ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2660/2019

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, la data de 25.01.2016, sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pe pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii, din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. C- 1070/19.10.2015 emisă de Comisia de Experți de Medicina Muncii, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 262 din 20 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția de necompetență materială invocată de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii din Cadrul Institutului Național de Sănătate Publică și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții COMISIA DE EXPERTI DE MEDICINA MUNCII, DIN CADRUL INSTITUTULUI NAȚIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÎRSTNICE și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 04.05.2016 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2016

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 408/2016 pronunțată în data de 03.10.2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice si Ministerul Sănătății, respingând acțiunea formulată de către reclamanții A., B., C., D. și E. împotriva pârâților Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de către reclamanți împotriva pârâtelor Comisia de Experți de Medicina Muncii din Cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Direcția de Sănătate Publică Olt și S.C. F. S.A., admițând în parte acțiunea formulată de către reclamanții A., B., C., D. și E., împotriva pârâtelor Comisia de Experți de Medicina Muncii din Cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Direcția de Sănătate Publică Olt si S.C. F. S.A. și anulând în parte Hotărârea nr. C - 1070/19.10.2015 emisă de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii din Cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, doar în ceea ce îi privește pe reclamanți.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 408/2016 din 03 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal au formulat cereri de recurs pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii și S.C. F. S.A..

Pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, susține pârâta că prima instanță, în mod netemeinic și fără niciun act normativ care să stabilească condițiile imperative de formă ale hotărârii nr. C 1070/2015 emise de Comisie, a anulat acest act administrativ pentru prezumtive vicii de formă, deși destinatarul actului este angajatorul S.C. F. S.A., care nu a ridicat obiecții de fond sau de formă, cu privire la conținutul ori efectele juridice ale actului, actul administrativ atacat fiind motivat în fapt și în drept.

Pârâta-recurentă susține că temeiul legal, respectiv art. 149-162 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2016, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, enumeră, în mod expres și limitativ, documentele care trebuie să facă obiectul dosarului de cercetare a cazului de boală profesională, aspect care nu a fost avut în vedere de către instanța de fond.

Recurenta-pârâtă arată că, în speță, Comisia de Experți de Medicina Muncii, acreditată în temeiul art. 2 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008 al M.S.P. și M.M.F.E.S., a analizat, conform atribuțiilor prevăzute la art. 8 din același act normativ, contestațiile formulate de către angajatorul S.C. F. S.A. în cazul părților reclamante și dosarele de cercetare ale cazurilor de îmbolnăvire profesională întocmite și transmise Comisiei de DSPJ Olt și, la data de 15.05.2015, a adoptat, cu majoritate simplă de voturi, Hotărârea nr. HC 959/2015, prin care a concluzionat că nu se poate pronunța asupra caracterului profesional al bolilor semnalate, deoarece nu s-au respectat prevederile legale privind semnalarea, cercetarea și declararea bolilor profesionale, conform H.G. nr. 1425/2006. Astfel, s-au anulat procesele-verbale și fișele BP2 aferente, s-a recomandat refacerea cercetării cazurilor cu respectarea H.G. nr. 1425/2006 și s-a solicitat în mod expres ca dosarele de cercetare să conțină toate documentele prevăzute la art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, iar fișa de identificare a factorilor de risc profesional să fie conform modelului din Anexa 3 a H.G. nr. 355/2007, urmând ca DSP Olt să ducă la îndeplinire această hotărâre.

Comisia nu s-a limitat, așa cum în mod eronat au afirmat reclamanții, doar la obiecțiunile angajatorului și a verificat și modul în care s-au respectat de către DSPJ Olt prevederile legale în vigoare privind cercetarea și declararea cazurilor de boli profesionale pentru părțile reclamante.

Recurenta-pârâtă susține că cercetarea și constatarea cazurilor de boală profesională trebuie să respecte dispozițiile legale incidente, dar în speță, dosarele de cercetare a cazurilor de boală profesională erau incomplete sau greșit întocmite, procesele-verbale de cercetare și fișa de declarare a cazurilor de boală profesională BP2 fiind întocmite fără bază legală și de un medic de altă specialitate, motiv pentru care s-a dispus anularea acestora.

Consideră că recercetarea cazurilor presupunea, conform practicii de medicina muncii și legislației în vigoare, internarea reclamanților într-o clinică de medicina muncii pentru evaluarea stării lor de sănătate, în raport cu expunerea la noxe, iar semnalarea suspiciunii de boală profesională să se facă numai în cazul în care boala diagnosticată putea fi produsă prin respectiva expunere profesională urmând ca cercetarea să confirme sau să infirme acest lucru. Or, în cazul de față, DSPJ Olt nu a refăcut cercetarea, ci doar a trimis completări la dosarele de cercetare inițiale, respectiv noi procese-verbale și noi fișe de declarare BP2 și semnate de medic specialist de medicina muncii precum și noi Fișe de identificare a factorilor de risc profesional emise de angajator ulterior semnalării, fără ca acestea să menționeze factorii de risc profesional incriminați în producerea bolilor semnalate.

