ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2076/2019

Ședința publică din data de 12 aprilie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii, din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. C 1070/19.10.2015 emisă de Comisia de Experți de Medicina Muncii, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 447 din 18 octombrie 2016, a admis în parte acțiunea formulată de A., B. și C., în contradictoriu cu intimații Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministerul Sănătății, Direcția de Sănătate Publică Olt și S.C. D., a anulat Hotărârea nr. C - 1070/19.10.2015, emisă de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii, în ceea ce privește pe reclamanți și a respins acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtele Comisia de Experți de Medicina Muncii și S.C. D. S.A. au declarat recurs.

I. Comisia de Experți de Medicina Muncii și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului Comisia arată că este o entitate fără personalitate juridică formată din specialiști din domeniul securității și sănătății în muncă. Membrii Comisiei de Experți de Medicina Muncii hotărăsc cu privire la contestațiile împotriva proceselor-verbale de cercetare a cazurilor de boli profesionale întocmite de medicul specialist din Direcția de Sănătate Publică Județeană, numai în baza documentelor care alcătuiesc dosarul de cercetare a cazurilor de boli profesionale și a altor documente solicitate în baza art. 5 pct. 3 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008.

Recurenta consideră că hotărârea nr. C 1070/2015 este motivată în fapt și în drept, Comisia făcând referire la modalitatea de cercetare și declarare a cazurilor de îmbolnăvire profesională.

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare, la art. 149-162, enumeră în mod expres și limitativ documentele care trebuie să facă obiectul dosarului de cercetare a cazului de boală profesională, aspect care nu a fost avut în vedere de instanța de fond.

O dezvoltare a motivelor hotărârii mai detaliată decât a apreciat Comisia a fi lămuritor, nu se impunea, întrucât Comisia nu are obligația de a reface analize sau alte proceduri ci doar analizează documentele medicale și de expunere existente în dosarul de contestație, având ca rezultat final confirmarea sau infirmarea bolilor profesionale.

În conformitate cu art. 8 pct. 4. din Ordinul comun M.S.P. și M.M.F.E.S nr. 1256/443/2008, actualizat, Comisia "întocmește și eliberează documentul final privind soluționarea cazului respectiv, care cuprinde concluziile Comisiei ".

Recurenta, în mod netemeinic și fără să existe niciun act normativ care să stabilească condițiile imperative de formă ale hotărârii nr. C 1070/2015 adoptată de Comisie a procedat la anularea acestui act administrativ în considerarea conținutului acestuia, apreciind în mod arbitrar dificultățile de înțelegere a conținutului în raport cu destinatarul.

Destinatarul actului administrativ care face obiectul prezentei cauze nu sunt intimații- reclamanți, ci angajatorul S.C. D. S.A., persoană juridică care beneficiază de suportul de specialitate al unui medic de medicina muncii și al unui jurist. Destinatarul actului administrativ atacat de intimații- reclamanți nu a ridicat niciun fel de obiecții de fond sau, după caz, de formă, cu privire la conținutul, respectiv efectele juridice ale actului emis de Comisie.

De altfel, Comisia a explicat punctual intimaților-reclamanți aspectele legale și medicale din conținutul hotărârii cu ocazia răspunsului la plângerile prealabile formulat.

În susținerea recursului este invocată practică judiciară a Curții de Apel Craiova.

II. S.C. D. S.A. în recursul formulat arată că instanța de fond, soluționând cauza în primă instanță, a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 161 din Legea nr. 554/2004, respectiv a dispozițiilor art. 193 din C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a căror nerespectare atrage incidența dispozițiilor art. 175 din C. proc. civ., care reglementează nulitatea condiționată, fapt ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Instanța, nesocotind dispozițiile art. 36 din C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 161 din Legea nr. 554/2004, a dispus introducerea în cauză a subscrisei, și, nesocotind dispozițiile art. art. 193 din C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a dispus respingerea excepției inadmisibilității socotind îndeplinită procedura prealabilă.

