Decizia nr. 1926/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 260/2016 a Tribunalului Olt

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Olt, la data de 22.01.2016, sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D. și E., au chemat în judecată pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii din Cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Ministerul Muncii Familiei Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să oblige pârâtele la Anularea Hotărârii nr. C 1070/19.10.2015, emisă de Comisia de Experți de Medicina Muncii, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin Hotărârea nr. C 1070 au fost anulate procesele-verbale și fisele de declarare a cazurilor de boala profesionala BP2, emise de Direcția de Sănătate Publica Olt. Prin Sentința nr. 260 din 20 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Olt, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, s-a admis excepția de necompetență materială a secției I civilă a Tribunalului Olt. A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii, din Cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale Și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2016.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond. Prin Sentința nr. 272 din 13 iunie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii din Cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății. S-a dispus anularea Hotărârea nr. C1070 din 19.10.2015 emisă de către Comisia de Experți de Medicina Muncii din Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice în ceea ce îi privește pe reclamanți.

Cererea de recurs. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății. Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății s-a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. casarea hotărârii atacate, admiterea excepțiilor invocate și respingerea cererii de chemarea în judecată. În prealabil s-a invocat lipsa pronunțării instanței de fond asupra invocării dispozițiilor art. 78 și 68 din C. proc. civ., privind introducerea în cauză a SC F. SA, reiterând cererea și către instanța de recurs, în condițiile în care Hotărârea nr. 1070/2015 a fost emisă ca urmare a contestației formulată de societate. A fost criticată soluția instanței de fond în raport de greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, arătându-se că simpla acreditare a unor experți într-o comisie nu transferă în sarcina instituției responsabilitatea emiterii actului. Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, apreciindu-se că hotărârea nr. C 1070/2015 nu reprezintă un act final prin care a fost respins dosarul de declarare a bolii profesionale, astfel cum este menționat la art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008. Prin recursul declarat de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii s-a solicitat respingerea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond. O primă critică formulată o reprezintă împrejurarea că destinatarul actului administrativ este angajatorul F. SA iar nu reclamanții, instanța invocând dificultăți de înțelegere a conținutului în raport cu destinatarul. S-a arătat că temeiul legal incident, respectiv dispozițiile H.G. nr. 1425/2006 la art. 149-162 enumeră expres și limitativ documentele care trebuie să facă obiectul dosarului de cercetare a cazului de boală profesională, aspect ce nu a fost avut în vedere de instanța de fond. Astfel, s-a considerat că nerespectarea acestor dispoziții legale privind semnalarea, cercetarea și declararea cazurilor de boli profesionale în cazul părților reclamante a fost semnalat și de către angajator. De asemenea s-a arătat că o dezvoltare detaliată a motivelor hotărârii nu se impunea, întrucât comisia nu are obligația de a reface analize sau alte proceduri ci doar să analizeze documentele medicale și expunerile cuprins în dosarul de contestație. A apreciat recurenta că prima instanță, fără a exista un act normativ care să stabilească condițiile imperative de formă ale hotărârii a procedat în mod arbitrar. Recurentul pârât Ministerul Muncii Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a solicitat casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate, având în vedere greșita interpretare a dispozițiilor art. 149 - 162 din H.G. nr. 1425/2006. A precizat recurentul că nerespectarea condiției motivării unui act administrativ nu conduce la nulitatea acestuia, întrucât este vorba despre o condiție de formă care reflectă principiul transparenței administrației, fiind invocată Decizia nr. 4331/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Apărările intimaților. Prin întâmpinarea depusă intimații - reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Au apreciat reclamanții - intimați că, în mod corect, curtea de apel a constatat că Hotărârea nr. C1070/2015 a fost întocmită cu încălcarea legii, nefiind complet motivată.