Precizează că nerespectarea prevederilor art. 149 - art. 162 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2016, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, a fost sezizată și de angajatorul S.C. F. S.A. prin formularea unor noi contestații și, ulterior, Comisia de Experți de Medicina Muncii analizând contestațiile, la data de 19.10.2015, a adoptat Hotărârea C1070/2015, prin care s-a concluzionat că nu s-au respectat recomandările din hotărârea Comisiei nr. HC 959/15.05.2015, privind refacerea cercetării cazurilor de boli profesionale conform reglementărilor legale, anulând procesele-verbale și fișele BP2 aferente și recomandând refacerea cercetării cazurilor cu respectarea H.G. nr. 1425/2006, fără nici o excepție, iar Fișa de identificare a factorilor de risc profesional să fie conformă cu Anexa 3 din H.G. nr. 355/2007.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta solicită a fi avute în vedere dispozițiile art. 155 din H.G. nr. 1425/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii securității și sănătății în muncă, coroborate cu art. 2 din Ordinul nr. 1256/443/2008, conform cărora Comisia este o entitate fără personalitate juridică, formată din specialiști din domeniul securității și sănătății în muncă, iar membrii Comisiei de Experți de Medicina Muncii hotărăsc cu privire la contestațiile împotriva proceselor-verbale de cercetare a cazurilor de boli profesionale întocmite de medicul specialist din cadrul Direcției de Sănătate Publică Județeană numai în baza documentelor care alcăuiesc dosarul de cercetare a cazurilor de boli profesionale și a altor documente solicitate în baza art. 5 pct. 3 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008.

Susține recurenta că hotărârea nr. C1070/2015 este motivată în fapt și în drept, Comisia făcând referire la modalitatea de cercetare și declarare a cazurilor de îmbolnăvire profesională. Articolele 149-162 din H.G. nr. 1425/2006 enumeră în mod expres și limitativ documentele care trebuie să facă obiectul dosarului de cercetare a cazului de boală profesională, aspect care nu a fost avut în vedere de instanța de fond.

Consideră recurenta că, o dezvoltare a motivelor hotărârii mai detaliată decât a apreciat Comisia a fi lămuritor, nu se impunea, întrucât Comisia nu are obligația de a reface analize sau alte proceduri ci doar analizează documentele medicale și de expunere existente în dosarul de contestație, având ca rezultat final confirmarea sau infirmarea bolilor profesionale.

În conformitate cu art. 8 pct. 4. din Ordinul comun M.S.P. și M.M.F.E.S nr. 1256/443/2008, actualizat, Comisia "întocmește și eliberează documentul final privind soluționarea cazului respectiv, care cuprinde concluziile Comisiei ".

Instanța de fond, în mod netemeinic și fără să existe niciun act normativ care să stabilească condițiile imperative de formă ale hotărârii nr. C 1070/2015 adoptată de Comisie a procedat la anularea acestui act administrativ în considerarea conținutului acestuia, apreciind în mod arbitrar dificultățile de înțelegere a conținutului în raport cu destinatarul.

Destinatarul actului administrativ care face obiectul prezentei cauze nu sunt intimații- reclamanți, ci angajatorul S.C. F. S.A., persoană juridică care beneficiază de suportul de specialitate al unui medic de medicina muncii și al unui jurist. Destinatarul actului administrativ atacat de intimații- reclamanți nu a ridicat niciun fel de obiecții de fond sau, după caz, de formă, cu privire la conținutul, respectiv efectele juridice ale actului emis de Comisie.

De altfel, Comisia a explicat punctual intimaților-reclamanți aspectele legale și medicale din conținutul hotărârii cu ocazia răspunsului la plângerile prealabile formulate.

În susținerea recursului este invocată practică judiciară neunitară a Curții de Apel Craiova.

Recurenta Comisia de Experți de Medicina Muncii solicită, în concluzie, admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 408/2016 din 03 octombrie 2016 și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond.

Recurenta - pârâtă S.C. F. S.A. prin recursul declarat a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, să se dispună:

- respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. C1070 din 19.10.2010 emisă de Comisia de experți de medicina muncii, pentru neparcurgerea procedurii prealabile, în temeiul dispozițiilor art. 193 din C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

- pe fond, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. C1070 din 19.10.2010 emisă de Comisia de experți de medicina muncii, precum și obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

Susține recurenta - pârâtă că instanța de fond, soluționând cauza în primă instanță, a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea dispozițiilor art. 193 din C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a căror nerespectare atrage incidența dispozițiilor art. 175 din C. proc. civ., care reglementează nulitatea condiționată, fapt ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., precum și cu încălcarea mai multor dispoziții de drept material, în special a celor reglementate de art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008, privind atribuțiile Comisiei de experți de medicina muncii, fapt ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Arată recurenta că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 193 din C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a căror nerespectare atrage incidența art. 175 C. proc. civ., care reglementează nulitatea necondiționată, fapt ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Apreciază astfel că încălcarea dispozițiilor art. 193 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, este de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 175 din C. proc. civ., ce implică îndeplinirea cumulativă a două condiții: să existe o încălcare a unor dispoziții procedurale și aceatsă încălcare să fi produs părții care o invocă o vătămare.