Potrivit încheierii de ședință de la termenul din 7 iunie 2016, la acel termen niciuna din părțile inițiale nu au fost prezente, astfel că aprecierea instanței de fond privind necesitatea introducerii în cauză a altor părți nu se poate considera că a fost pusă în discuția părților și cu atât mai mult nu s-ar putea considera că vreuna dintre părțile inițiale a solicitat în mod expres introducerea în cauză a D..

Recurenta precizează că nu are calitatea de emitent al actului administrativ supus controlului de legalitate, anume Hotărârea nr. C1070 din 19.10.2010, aceasta fiind emisă de Comisia de experți de medicina muncii, iar pe de altă parte, introducerea în cauză a altor subiecte de drept în materie contencioasă se poate face numai la cererea expresă a uneia dintre părțile inițiale, iar în cazul în care nu există o astfel de cerere în vederea ocrotirii interesului general invocat de către instanța de fond, instanța trebuie să respingă cererea fără a se pronunța cu privire la fondul cauzei.

Se mai susține că intimații-reclamanți din prezenta cauză trebuiau să solicite autorității emitente a actului considerat vătămător, respectiv Comisiei de experți de Medicina Muncii, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii nr. C1070 din 19.10.2010 revocarea în tot sau în parte a acestui act. De asemenea, aceștia aveau posibilitatea să sesizeze cu o plângere prealabilă și organul ierarhic superior Comisiei de experți de Medicina Muncii, respectiv Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

O astfel de procedură prealabilă nu a fost inițiată de către intimații-reclamanți în ceea ce privește hotărârea nr. C1070 din 19.10.2010 emisă de Comisia de Experți de Medicina Muncii.

În opinia recurentei se impunea respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea hotărârii nr. C1070 din 19.10.2010 emisă de Comisia de experți de medicina muncii, pentru neparcurgerea procedurii prealabile, în temeiul dispozițiilor art. 193 din C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În vederea încadrării unui caz de îmbolnăvire ca având sau nu caracter de boală profesională, H.G. nr. 1425/2006 stabilește o procedură de urmat ce implică următoarele etape: semnalarea suspiciunii de boală profesională, cercetarea îmbolnăvirii în vederea confirmării/infirmării caracterului profesional, declararea cazului de boală profesională, raportarea cazului de boală profesională.

Ulterior semnalării suspiciunii de boală profesională și completării fișei de semnalare BP1, se efectuează cercetarea cazului de îmbolnăvire în vederea confirmării/infirmării caracterului profesional.

În acest sens, dispozițiile art. 151-158 din H.G. nr. 1425/2006 stabilesc că după primirea fișei de semnalare BPI, medicul specialist de medicina muncii din cadrul autorității de sănătate publică județeană sau a Municipiului București cercetează în termen de 7 zile, având în vedere ruta profesională, cauzele îmbolnăvirii profesionale.

Cercetarea se face în prezența angajatorului sau a reprezentantului acestuia și are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii respective și se finalizează cu redactarea și semnarea procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, prevăzut în anexa nr. x a H.G. nr. 1425/2006.

Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesională este semnat de toți cei care au luat parte la cercetare, conform competențelor, menționându-se în mod special cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea angajatorilor și măsurile tehnice și organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.

În cazul în care se confirmă cazul de boală profesională, acesta se raportează în cursul lunii în care s-a produs declararea, de către direcția de sănătate publică ce a declarat cazul de boală profesională, la Centrul național de monitorizare a riscurilor din mediu comunitar Compartimentul sănătate ocupațională și mediul de muncă din cadrul Institutului National de Sănătate Publică.

Această procedură nu a fost respectată în cazul declarării bolilor profesionale ale intimații-reclamanți.

În ceea ce privește semnalarea suspiciunii de boală profesională, Clinica de Medicina Muncii din Spitalul Județean de Urgență Craiova a întocmit fișele BPI fără a avea dovada expunerii profesionale pe care o putea obține de la Direcția de Sănătate Publică Olt (buletinele de determinare toxicologică) sau de la angajator (fișa de identificare a factorilor de risc profesional conform anexei 3 din H.G. nr. 355/2007).

