ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2077/2019

Ședința publică din data de 12 aprilie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Comisia de Experți de Medicina Muncii, din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. C 1070/19.10.2015 emisă de Comisia de Experți de Medicina Muncii, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 448 din 18 octombrie 2016 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Experți de Medicina Muncii din cadrul INSP, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministerul Sănătății, Direcția de Sănătate Publică Olt și S.C. B. S.A., având ca obiect "anulare act administrativ", a anulat Hotărârea nr. C 1070/19.10.2015, emisă de pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii, în ceea ce îl privește pe reclamant și a respins acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Sănătății, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Comisia de Experți de Medicina Muncii a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului Comisia arată că o entitate fără personalitate juridică formată din specialiști din domeniul securității și sănătății în muncă. Membrii Comisiei de Experți de Medicina Muncii hotărăsc cu privire la contestațiile împotriva proceselor-verbale de cercetare a cazurilor de boli profesionale întocmite de medicul specialist din Direcția de Sănătate Publică Județeană, numai în baza documentelor care alcătuiesc dosarul de cercetare a cazurilor de boli profesionale și a altor documente solicitate în baza art. 5 pct. 3 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008.

Recurenta consideră că hotărârea nr. C 1070/2015 este motivată în fapt și în drept, Comisia făcând referire la modalitatea de cercetare și declarare a cazurilor de îmbolnăvire profesională.

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare, la art. 149-162, enumeră în mod expres și limitativ documentele care trebuie să facă obiectul dosarului de cercetare a cazului de boală profesională, aspect care nu a fost avut în vedere de instanța de fond.

O dezvoltare a motivelor hotărârii mai detaliată decât a apreciat Comisia a fi lămuritor, nu se impunea, întrucât Comisia nu are obligația de a reface analize sau alte proceduri ci doar analizează documentele medicale și de expunere existente în dosarul de contestație, având ca rezultat final confirmarea sau infirmarea bolilor profesionale.

În conformitate cu art. 8 pct. 4. din Ordinul comun M.S.P. și M.M.F.E.S nr. 1256/443/2008, actualizat, Comisia "întocmește și eliberează documentul final privind soluționarea cazului respectiv, care cuprinde concluziile Comisiei ".

Recurenta, în mod netemeinic și fără să existe niciun act normativ care să stabilească condițiile imperative de forma ale hotărârii nr. C 1070/2015 adoptată de Comisie a procedat la anularea acestui act administrativ în considerarea conținutului acestuia, apreciind în mod arbitrar dificultățile de înțelegere a conținutului în raport cu destinatarul.

Destinatarul actului administrativ care face obiectul prezentei cauze nu sunt intimații- reclamanți, ci angajatorul S.C. B. S.A., persoană juridică care beneficiază de suportul de specialitate al unui medic de medicina muncii și al unui jurist. Destinatarul actului administrativ atacat de intimații- reclamanți nu a ridicat niciun fel de obiecții de fond sau, după caz, de formă, cu privire la conținutul, respectiv efectele juridice ale actului emis de Comisie.

De altfel, Comisia a explicat punctual intimaților-reclamanți aspectele legale și medicale din conținutul hotărârii cu ocazia răspunsului la plângerile prealabile formulat.

În susținerea recursului este invocată practică judiciară a Curții de Apel Craiova.

Intimații Ministerul Sănătății și A. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin hotărârea contestată, recurenta Comisia de Experți de Medicina Muncii a analizat contestațiile formulate de S.C. B. S.A. împotriva proceselor-verbale de cercetare a cazurilor de boală profesională pentru intimat, solicitând infirmarea bolii profesionale.

Comisia a constatat că nu s-au respectat recomandările dintr-o hotărâre anterioară a Comisiei nr. H C959/15.05.2015 privind refacerea cercetărilor cazurilor și a anulat procesele-verbale și Fișele BP2 aferente fiecărui proces-verbal, în ce privește pe intimatul din prezenta cauză.

Instanța de fond în mod corect a reținut că prin hotărârea C1070/19.10.2015, Comisia dispune pentru a doua oară consecutiv (a se vedea și hotărârea C959/15.05.2015), refacerea cercetării cazurilor de boală profesională privind pe reclamanți.

Înalta Curte reține că s-au respectat recomandările Comisiei de Experți, procedând la refacerea cercetării cazurilor de boli profesionale conform reglementarilor legale, reconfirmându-se boala profesională dobândită prin emiterea altor fișe de declarare a bolii profesionale și a proceselor-verbale .

Semnalarea suspiciunii bolii a fost efectuată de un medic specialist.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că se conturează un refuz nejustificat al Comisiei de a-și exercita atribuțiile conform Ordinului 1256/2006 și de a pronunța o soluție finală de infirmare ori confirmare a diagnosticului stabilit prin fisele BP2 și prin procesele-verbale de cercetare, în consens cu atribuțiile prevăzute de art. 5 și 8 din Ordinul sus invocat.

Confirmarea diagnosticului de profesionalitate a fost făcută nu numai de DSP Olt-Biroul de medicina muncii dar și de către ITM Olt și Comisia de Pneumoconioze din Clinica de Medicina Muncii Craiova.

În cuprinsul proceselor-verbale, respectiv la punctul 1 lit. a), se) menționează că îmbolnăvirea profesională s-a datorat ca urmare a expunerii la pulberi de nisip, cocs, grafit, gaze și vapori iritanți și respectiv SI02.

Potrivit prevederilor art. 159 din H.G. nr. 1425/2006, dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la direcțiile de sănătate publică județene și cuprinde următoarele documente:

-opisul documentelor din dosar;

- istoricul de expunere profesională care certifică ruta profesională;

-copia de pe fișa de identificare a riscurilor profesionale;

-documentul medical (bilet de ieșire din spital) care precizează diagnosticul de boală profesională;

- procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala;

- copie de pe fișa de semnalare BP2.

Direcția de Sănătate Publica Olt a efectuat cercetarea bolii profesionale respectând prevederile H.G. nr. 1425/2006 în sensul că dosarele de cercetare au cuprins toate documentele prevăzute de art. 159.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că Hotărârea nr. C 1070, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în materia bolilor profesionale, a Ordinului nr. 1256/443/2008.

Obligațiile autorității emitente de a motiva actul administrativ, constituie o garanție contra arbitrariului conduitei administrației publice, menită să asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii discreționare.

Astfel, obligativitatea motivării nu mai poate fi apreciată doar ca o condiție de formă, ci ca o condiție de legalitate ce vizează fondul actului administrativ.

Motivarea unei decizii administrative trebuie să cuprindă elemente de fapt și de drept care, pe de-o parte să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

De asemenea, motivarea actului administrativ conferă acestuia transparență, importanță atât pentru cei vizați cât și pentru instanța de judecată, care înfăptuiește controlul de legalitate, fiind decisive pentru a face și demarcația între actul administrativ adoptat de autoritatea publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă și cel adoptat prin exces de putere.

În consecință motivarea actelor administrative este o condiție de legalitate, iar neîndeplinirea acestuia conduce la anularea acestora.

Înalta Curte constată că hotărârea nr. C-1070/19.10.2015 a fost emisă fără a motiva în concret și a indica expres documentele omise din dosarul de cercetare și prevăzute la art. 159 din H.G. nr. 1425/2006 și fără a explicita în ce măsură este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional pentru a respecta anexa 3 din H.G. nr. 355/2007

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia de Experți de Medicina Muncii împotriva sentinței nr. 448/2016 din 18 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2019.