Prima condiție este îndeplinită, respectiv aceea a unei încălcări a unor dispoziții procedurale, câtă vreme instanța, nesocotind dispozițiile art. 193 din C. proc. civ., raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, a dispus respingerea excepției inadmisibilității socotind îndeplinită procedura prealabilă.

Normele art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au caracter imperativ și impun parcurgerea unei proceduri prealabile sesizării instanței de contencios administrativ de către persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim.

Consideră recurenta că intimații-reclamanți din prezenta cauză ar fi trebuit să solicite autorității emitente a actului considerat vătămător, respectiv Comisiei de experți de Medicina Muncii, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii nr. C1070 din 19.10.2010 revocarea în tot sau în parte a acestui act. De asemenea, aceștia aveau posibilitatea să sesizeze cu o plângere prealabilă și organul ierarhic superior Comisiei de experți de Medicina Muncii, respectiv Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

O astfel de procedură prealabilă nu a fost inițiată de către intimații-reclamanți în ceea ce privește hotărârea nr. C1070 din 19.10.2010 emisă de Comisia de Experți de Medicina Muncii, mai exact aceștia nu au solicitat revocarea în tot sau în parte a actului administrativ considerat vătămător nici Comisiei de Experți de Medicina Muncii și nici organului ierarhic superior, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Între documentele depuse în prezenta cauză de către intimații - reclamanți nu se regăsește și dovada îndeplinirii procedurii prealabile, or, în atare condiții, devin incidente dispozițiile art. 193 alin. (1) C. proc. civ., astfel că se impunea respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea Hotărârii C-1070 din 19.10.2010 emisă de Comisia de experți de medicina muncii, pentru neparcurgerea procedurii prealabile, în temeiul dispozițiilor art. 193 C. proc. civ. raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond însă, nesocotind aceste dispoziții, a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, deși în cauză nu a fost parcursă procedura prealabilă, aceasta procedând astfel la o greșită aplicare a dispozițiilor art. 193 C. proc. civ. raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Susține recurenta că motivarea instanței de fond este criticabilă pe de o parte pentru că nesocotește faptul că obiectul prezentei cauze îl reprezintă anularea unui alt act administrativ decât cele pentru care s-a parcurs procedura prealabilă, respectiv în prezenta cauză se solicită anularea Hotărârii nr. C-1070 din 19.10.2010 emisă de Comisia de experți de medicina muncii, iar nu anularea proceselor-verbale de cercetare a cazurilor de boală profesională, respectiv anularea fișelor de declarare a cazurilor de boală profesională tip BP2, procedura prealabilă fiind parcursă de către F. S.A. cu privire la aceste din urmă acte administrative.

Pe de altă parte, apreciază ca fiind contestabil și faptul că sensul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 este acela de a impune părții care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, să parcurgă etapa plângerii prealabile prin care să sesizeze organul emitent sau organul ierarhic superior acestuia din urmă, iar numai ulterior să sesizeze instanța competentă pentru controlul de legalitate a acestuia. Or, în prezenta cauză, intimații - reclamanți se consideră vătămați de hotărârea Comisiei de experți de medicina muncii nr. C-1070 din 19.10.2010, iar nu de procesele-verbale de constatare a cazurilor de boală profesională, respectiv de fișele de declarare a cazurilor de boală profesională tip BP2, astfel că procedura prealabilă trebuia parcursă în raport de actul administrativ pretins a fi vătămător, iar nu în raport cu alte acte administrative, chiar dacă acestea din urmă au generat actului administrativ a cărui anulare o solicită intimații - reclamanți.

Cât privește cea de-a doua condiție solicitată pentru incidența dispozițiilor art. 175 din C. proc. civ., aceea e existenței unei vătămări, apreciază recurenta că și aceasta este îndeplinită, câtă vreme, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 193 din C. proc. civ. raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată nu a fost respinsă ca inadmisibilă, deși apreciază că aceasta ar fi fost soluția procedural corectă, fiind astfel lipsită de unul dintre instrumentele procedurale oferite de legiuitor pârâtului.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arată că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea mai multor dispoziții de drept material, în special a celor reglementate de art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008.

Pe acest aspect menționează recurenta că, în vederea încadrării unui caz de îmbolnăvire ca având sau nu caracter de boală profesională, H.G. nr. 1425/2006 stabilește o procedură de urmat ce implică: semnalarea suspiciunii de boală profesională, cercetarea îmbolnăvirii în vederea confirmării/infirmării caracterului profesional, declararea cazului de boală profesională și raportarea acestuia.

Cât privește semnalarea suspiciunii de boală profesională, invocă dispozițiile art. 149 din H.G. nr. 1425/2006 și art. 150 din H.G. nr. 1425/2006.

Ulterior semnalării suspiciunii de boală profesională și completării fișei de semnalare BP1, se efectuează cercetarea cazului de îmbolnăvire în vederea confirmării/infirmării caracterului profesional iar conform art. 151-158 din H.G. nr. 1425/2006, după primirea Fișei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul autorității de sănătate publică județeană sau a municipiului București cercetează în termen de 7 zile, având în vedere ruta profesională, csuzele îmbolnăvirii profesionale.

