ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 534/2015

Asupra conflictului negativ

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

sectorului 3 București la data de 28 noiembrie 2014, creditoarea Banca C.R. SA a

solicitat a se dispune învestirea cu formulă executorie a contractului de credit

din 09 noiembrie 2007 și a contractului de ipotecă autentificat din 13

noiembrie 2007 împotriva debitorului B.R.G.

Prin sentința civilă

nr. 19126 din 12 decembrie 2014, Judecătoria sectorului 3 București și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Pentru a se dezînvesti,

Judecătoria sectorului 3 București a reținut în esență că, în speță, creditor este

SC Banca C.R., instituție care deține agenții, filiale și sucursale pe tot teritoriul

României, iar titlul invocat este un contract de credit bancar, încheiat prin sucursala

din Cluj Napoca.

Așadar, s-a apreciat că,

deși cererea este adresată Judecătoriei sectorului 3, ca instanța de la sediul central

al instituției, întrucât sediul creditorului este cel de la locul emiterii titlului,

competența revine Judecătoriei Cluj Napoca.

Judecătoria Cluj Napoca,

prin încheierea civilă nr. 452/CC din 13 ianuarie 2015, la rându-i, a admis excepția

de necompetență teritorială și, pe cale de consecință, și-a declinat competența

de soluționare a cererii de învestire cu formulă executorie a contractelor indicate

în petitul acțiunii, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. A constatat

ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cluj Napoca și Judecătoria

sectorului 3 București și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru a pronunța regulatorul de competență.

Pentru a se desesiza,

Judecătoria Cluj Napoca a constatat că sunt incidente prevederile art. 640

1

alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat

prin Legea nr. 138/2014, în sensul că „cererea de învestire cu formulă executorie

se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul

creditorului ori ai debitorului (...)", în speță, creditoarea Banca C.R. SA

având sediul pe raza sectorului 3 București, acesta fiind sediul principal.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133

pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, competența

de soluționare a cererii pentru considerentele ce succed:

Obiectul sesizării instanței

îl constituie învestirea cu formulă executorie a contractului credit din 09

noiembrie 2007 și a contractului de ipotecă autentificat din 13 noiembrie 2007 împotriva

debitorului B.R.G.

Potrivit art. 640

1

alin. (2) noul C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 138/2014 „Cererea de învestire

cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se

află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz (…). Dacă domiciliul

sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va depune

cererea de învestire și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul

său ales".

Reglementarea redată cuprinde,

în prima teză, o competență teritorială alternativă, în sensul că sunt competente,

deopotrivă, a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie, judecătoria

în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, precum și judecătoria

de la domiciliul sau sediul debitorului, Teza finală a textului procedural evocat

vizează o altă situație - ce nu se regăsește în speță - aceea în care, sediul creditorului

se află în străinătate.

În cazul concret dedus

instanței supreme pentru a stabili, pe cale de regulator, instanța competentă a

soluționa cererea, este de observat că, prin legea de procedură civilă s-a prevăzut,

în cuprinsul art. 640

1

alin. (2) din cod că, atât judecătoria în circumscripția

căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, cât și judecătoria de la sediul

sau domiciliul debitorului au competența teritorială de a învesti cu formulă executorie

titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești.

În această situație, operează

dispozițiile art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., textul procedural

evocat instituind posibilitatea de opțiune a reclamantului în alegerea instanței,

deoarece în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este

cel care face alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă competente.

Această normă de procedură

nu a suferit nicio modificare în raport cu dispozițiile art. 12 din C. proc. civ.

de la 1865, iar textul prevăzut de art. 116 din Legea nr. 134/2010 trebuie interpretat

în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant, instanța competentă nu se

poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu,

ori la cererea pârâtului, însă, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra

alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Așa fiind, cum corect

a reținut Judecătoria Cluj Napoca, potrivit art. 640

1

alin. (2) teza

primă din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat

prin Legea nr. 138/2014 „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează

de judecătoria în circumscripția se află domiciliul sau sediul creditorului ori

al debitorului (...)”.

În speță, raportat la

textul de procedură menționat, creditoarea a avut alegerea între două instanțe deopotrivă

competente, respectiv Judecătoria sectorului 3 București - ca instanță de la sediul

creditoarei și Judecătoria Cluj Napoca - ca instanță de la domiciliul debitorului

- cererea de învestire cu formulă executorie a contractelor fiind introdusă pe rolul

Judecătoriei sectorului 3 București.

Pe de altă parte, noțiunea

de „sediu” al creditoarei din cuprinsul art. 640

1

alin. (2) teza primă

are în vedere instanța de la sediul central al instituției (Judecătoria sector 3

București), iar nu al sucursalei – entitate fără personalitate juridică. (Judecătoria

Cluj Napoca).

Așa fiind, Înalta Curte

constată că dreptul de opțiune al creditoarei a fost exprimat între două instanțe

deopotrivă competente teritorial în a soluționa cererea de învestire cu formulă

executorie, aceasta fiind introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București,

așa încât, această instanță, în mod nelegal, s-a dezînvestit în favoarea Judecătoriei

Cluj Napoca.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea

Judecătoriei sectorului 3 București, în temeiul art. 640

1

alin. (2) și

art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat

prin Legea nr. 138/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2015.