Cercetarea cazurilor de boală profesională privind pe intimații-reclamanți a fost efectuată de un medic din cadrul Direcția de Sănătate Publică Olt care nu avea specialitatea medicina muncii, fapt ce contravine prevederilor art. 1 din Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional al medicului de medicina muncii, respectiv ale art. 151 și 158 din H.G. nr. 1425/2006.

Între documentele prevăzute de prevederile art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, se regăsesc și documentul care certifică ruta profesională, și anume copie de pe carnetul de muncă (istoricul de expunere profesională), respectiv documentul care atestă nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată. Or, în cazul intimații-reclamanți declararea cazurilor de boală profesională s-a făcut de către Direcția de Sănătate Publică Olt fără ca din istoricul de expunere profesională (carnetul de muncă) să rezulte expunerea la noxa Si02 l.c. (dioxid de siliciu liber cristalin) și nici măsurători ale nivelului acestei noxe, care să susțină silicoza semnalată prin fișa BPI.

Ca urmare a contestațiilor formulate, Comisia de experți de medicina muncii a emis în data de 15.05.2015 Hotărârea nr. HC 959/15.05.2015 prin care a decis că nu se poate pronunța asupra caracterului profesional al bolilor semnalate, pentru că nu s-au respectat prevederile legale privitoare la semnalarea, cercetarea și declararea bolilor profesionale, prevăzute de dispozițiile H.G. nr. 1425/2006, propunând refacerea cercetării cazurilor de boală profesională cu respectarea acestor prevederi, sens în care a cerut ca noile dosare de cercetare să cuprindă toate documentele prevăzute de art. 159 din H.G. nr. 1425/2007, respectiv a cerut ca fișele de identificare a factorilor de risc profesional să fie conform modelului din Anexa 3 a H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor.

Direcția de Sănătate Publică Olt nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor din Hotărârea Comisiei de experți de medicina muncii nr. HC 959/15.05.2015, sens în care nu a refăcut cercetarea suspiciunilor de boală profesională, ci doar a înțeles să completeze dosarele inițiale cu următoarele documente: Proces-verbal de cercetare; Fișe de declarare a cazurilor de boală profesională BP2 semnate de un alt medic de specialitatea medicina (spre deosebire de primele fișe de declarare a cazurilor de boală profesională care au fost semnate de un medic care nu avea specialitatea de medicina muncii); Fișe de identificare a factorilor de risc profesional, completate conform Anexei 3 din H.G. nr. 355/2007, fără expunere la SI02 l.c. (dioxid de siliciu liber cristalin) sau cu expunere la SI02, dar fără precizarea perioadei de expunere. Or, pentru stabilirea diagnosticului de silicoză este necesar ca expunerea la dioxid de siliciu liber cristalin să se facă pe o perioadă îndelungată, în acest sens, potrivit Ghidului de practică medicală-Silicoza aprobat prin Ordinul nr. MS1220/20I0, Silicoza este o pneumoconioză colagenă cauzată de inhalarea timp îndelungat de pulberi anorganice care au în compoziție crescute de Si02 l.c, fiind încadrată în categoria fibrozelor pulmonare nodulare.

Față de împrejurarea că nu a fost refăcută efectiv cercetarea suspiciunilor de boală profesională, Comisia de experți de medicina muncii a emis Hotărârea nr. CI070 din 19.10.2010 prin care, constatând că nu au fost respectate recomandările din Hotărârea nr. HC 959/15.05.2015, a dispus anularea proceselor-verbale privind cercetarea cazurilor de boală profesională, respectiv a fișelor de declarare a cazurilor de boală profesională BP2, recomandând refacerea cercetări cazurilor cu respectarea prevederilor H.G. nr. 1425/2006.

În opinia recurentei cea de-a doua Hotărâre a Comisiei de experți de medicina muncii (Hotărârea nr. C1070 din 19.10.2010), ca și cea dintâi a fost emisă cu respectarea normelor legale în vigoare, respectiv în exercitarea atribuțiilor astfel cum aceste sunt prevăzute de dispozițiile art. 8 din Ordinul nr. 1256 din 7.07.2008 pentru aprobarea componentei și atribuțiilor Comisiei de experți de medicina muncii acreditați de Ministerul Sănătății Publice și de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse .

Față de neparcurgerea în mod real a etapelor obligatorii pentru declararea unor cazuri de boală profesională, Comisia de experți de medicina muncii, sesizată ca urmare a noilor contestații, nu ar fi putut trece peste aceste vicii de procedură, respectiv nu s-ar fi putut pronunța cu privire la existența sau nu a caracterului de boală profesională al îmbolnăvirilor.

Referitor la afirmațiile intimații-reclamanți potrivit cărora Hotărârea Comisie nu este motivată, dincolo de faptul că potrivit art. 8 pct. 4 din Ordinul nr. 1256/2008, în atribuțiile Comisie intră întocmirea și eliberarea documentului final privind soluționarea cazului respectiv, care cuprinde concluziile Comisiei, față de împrejurare că nu au intervenit modificări efective ale situației deduse spre analiză Comisiei prin raportare la momentul emiterii Hotărârii nr. 959/15.05.2015, nefiind refăcută efectiv cercetarea cazurilor de boală profesională, nu se impunea o reanalizare a situației cu a cărei soluționare a fost învestită.

Cât privește afirmația potrivit cărei nu s-au efectuat controalele medicale periodice în funcție de expunerea la riscuri profesionale și de faptul că angajatorul nu a avut medic în întreprindere, trebuie menționat că la controlul periodic anual intimații-reclamanți nu au prezentat simptomatologie sau semne obiective patologice la nivelul aparatului respirator, examenele complementare efectuate corespunzător riscurilor profesionale fiind în limitele normale. Totuși trebuie arătat că prezenta cauză nu are ca obiect rezultatele date de medicul specialist de medicina muncii, acest aspect putând fi contestat de intimații-reclamanți în condițiile art. 30 și urm. din H.G. nr. 355/2006, lucru care nu s-a întâmplat până în prezent.

Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte Înalta Curte le va analiza împreună și răspunde criticilor prin considerente comune.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin hotărârea contestată, recurenta Comisia de Experți de Medicina Muncii a analizat contestațiile formulate de S.C. D. S.A. împotriva proceselor-verbale de cercetare a cazurilor de boală profesională pentru intimați, solicitând infirmarea bolii profesionale.

Comisia a constatat că nu s-au respectat recomandările dintr-o hotărâre anterioară a Comisiei nr. HC 959/15.05.2015 privind refacerea cercetărilor cazurilor și a anulat procesele-verbale și Fișele BP2 aferente fiecărui proces-verbal, în ce privește pe intimații din prezenta cauză.

Prin hotărârea C1070/19.10.2015, Comisia dispune pentru a doua oară consecutiv refacerea cercetării cazurilor de boală profesională privind pe intimați.

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, ca neîntemeiată.

Obiectul contestației formulată în fața Comisiei conform art. 5 din Ordinul nr. 1256/2008 este reprezentat de procesele-verbale și Fișele BP2 de cercetare boli profesionale, acte favorabile intimaților.

Împotriva acestor acte a promovat contestație și a parcurs procedura prealabilă administrativă prevăzută de Ordinul 1256/2008, angajatorul nemulțumit de soluție, respectiv S.C. D. S.A.

Comisia a soluționat procedura conform atribuțiilor prevăzute de Ordinul 1256/2008, pronunțând hotărârea finală, act ce a fost atacat conform art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004 de către reclamanții vătămați.

În ceea ce privește nelegala conceptare în cauză și citare în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004, recurenta consideră că legea permite judecătorului doar punerea în discuție contradictorie a necesității lărgirii cadrului procesual prin introducerea unui nou subiect de drept. Nu permite, afirmă recurenta, introducerea subiectului de drept în lipsa oricărei cereri a unei părți din proces.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004 cu art. 22 C. proc. civ. rezultă că, în materia contenciosului administrativ, instanța poate introduce noi subiecte de drept, emitente ale actelor vizate de controlul de legalitate.

S.C. D. S.A. este angajatorul intimaților față de care are loc cercetarea cazurilor de boală profesională. În plus, este titulara contestațiilor în procedura administrativă în fața Comisiei de Experți de Medicina Muncii, iar toate efectele hotărârii Comisiei se răsfrâng asupra pârâtei S.C. D. S.A.