Cercetarea se face în prezența angajatorului sau a reprezentantului acestuia, scopul fiind confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii respective și se finalizează cu redactarea și semnarea procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, prevăzut în anexa nr. x a H.G. nr. 1425/2006, de către toți cei care au luat parte la cercetare, menționându-se în special cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea angajatorilor și măsurile tehnice și organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.

Potrivit dispozițiilor art. 160 din H.G. nr. 1425/2006, declararea cazului de boală profesională se face de către direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor prevăzute la art. 159, prin fișa de declarare a cazului de boală profesională BP2, care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate. Cazul de boală profesională se raportează în cursul lunii în care s-a produs declararea, la Centrul național de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar - Compartimentul sănătate ocupațională și mediul de muncă din cadrul Institutului National de Sănătate Publică.

Mai susține că această procedură nu a fost respectată în cazul de față, deoarece, în ceea ce privește semnalarea suspiciunii, Clinica de Medicina Muncii din Spitalul Județean de Urgență Craiova a întocmit fișele BP1 fără a avea dovada expunerii profesionale pe care o putea obține de la DSPJ Olt (buletinele de determinare toxicologică) sau de la angajator (fișa de identificare a factorilor de risc profesional conform anexei 3 din H.G. nr. 355/2007). Or, potrivit anexei 5 din Ordinul 450/2006, actualizat, fișa de identificare a factorilor de risc profesional este un document obligatoriu la internarea într-o clinică de medicina muncii.

Pentru a fi în prezența unei semnalări legale a cazului de boală profesională, era necesar ca entitatea emitentă a fișei BP1 să aibă dovada expunerii profesionale. În cazul de față însă, semnalarea suspiciunii de boală profesională nu a fost făcută cu respectarea rigorilor legale.

În ceea ce privește etapa cercetării, consideră recurenta că, cercetarea suspiciunii de boală profesională s-a desfășurat, de asemenea, cu încălcarea unor prevederi legale, aceasta fiind efectuată în cazul intimaților-reclamanți de către un medic din cadrul DSPJ Olt, respectiv de dr. G., ce nu avea specialitatea de medicina muncii, ceea ce contravine prevederilor art. 1 din Legea nr. 418/2004, privind statutul profesional al medicului de medicina muncii, respectiv ale art. 151 și 158 din H.G. nr. 1425/2006.

Totodată, în ceea ce privește declararea cazului de boală profesională, între documentele prevăzute de art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, se regăsește și documentul care certifică ruta profesională, și anume copie de pe carnetul de muncă (istoricul de expunere profesională), respectiv documentul care atestă nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată.

Or, în cazul intimaților-reclamanți declararea cazurilor de boală profesională s-a făcut de către DSPJ Olt fără ca din istoricul de expunere profesională (carnetul de muncă) să rezulte expunerea la noxa Si02 l.c. (dioxid de siliciu liber cristalin) și nici măsurători ale nivelului acestei noxe, care să susțină silicoza semnalată prin fișa BP1.

Totodată, fișele de identificare a factorilor de risc profesional întocmite de recurenta-pârâtă nu relevă acea noxă profesională de Si02 care ar fi determinat îmbolnăvirea profesională a intimații-reclamanți, acesta fiind și motivul pentru care societatea a contestat procesul-verbal întocmit de DSPJ Olt cu ocazia cercetării suspiciunilor de boală profesională prin care a fost confirmat caracterul profesional al bolii.

Ca urmare a contestațiilor formulate, Comisia de experți de medicina muncii a emis în data de 15.05.2015 Hotărârea nr. HC 959/15.05.2015, prin care a decis că nu se poate pronunța asupra caracterului profesional al bolilor semnalate, pentru că nu s-au respectat prevederile legale privitoare la semnalarea, cercetarea și declararea bolilor profesionale, prevăzute de dispozițiile H.G. nr. 1425/2006, aceasta propunând refacerea cercetării cazurilor de boală profesională cu respectarea acestor prevederi, aceasta solicitând ca noile dosare de cercetare să cuprindă toate documentele prevăzute de art. 159 din H.G. nr. 1425/2007, respectiv, a solicitat ca fișele de identificare a factorilor de risc profesional să fie conform modelului din Anexa 3 a H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor.

DSPJ Olt nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor din Hotărârea Comisiei de experți de medicina muncii nr. HC 959/15.05.2015, astfel că nu a refăcut cercetarea suspiciunilor de boală profesională, ci doar a completat dosarele inițiale, fără indicarea perioadei de expunere la SI02 l.c. (dioxid de siliciu liber cristalin). Or, pentru stabilirea diagnosticului de silicoză, este necesar ca expunerea la dioxid de siliciu liber cristalin să se facă pe o perioadă îndelungată de timp, potrivit Ghidului de practică medicală.

Întrucât nu a fost refăcută efectiv cercetarea suspiciunilor de boală profesională, Comisia de experți de medicina muncii a emis Hotărârea nr. C 1070 din 19.10.2010 prin care, constatând că nu au fost respectate recomandările din Hotărârea nr. HC 959/15.05.2015, a dispus anularea proceselor-verbale privind cercetarea cazurilor de boală profesională, respectiv a fișelor de declarare a cazurilor de boală profesională BP2, recomandând refacerea cercetării cazurilor cu respectarea prevederilor H.G. nr. 1425/2006.

