ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 534/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la data de 28 noiembrie 2014, creditoarea Banca C.R. SA a solicitat a se dispune învestirea cu formulă executorie a contractului de credit din 09 noiembrie 2007 și a contractului de ipotecă autentificat din 13 noiembrie 2007 împotriva debitorului B.R.G. Prin sentința civilă nr. 19126 din 12 decembrie 2014, Judecătoria sectorului 3 București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. Pentru a se dezînvesti, Judecătoria sectorului 3 București a reținut în esență că, în speță, creditor este SC Banca C.R., instituție care deține agenții, filiale și sucursale pe tot teritoriul României, iar titlul invocat este un contract de credit bancar, încheiat prin sucursala din Cluj Napoca.

Așadar, s-a apreciat că, deși cererea este adresată Judecătoriei sectorului 3, ca instanța de la sediul central al instituției, întrucât sediul creditorului este cel de la locul emiterii titlului, competența revine Judecătoriei Cluj Napoca. Judecătoria Cluj Napoca, prin încheierea civilă nr. 452/CC din 13 ianuarie 2015, la rându-i, a admis excepția de necompetență teritorială și, pe cale de consecință, și-a declinat competența de soluționare a cererii de învestire cu formulă executorie a contractelor indicate în petitul acțiunii, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cluj Napoca și Judecătoria sectorului 3 București și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență.

Pentru a se desesiza, Judecătoria Cluj Napoca a constatat că sunt incidente prevederile art. 640 1 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, în sensul că „cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori ai debitorului (...)", în speță, creditoarea Banca C.R. SA având sediul pe raza sectorului 3 București, acesta fiind sediul principal. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, competența de soluționare a cererii pentru considerentele ce succed: Obiectul sesizării instanței îl constituie învestirea cu formulă executorie a contractului credit din 09 noiembrie 2007 și a contractului de ipotecă autentificat din 13 noiembrie 2007 împotriva debitorului B.R.G. Potrivit art. 640 1 alin. (2) noul C. proc.

civ., modificat prin Legea nr. 138/2014 „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz (…). Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va depune cererea de învestire și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales". Reglementarea redată cuprinde, în prima teză, o competență teritorială alternativă, în sensul că sunt competente, deopotrivă, a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie, judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, precum și judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului, Teza finală a textului procedural evocat vizează o altă situație - ce nu se regăsește în speță - aceea în care, sediul creditorului se află în străinătate.

În cazul concret dedus instanței supreme pentru a stabili, pe cale de regulator, instanța competentă a soluționa cererea, este de observat că, prin legea de procedură civilă s-a prevăzut, în cuprinsul art. 640 1 alin. (2) din cod că, atât judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, cât și judecătoria de la sediul sau domiciliul debitorului au competența teritorială de a învesti cu formulă executorie titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești. În această situație, operează dispozițiile art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., textul procedural evocat instituind posibilitatea de opțiune a reclamantului în alegerea instanței, deoarece în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă competente.

Această normă de procedură nu a suferit nicio modificare în raport cu dispozițiile art. 12 din C. proc. civ. de la 1865, iar textul prevăzut de art. 116 din Legea nr. 134/2010 trebuie interpretat în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant, instanța competentă nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, însă, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente. Așa fiind, cum corect a reținut Judecătoria Cluj Napoca, potrivit art. 640 1 alin. (2) teza primă din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului (...)”.

În speță, raportat la textul de procedură menționat, creditoarea a avut alegerea între două instanțe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria sectorului 3 București - ca instanță de la sediul creditoarei și Judecătoria Cluj Napoca - ca instanță de la domiciliul debitorului - cererea de învestire cu formulă executorie a contractelor fiind introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București. Pe de altă parte, noțiunea de „sediu” al creditoarei din cuprinsul art. 640 1 alin. (2) teza primă are în vedere instanța de la sediul central al instituției (Judecătoria sector 3 București), iar nu al sucursalei – entitate fără personalitate juridică. (Judecătoria Cluj Napoca).

Așa fiind, Înalta Curte constată că dreptul de opțiune al creditoarei a fost exprimat între două instanțe deopotrivă competente teritorial în a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie, aceasta fiind introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, așa încât, această instanță, în mod nelegal, s-a dezînvestit în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, în temeiul art. 640 1 alin. (2) și art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2015.