ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2915/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea adresată Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia de Experți în Medicina Muncii, organizată de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, și Direcția de Sănătate Publică Argeș solicitând instanței să dispună anularea Hotărârii nr. H 981/02.09.2015, emisă de prima pârâtă, și a Procesului-verbal nr. x, emis de cea de-a doua pârâtă, precum și obligarea primei pârâte să emită o nouă hotărâre care să confirme caracterul profesional al afecțiunilor de care suferă reclamantul, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 20 din 27.01.2016 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei plângerii prealabile, invocată de pârâta Direcția pentru Sănătate Publică Argeș și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Experți de Medicina Muncii și Direcția pentru Sănătate Publică Argeș.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că în mod greșit a interpretat și aplicat instanța normele de drept material cu privire la procedura plângerii prealabile în cazul actelor administrative. Recurentul precizează că actul administrativ contestat este Procesul-verbal nr. x emis de DSP Argeș, împotriva căruia a formulat plângere prealabilă în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, aceasta fiind reprezentată de adresa înregistrată la DSP Argeș sub nr. x/2015. Întrucât DSP Argeș a considerat că soluționarea acestei plângeri prealabile nu este în competența sa, ci a Comisiei de Experți în Medicina Muncii, i-a adus la cunoștință această situație prin adresa nr. x/2015. Recurentul mai arată că a considerat că legea permite DSP Argeș să soluționeze cererea, însă aceasta și-a menținut poziția exprimată prin adresa anterioară. Astfel, solicitarea (plângerea prealabila) a fost transmisă autorității ierarhic superioare spre soluționare. Comisia de Experți în Medicina Muncii a soluționat această plângere prealabilă respingând-o în mod greșit ca tardiv introdusă prin hotărârea nr. H 981/02.09.2015. În opinia recurentului, a fost îndeplinită procedura plângerii prealabile anterior investirii instanței competente, iar hotărârea nr. H. 981/02.09.2015 reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă formulată împotriva Procesului-verbal nr. x. Față de aceste aspecte, recurentul consideră că în mod greșit a admis prima instanță excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din L. 554/2004 R întrucât, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 R: "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă (...) poate sesiza instanța de contencios administrativ (...)", iar această procedură a fost îndeplinită în prezenta cauză. Hotărârea nr. H 981/02.09.2015 reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă formulată împotriva Procesului-verbal nr. x emis de DSP Argeș, astfel că, în privința acestuia, nu se impunea parcurgerea procedurii prealabile așa cum în mod greșit a reținut prima instanță și a respins acțiunea promovată. Prin hotărârea pronunțată, prima instanță a sancționat în mod greșit tocmai atitudinea activă și a respins demersul judiciar, fără a avea însă în vedere pasivitatea intimatei DSP Argeș. Aceasta, în calitate de emitentă a unuia dintre actele contestate, a răspuns plângerii prealabile formulate arătând că nu este competentă, însă nu a trimis-o autorității competente Comisia de Experți de Medicina Muncii. DSP Argeș s-a mulțumit să trimită răspunsuri la adrese prin care a arătat numai că soluționarea plângerii nu este în competența sa. Recurentul consideră că a fost împiedicat în promovarea acestui demers judiciar pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, căci a formulat trei plângeri prealabile, iar tergiversarea acestei proceduri a fost determinată de atitudinea pasivă a DSP Argeș.

Apărările formulate în cauză Intimatele Comisia de Experți de Medicina Muncii și Direcția pentru Sănătate Publică Argeș au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia." Procedura prealabilă este reglementată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune și trebuie îndeplinită obligatoriu în termenul prevăzut de dispozițiile legale invocate, în caz contrar sancțiunea fiind respingerea acțiunii ca inadmisibilă în temeiul dispozițiilor art. 109 alin. (2) din C. proc. civ. În acest sens, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța fondului faptul că Hotărârea nr. H 981/02.09.2015 emisă de Comisia de Experți în Medicina Muncii și Procesul-verbal nr. x al DSP Argeș sunt acte administrative individuale, având toate caracteristicile acestuia, astfel cum sunt acestea prezentate de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Din actele depuse de recurentul-reclamant rezultă că acesta nu a contestat în fața pârâtei Comisia de Experți în Medicina Muncii Hotărârea nr. H 981/02.09.2015 emisă de aceasta, anterior introducerii cererii de chemare în judecată. Înscrisurile depuse de recurentul-reclamant vizează demersurile pe care acesta le-a realizat pentru a contesta Procesul-verbal nr. x al DSP Argeș, fiind fără relevanță în soluționarea excepției lipsei plângerii prealabile, care are în vedere un act ulterior respectivelor demersuri, anume hotărârea Comisiei de Experți în Medicina Muncii. Înalta Curte constată că legislația incidentă litigiului de față nu conține dispoziții care să excludă procedura plângerii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. x, față de caracterul de act administrativ al hotărârii emise de pârâta Comisia de Experți în Medicina Muncii, astfel că respectiva procedură este obligatorie, iar neparcurgerea acesteia anterior demersului judiciar duce la respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.