Recurenta-pârâtă susține că cea de-a doua Hotărâre a Comisiei de experți de Medicina muncii (Hotărârea nr. C 1070 din 19.10.2010), la fel ca prima, a fost emisă cu respectarea normelor legale în vigoare, în exercitarea atribuțiilor sale legale.

Față de aceste împrejurări, consideră recurenta că cea de-a doua Hotărâre a Comisiei de experți de medicina muncii (Hotărârea nr. C1070 din 19.10.2010) cât și cea dintâi, au fost emise cu respectarea normelor legale în vigoare, respectiv cu exercitarea atribuțiilor, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 8 din Ordinul nr. 1256 din 07.07.2008.

În condițiile în care inițial a fost propusă refacerea cercetării suspiciunilor de boală profesională, consideră recurenta că ar ar fi trebuit reluată întreaga procedură reclamantă pentru declararea unor cazuri de boală profesională, câtă vreme fiecare dintre etapele inițial parcurse au avut vicii de procedură iar acest lucru presupunea inclusiv reinternarea intimaților-reclamanți într-o clinică de medicina muncii, unde să le fie evaluată starea de sănătate în raport cu documentele ce atestă expunerea profesională iar în măsura în care se completau noi fișe de semnalare a suspiciunilor de boală profesională, ar fi trebuit refăcută efectiv cercetarea cazurilor, această etapă presupunând nu doar completarea unor documente (proces-verbal de constatare și fișe de declarare finală a cazurilor de boală profesională) spre a fi depuse în completarea dosarului inițial.

Acționând de o asemenea manieră, D.S.P.J. Olt și-a asumat prin semnătură cauzele îmbolnăvirii profesionale pentru intimații - reclamanți, punând diagnosticul de silicoză, aceasta fiind răspunzătoare pentru corectitudinea datelor înscrise în fișa de declarare BP2, în temeiul dispozițiilor art. 163 din H.G. nr. 1425/2006.

Comisia de experți de medicina muncii, sesizată ca urmare a noilor contestații formulate de societate, fără a parcurge în mod real etapele obligatorii pentru declararea unor cazuri de boală profesională, Comisia de experți de medicina muncii nu ar fi putut trece peste aceste vicii de procedură, respectiv nu s-ar fi putut pronunța cu privire la existența sau nu a caracterului de boală profesională a îmbolnăvirilor.

Referitor la afirmațiile intimații-reclamanți potrivit cărora Hotărârea Comisiei nu este motivată, arată că, dincolo de faptul că, potrivit art. 8 pct. 4 din Ordinul nr. 1256/2008, în atribuțiile Comisie intră întocmirea și eliberarea documentului final privind soluționarea cazului respectiv, care cuprinde concluziile Comisiei, față de împrejurarea că nu au intervenit modificări efective ale situației deduse spre analiză Comisiei prin raportare la momentul emiterii Hotărârii nr. H.G. nr. 959/15.05.2015, nefiind făcută efectiv cercetarea cazurilor de boală profesionaklă, nu se impunea o reanalizare a situației cu a cărei soluționare a fost învestită.

Cât privește afirmația potrivit căreia nu s-au efectuat controalele medicale periodice în funcție de expunerea la riscuri profesionale și de faptul că angajatorul nu a avut medic în întreprindere, arată recurenta - pârâtă că, la controlul periodic anual, intimații-reclamanți nu au prezentat simptomatologie sau semne obiective patologice la nivelul aparatului respirator, iar examenele complementare efectuate corespunzător riscurilor profesionale au fost în limite normale. Subliniază însă că, prezenta cauză nu are ca obiect rezultatele medicului specialist de medicina muncii, acest aspect putând fi contestat de intimați în condițiile art. 30 și urm. din H.G. nr. 355/2006, ceea ce nu s-a întâmplat.

Față de toate aceste considerente, recurenta-pârâtă solicită casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, să se dispună: respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. C1070 din 19.10.2010, pentru neparcurgerea procedurii prealabile; pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea aceleiași hotărâri, precum și obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, hotărârea fiind dată ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 193 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a căror nerespectare atrage incidența dispozițiilor art. 175 C. proc. civ., respectiv, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008, privind atribuțiile Comisiei de experți de medicina muncii, fapt ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimații-reclamanți A., B., C., D. și E. au formulat întâmpinare, în cadrul căreia solicită respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.

Referitor la motivele de recurs invocate, susțin intimații că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neparcurgerea procedurii prealabile, susțin intimații că, în mod corect instanța de fond a respins-o, ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care recurenta - pârâta S.C. F. S.A. a formulat contestație împotriva proceselor-verbale și a fișei de declarare a bolilor profesionale, acte ce sunt favorabile intimaților, aceasta parcurgând procedura prealabilă administrativă reglementată de Ordinul nr. 1256/2008, iar Comisia de Experți de Medicina Muncii a soluționat contestația conform atribuțiilor prevăzute de acest ordin, pronunțând o hotărâre finală - Hotărârea 1070, act ce a fost atacat de căre reclamanți conform art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004.

