrale, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Prin Sentința nr. 10 din 14 ianuarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, verificându-și din oficiu competența materială, potrivit dispozițiilor art. 159 indice 1 alin. (4) C. proc. civ., a constatat că nu este competentă să soluționeze litigiul și a declinat cauza la Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

A reținut Curtea de Apel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 106 raportate la cele ale art. 107 lit. d) din Legea nr. 346/2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, care stabilesc competența tribunalului, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în această materie. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. 19506/109/2012*. Prin Sentința civilă nr. 1037 din 3 iunie 2014, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea pronunțării unui regulator de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeș a apreciat că în cauză se contestă o hotărâre a Comisiei de Experți de Medicina Muncii - Ministerul Sănătății - Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, autorități publice centrale, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. A mai reținut tribunalul că litigiul nu este unul de dreptul muncii sau de asigurări sociale, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 266 C. muncii. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei.

Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății - Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia de Experți de Medicina Muncii și Direcția de Sănătate Publică Argeș, anularea Hotărârii Comisiei de Experți de Medicina Muncii din 2 martie 2012, a proceselor-verbale de cercetare a cazului de boală profesională întocmite de Direcția de Sănătate Publică Argeș din 17 noiembrie 2010 și obligarea la emiterea unei hotărâri care să confirme caracterul profesional al bolii, conform biletului de ieșire din spital. Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului, rezultă că raportul juridic dedus judecății s-a născut între reclamantă și autoritățile publice pârâte, demersul judiciar fiind întemeiat pe invocarea vătămării produse reclamantei prin actele emise de pârâte.

Prin urmare, instanța de judecată a fost chemată să verifice legalitatea unor acte emise de autoritățile publice pârâte, în regim de putere publică, ceea ce denotă caracterul de act administrativ al acestora, acte prin care, pretinde reclamanta, nu i s-a acordat un drept recunoscut de lege. Cum actul administrativ principal, suspus cenzurii instanței este reprezentat de Hotărârea Comisiei de Experți de Medicina Muncii din 2 martie 2012, organism înființat în cadrul pârâților Ministerul Sănătății și Ministerului Muncii și Protecției Sociale, cu rang de autorități publice centrale, Înalta Curte constată că pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze litigiul trebuie aplicat criteriul poziționării organului emitent al actului administrativ atacate în sistemul administrației publice.

În acest sens se reține că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, "Litigiile (...) privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, în materia contenciosului administrativ este reglementată o competență teritorială alternativă, în sensul că "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului". Prin urmare, în speța de față, voința reclamantei s-a manifestat în sensul că aceasta a optat să învestească cu acțiunea în contencios administrativ, instanța de la domiciliul său.

Raționamentul juridic dezvoltat de Curtea de Apel Pitești în motivarea soluției de declinare a competenței materiale către Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, nu poate fi primit, având în vedere că dispozițiile art. 106 și ale art. 107 din Legea nr. 346/2002, republicată, privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale se aplică exclusiv proceselor generate de existența unor neînțelegeri între asigurător, angajator și asigurat, astfel cum aceste noțiuni sunt definite de dispozițiile legii menționate, ipoteză care nu se regăsește în litigiul de față. Prin urmare, având în vedere că actul administrativ atacat este emis de către o autoritatea publică centrală, iar reclamanta a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ de la domiciliul său, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta S.M. și pârâții Ministerul Sănătății - Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia de Experți de Medicina Muncii și Direcția de Sănătate Publică Argeș, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2014. Procesat de GGC - AP