Procedura în fața instanței de recurs Potrivit Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act că procedura de filtrare a recursului este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ, în raport de modificarea Legii nr. 554/2004, în cauză s-a acordat termen la data de 9 aprilie 2019.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor. Analizând recursurile declarate de pârâți, Înalta Curte le constată nefondate, pentru următoarele argumente: În fapt, prin Hotărârea nr. C1070 din 19.10.2015 emisă de către Comisia de Experți de Medicina Muncii din Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice Comisia de Experți de Medicina Muncii a anulat procesele-verbale și fișele de declarare a cazurilor de boală profesionala BP2, emise de Direcția de Sănătate Publica Olt, în ceea ce îi privește pe reclamanții A., B., C., D., E. și a dispus refacerea procedurii. Cu referire la cadrul procesual, aspect invocat în recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății, Înalta Curte reține că Hotărârea nr. C -1070/19.10.2015, este emisă de către Comisia de Experți de Medicina Muncii, însă din antetul hotărârii rezultă că aceasta se înființează prin ordin comun emis de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, urmând ca efectele hotărârii să fie opozabile acestor două instituții doar în raport de competențele pe care acestea le au în virtutea legii. Totodată, în ceea ce privește angajatorul SC F. SA Slatina, se constată că, deși a fost parte în procedura administrativă, reclamanții nu au solicitat introducerea acestuia în cauză în temeiul art. 78 din C. proc. civ., soluția primei instanțe fiind legală din acest motiv, în condițiile în care curtea de apel a constatat că reclamanții, persoane fizice, justifică o vătămare prin actul administrativ contestat, care produce efecte direct asupra patrimoniului acestora. Instanța de control judiciar constată că este învestită cu un număr de trei recursuri formulate împotriva unei sentințe în care judecătorul fondului a anulat un act administrativ doar din perspectiva condiției motivării acestuia și a garanțiilor impuse de dreptul european și cel intern cu privire la respectarea dreptului particularului contra arbitrariului conduitei administrației publice. În aceste limite, instanța nu va analiza în cuprinsul prezentei căi de atac aspectele de fond susținute de pârâți care vizează procedura confirmării către reclamanți a caracterului de boală profesională. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Ordinul comun nr. 1256/2008, Comisia are următoarele atribuții: 4. întocmește și eliberează documentul final privind soluționarea cazului respectiv care cuprinde concluziile Comisiei." În raport de soluția primei instanțe și Înalta Curte constată că în hotărârea comisiei prin care s-a dispus refacerea cercetării cazului de boală profesionala, nu se motivează în concret și nu se indică expres documentele omise din dosarul de cercetare, fără a se explica în ce măsura este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional. Consideră instanța că dacă din actele depuse nu rezulta că sunt îndeplinite condițiile pentru confirmarea diagnosticului de boala profesionala, Comisia trebuia să emită un astfel de verdict însă retrimiterea, a dosarului, în vederea refacerii unei proceduri în legătură cu care recurenta nu precizează ce anume trebuie urmărit și refăcut, este lipsită atât de temei legal, cat și faptic. Este adevărat că amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz (cauza C-41/1969), însă, deși decizia comisiei are un ridicat caracter tehnic, este necesară o minimă explicitare a considerentelor care au stat la baza anulării proceselor-verbale și a fișelor BP 2, care să permită controlul instanțelor judecătorești. Este lipsit de relevanță faptul că norma specială care reglementează procedura în baza căreia acționează comisia nu cuprinde dispoziții de ordin formal cu privire la modalitatea în care trebuie să fie redactată hotărârea prin care soluționează o contestație întrucât principiile ca guvernează actul administrativ sunt general valabile, indiferent de domeniul în care acest act este emis, în măsura în care nu există norme speciale aplicabile cu titlu derogator, principii pe care autoritatea emitentă trebuie sa le respecte. Pentru aceste considerente se reține că sentința primei instanțe prin care s-a anulat hotărârea reținând că nemotivarea actului administrativ încălcă principiile transparenței și previzibilității ce trebuie respectate la emiterea actului este legală

Temeiul juridic și soluția instanței de recurs. Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.