Obiectul contestației pe care a formulat-o în fața Comisiei de Experți de Medicina Muncii este reprezentat de Hotărârea nr. 1070, hotărâre finală privind anularea proceselor-verbale și a fișelor de cercetare a bolii profesionale (BP2), parcurgându-se procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004.

Consideră intimații - reclamanți că, a parcurge o nouă etapă proceduralî admiistrativă prealabilă, în condițiile în care procedura prealabilă special reglementată de Ordinul nr. 1256/2008 a fost parcursă, ar fi inadmidibil, fiind de natură a afecta însuși dreptul de acces la justiție, garanție a dreptului la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 din CEDO și Constituție.

Referitor la netemeinicia cererii de chemare în judecată invocata de ambele recurente, susțin intimații că, în speță, s-au respectat recomandările Comisiei de Experți de Medicina Muncii, dispuse prin Hotărârea nr. 959/15.05.2015, iar prin hotărârea C 1070/19.10.2015, Comisia a dispus pentru a doua oară consecutiv, refacerea cercetării cazului de boală profesionala, fără însă a motiva în concret și a indica expres documentele omise din dosarul de cercetare și fără a explica în ce măsura este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional, în condițiile în care s-au respectat recomandările Comisiei de Experți, procedând la refacerea cercetării cazurilor de boli profesionale, reconfirmându-se boala profesională dobândită prin emiterea altor fișe de declarare a bolilor profesionale și a proceselor-verbale. Refacerea cercetării nu înseamnă reinternarea într-o clinica de medicina muncii, aceasta neputând fi dispusă ori de câte ori e necesară completarea unor documente, ci doar în cazuri urgente și în condiții speciale.

NU s-au identificat în concret erorile, omisiunile procedurale ce impun pentru a doua oară trimiterea dosarului la DSP-Olt, cu obligația generală de refacere a cercetării.

În speță, semnalarea suspiciunii bolii a fost efectuată de un medic specialist, reclamanții fiind expuși la pulberi anorganice (SI02), gaze și vapori iritanți, cărbune, cocs, precum și la suprasolicitare osteo-musculo-articulară, motiv pentru care au fost diagnosticați de către Spitalul Județean Craiova, secția de Medicina Muncii, cu boală profesională, iar Direcția de Sănătate Publică Olt a întocmit procesele-verbale de cercetare a cazului de boală profesională și fișele de declarare a acestora, confirmând boala profesională dobândită.

Instanța de fond, pe bună dreptate, a apreciat că se conturează un refuz nejustificat al Comisiei de a-și exercita atribuțiile conform Ordinului 1256/2006 și de a pronunța o soluție finală de infirmare ori confirmare a diagnosticului stabilit prin Fișele BP2 și prin procesele-verbale de cercetare, în consens cu atribuțiile prevăzute de art. 5 și 8 din Ordin.

Prin emiterea fișelor de declarare a bolilor profesionale și respectiv a proceselor-verbale, Direcția de Sănătate Publică nu face altceva decât să confirme boala profesională dobândită, iar confirmarea diagnosticului e profesionalitate a fost făcută nu numai de DSP Olt - Biroul de medicina Muncii, dar și de căre ITM Olt și Comisia de Pneumoconioze din Clinica de Medicina Muncii.

În cuprinsul Proceselor-verbale, respectiv la punctul 1 lit. a) se menționează că îmbolnăvirea profesională s-a datorat ca urmare a expunerii la pulberi de nisip, cocs, grafitt, gaze și vapori iritanți și respectiv SIO2.

Direcția de Sănătate Publică Olt a efectuat cercetarea bolii profesionale, respectând prevederile H.G. nr. 1425/2006, în sensul că dosarele de cercetare au cuprins toate documentele prevăzute de art. 159 din actul normativ menționat, iar declararea bolilor profesionale se face de către direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea pe baza documentelor prevăzute la art. 159, prin fisa de de declarare a cazului de boală profesională BP2., ce reprezintă formularul final al bolii profesionale.

La data de 19.10.2015 Comisia de Experți de Medinicia Muncii a emis Hotărârea nr. 1070 prin care anulează procesele-verbale și fișele de declarare a cazurilor de boală profesională BP2, emise de Direcția de Sănătate Publică Olt, încălcând principiile pe care se fundamentează asigurarea pentru boli profesionale, reglementate de art. 3 din Legea nr. 346/2002.

Mai arată intimații că Hotărârea nr. C 1070 a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în materia bolilor profesionale și a Ordinului nr. 1256/443/2008, precum și a art. 41.2 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Totodată, arată că obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ, constituie o garanție contra arbitrariului conduitei administrației publice, menita sa asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii discreționare, fiind o condiție de legalitate ce vizează fondul actului administrativ. Motivarea unei decizii administrative trebuie sa cuprindă elemente de fapt și de drept, care să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei, iar pe de alta parte, sa facă posibila exercitarea controlului de legalitate.

Motivarea actului administrativ conferă acestuia transparență, aceasta fiind importantă atât pentru cei vizați cât și pentru instanța de judecată, care înfăptuiește controlul de legalitate, fiind decisive pentru a face și demarcația între actul administrativ adoptat de autoritatea publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă și cel adoptat prin exces de putere.