Articolul 16 din Legea nr. 554/2004 are un caracter special, prioritar în raport cu art. 78 C. proc. civ. și este interpretat prin prisma prevalenței interesului public în raport cu principiul disponibilității părții, principiu specific raporturilor civile de drept comun .

Faptul că în lipsa unei cereri de introducere a noului subiect de drept, instanța poate din oficiu, să pună în discuție lărgirea cadrului procesual nu implică interdicția de a se pronunța în sensul admiterii acestei măsuri.

Înalta Curte constată că recurenta este autoarea contestației în procedura prealabilă, în lipsa căreia nu ar fi fost sesizată Comisia de Medicina Muncii.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că s-au respectat recomandările Comisiei de Experți, procedând la refacerea cercetării cazurilor de boli profesionale conform reglementarilor legale, reconfirmându-se boala profesională dobândită prin emiterea altor fișe de de declarare a bolii profesionale și a proceselor-verbale .

Semnalarea suspiciunii bolii a fost efectuată de un medic specialist.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că se conturează un refuz nejustificat al Comisiei de a-și exercita atribuțiile conform Ordinului 1256/2006 și de a pronunța o soluție finală de infirmare ori confirmare a diagnosticului stabilit prin fisele BP2 și prin procesele-verbale de cercetare, în consens cu atribuțiile prevăzute de art. 5 și 8 din Ordin.

Confirmarea diagnosticului de profesionalitate a fost făcută nu numai de DSP Olt-Biroul de medicina muncii dar și de către ITM Olt și Comisia de Pneumoconioze din Clinica de Medicina Muncii Craiova.

În cuprinsul proceselor-verbale, respectiv la punctul 1 lit. a), se) menționează că îmbolnăvirea profesională s-a datorat ca urmare a expunerii - la pulberi de nisip, cocs, grafit, gaze și vapori iritanți și respectiv SI02.

Potrivit prevederilor art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la direcțiile de sănătate publică județene și cuprinde următoarele documente:

-opisul documentelor din dosar;

- istoricul de expunere profesională care certifică ruta profesională;

-copia de pe fișa de identificare a riscurilor profesionale;

-documentul medical (bilet de ieșire din spital) care precizează diagnosticul de boală profesională;

- procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala;

- copie de pe fișa de semnalare BP2.

Direcția de Sănătate Publica Olt a efectuat cercetarea bolii profesionale respectând prevederile H.G. nr. 1425/2006 în sensul că dosarele de cercetare au cuprins toate documentele prevăzute de art. 159.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că Hotărârea nr. C 1070, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în materia bolilor profesionale, a Ordinului nr. 1256/443/2008.

Obligațiile autorității emitente de a motiva actul administrativ, constituie o garanție contra arbitrariului conduitei administrației publice, menită să asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii discreționare.

Astfel, obligativitatea motivării nu mai poate fi apreciată doar ca o condiție de formă, ci ca o condiție de legalitate ce vizează fondul actului administrativ.

Motivarea unei decizii administrative trebuie să cuprindă elemente de fapt și de drept care, pe de-o parte să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

De asemenea, motivarea actului administrativ conferă acestuia transparență, importanță atât pentru cei vizați cât și pentru instanța de judecată, care înfăptuiește controlul de legalitate, fiind decisive pentru a face și demarcația între actul administrativ adoptat de autoritatea publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă și cel adoptat prin exces de putere.

În consecință motivarea actelor administrative este o condiție de legalitate, iar neîndeplinirea acestuia conduce la anularea acestora.

Înalta Curte constată că hotărârea nr. C-1070/19.10.2015 a fost emisă fără a motiva în concret și a indica expres documentele omise din dosarul de cercetare și prevăzute la art. 159 din H.G. nr. 1425/2006 și fără a explicita în ce măsură este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional pentru a respecta anexa 3 din H.G. nr. 355/2007.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentele- pârâte Comisia de Experți de Medicina Muncii și de S.C. D. S.A. împotriva sentinței nr. 447/2016 din 18 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2019.