Se menționează că, în cazul domnului H., care a lucrat în cadrul aceleiași secții, în aceleași condiții de muncă și de noxe, nu i-a fost contestată boala profesională de către angajator și nici infirmată de Comisia de Experți de Medicina Muncii.

Solicită în concluzie, respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică.

Intimatul - pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale a formulat la rându-i întâmpinare, arătând că, prin sentința recurată, instanța de fond în mod corect a constatat și a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestei autorități, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pentru lipsa identității între acest pâtât și persoana juridică de la care se pretinde recalcularea pensiei.

Față de dispozițiile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 11/16.01.2009, corect a reținut instanța că ministerul nu are atribuții în domeniu sănătății, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a autorității, sens în care solicită ca această soluție să fie menținută și în calea de atac a recursului.

Răspunsurile la întâmpinări

Recurenta - pârâtă Comisia de Experți de Medicina Muncii a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimații - reclamanți, solicitând instanței să respingă apărările pe fondul cauzei invocate de aceștia, ca fiind neîntemeiate.

F. S.A., la rându-i a formulat Răspuns la întâmpinările depuse de intimatul - pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale și de intimații - reclamanți, în cadrul căruia solicită a fi admise apărările formulate de Ministerul Muncii și respinse apărările formulate de intimații - reclamanți, admițându-se recursul său, astfel cum a fost formulat.

Intimata - pârâtă Direcția de Sănătate Publică Olt, a depus la rându-i Răspuns la întâmpinările formulate de intimații - reclamanți și de intimatul - pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale, susținând în esență că, în mod corect instanța de fond a constatat și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a autorității pârâte, iar în ceea ce-i privește pe reclamanți, solicită respingerea, ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, pentru neparcurgerea procedurii prealabile prevăzută de art. 193 C. proc. civ. raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Procedura de soluționare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 21 mai 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale relevante, Înalta Curte constată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii, Înalta Curte constată ca instanța de fond a anulat hotărârea atacată în contencios administrativ, reținând că aceasta nu este motivată în concret și nu indică expres documentele omise din dosarul de cercetare și prevăzute la art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, neexplicându-se nici în ce măsură este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional, pentru a se respecta Anexa 3 din H.G. nr. 355/2007, încălcându-se astfel principiile transparenței și previzibilității actului administrativ. În plus, prima instanță a constatat că, formal, documentația este completă și permite analiza de fond a diagnosticului. Împrejurarea că în cuprinsul întâmpinării formulate în acest în litigiu pârâta a detaliat motivele, iar apărările Comisiei privesc fondul diagnosticului nu este de natură a complini lipsa motivării actului administrativ.

În ceea ce privește prima critică dedusă judecății de către recurentă, aceasta vizează faptul că instanța de fond a anulat un act administrativ pentru vicii de formă în lipsa unui act normativ care să stabilească condiții imperative de formă ale acestuia și în condițiile în care destinatarul actului nu a ridicat obiecții. Recurenta susține că nu a făcut decât să respecte dispozițiile legale care reglementează procedura de urmat cuprinsă în art. 149-162 din H.G. nr. 1425/2006 și documentele pe care trebuie să le conțină dosarul în vederea confirmării unui diagnostic, astfel cum sunt stabilite în art. 159 din H.G. nr. 1425/2006. Precizează că părțile nu s-au conformat celor dispuse de Comisie prin hotărârea anterioară nr. 959/2015 privind recercetarea cauzei, ce presupunea reinternarea reclamanților și refacerea unor înscrisuri privind investigațiile medicale și fișe de identificare a factorilor de risc profesional, limitându-se a completa actele inițiale.

Susținerile recurentei sunt lipsite de temei legal.

Astfel, instanța de fond a anulat hotărârea reținând că nemotivarea actului administrativ încălcă principiile transparenței și previzibilității ce trebuie respectate la emiterea actului.

Este lipsit de relevanță faptul că norma specială care reglementează procedura în baza căreia acționează comisia nu cuprinde dispoziții de ordin formal cu privire la modalitatea în care trebuie să fie redactată hotărârea prin care soluționează o contestație. Principiile ca guvernează actul administrativ sunt general valabile, indiferent de domeniul în care acest act este emis, în măsura în care nu există norme speciale aplicabile cu titlu derogator, principii pe care autoritatea emitentă trebuie sa le respecte.

Nici împrejurarea că destinatarul actului, S.C. F. S.A., nu a ridicat obiecții nu poate împiedica analiza acestei critici în procedura contestării actului administrativ, câtă vreme nemotivarea hotărârii a fost invocata de către părțile cărora li s-a recunoscut calitatea de a contesta actul administrativ.

Recurenta susține că a imputat Direcției de Sănătate Publică faptul că nu a procedat, conform celor dispuse prin hotărârea anterioară, nr. 959/2015, la reinternarea reclamanților, refacerea unor înscrisuri privind investigațiile medicale și la întocmirea corectă a fișelor de identificare a factorilor de risc profesional.

Aceste susțineri nu răspund celor reținute de instanța de fond care a constatat, tocmai, că pârâta nu a făcut în actul administrativ aceste precizări, pe care le-a susținut în întâmpinare si le-a reluat în memoriul de recurs, dar care însă nu pot complini lipsurile constatate ale actului administrativ.

Dimpotrivă, instanța de fond a apreciat că acest tip de apărare dezvoltat în faza contencioasă a litigiului, privește fondul diagnosticului și că, formal, documentația este completă și permite analiza de fond a diagnosticului, astfel că soluția Comisiei de retrimitere a dosarului la Direcția de Sănătate Publică nu se justifica.

Prin urmare, dacă din actele depuse nu rezulta că sunt îndeplinite condițiile pentru confirmarea diagnosticului de boala profesionala, Comisia nu avea decât a emite un astfel de verdict însă retrimiterea, pentru a doua oară, a dosarului, în vederea refacerii unei proceduri în legătură cu care pârâta nu precizează ce anume trebuie urmărit și refăcut, în condițiile în care din punctul de vedere al autorității abilitate a întocmi dosarul, acesta este complet, este lipsită atât de temei legal, cat și faptic.

Într-o altă critică subsumată aceluiași motiv de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că este o entitate fără personalitate juridică ce soluționează contestații împotriva proceselor-verbale de cercetare a cazurilor de boli profesionale întocmite de medicul specialist din cadrul DSPJ, ceea ce presupune că nu ar putea sta în proces.

Condițiile de exercițiu ale acțiunii civile au fost analizate de către instanța de fond, care a reținut că se află într-o cauză în care este supus cenzurii instanței actul emis de Comisie în virtutea unei capacități administrative proprii, căreia îi revin atribuții exprese de soluționare a contestațiilor în materia cercetării cazurilor de boală profesională prin emiterea actului administrativ individual ce face obiectul cenzurii de legalitate.

Recurenta nu formulează critici explicite de nelegalitate cu privire la cele statuate de instanța de fond, de natură a infirma aceste judecăți, rezumându-se a relua afirmația că nu are personalitate juridică. Având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., entități fără personalitate juridică pot sta în judecată, dacă sunt constituite potrivit legii, cu atât mai mult cu cât, în privința recurentei este recunoscută capacitatea administrativă în baza căreia emite acte supuse controlului judiciar.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurenta - pârâtă Comisia de Experți de Medicina Muncii, motiv pentru care urmează a dispune respingerea recursului promovat de aceasta.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta S.C. F. S.A., constată Înalta Curte că, aceasta susține, într-o primă critică întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neparcurgerea procedurii prealabile.

Recurenta susține astfel încălcarea art. 193 C. proc. civ. raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004 întrucât intimații - reclamanți nu au parcurs procedura prealabilă.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar apreciază că, în mod judicios instanța de fond a reținut că obiectul contestației formulate în fața Comisiei, conform art. 5 din Ordinul nr. 1256/2008, este reprezentat de Procesele-verbale și Fișele BP2 de cercetare boli profesionale, aceste acte fiindu-le favorabile intimaților - reclamanți și defavorabile recurentei - pârâte F. S.A., care a formulat contestație împotriva lor parcurgând astfel procedura prealabilă reglementată de Ordinul nr. 1256/2008, această contestație fiind soluționată de Comisia de Experți de Medicina Muncii, prin emiterea Hotărârii nr. C/1070, ce face obiectul prezentei cauze.

Față de această împrejurare, consideră Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, că formularea unei alte plângeri prealabile, deci parcurgerea din nou a unei etape procedurale administrative prealabile, apare ca nejustificată, conducând la tergiversarea soluționării cauzei, afectând însuși dreptul de acces la justiție.

Înalta Curte constată astfel că, în mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că instanța a încălcat dispoziții de drept material, în special art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008, neținând cont de faptul că nu a fost respectată procedura privind semnalarea legală a cazului de boală de către DSP Olt și că trebuia refăcută efectiv cercetarea suspiciunilor de boală profesională.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, formal, documentația este completă și permite analiza pe fond a diagnosticului, în sensul de a se pronunța o soluție finală de infirmare sau confirmare a diagnosticului stabilit prin Fișele BP2 și prin Procesele-verbale de cercetare, conform dispozițiilor art. 5 și 8 din Ordinul 1256/2008.

Astfel, instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că se conturează un refuz nejustificat al Comisiei de a-și exercita atribuțiile conform Ordinului 1256/2006 și de a pronunța o soluție finală de infirmare ori confirmare a diagnosticului stabilit prin fisele BP2 și prin procesele-verbale de cercetare, în consens cu atribuțiile prevăzute de art. 5 și 8 din Ordin, în condițiile în care dosarele de cercetare au cuprins toate documentele prevăzute de art. 159 din H.G. nr. 1425/2006.

Potrivit prevederilor art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la direcțiile de sănătate publică județene și cuprinde următoarele documente:

-opisul documentelor din dosar;

- istoricul de expunere profesională care certifică ruta profesională;

-copia de pe fișa de identificare a riscurilor profesionale;

-documentul medical (bilet de ieșire din spital) care precizează diagnosticul de boală profesională;

- procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala;

- copie de pe fișa de semnalare BP2.

Confirmarea diagnosticului de profesionalitate a fost făcută nu numai de DSP Olt-Biroul de medicina muncii dar și de către ITM Olt și de Comisia