ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 976/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27

octombrie 2014 pe rolul Judecătopriei sectorului 3 București sub nr. 77737/301/2014,

creditoarea B.C.R. S.A., prin împuternicita SC C.R.C.M.S. SA,

a solicitat

a solicitat

învestirea cu formulă executorie a contractului de credit din 14 iunie 2008,

modificat prin actele adiționale încheiate ulterior, a contractului de ipotecă din

30 iunie 2008 și a contractului de ipotecă din 14 septembrie 2010.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 640

1

și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr.

18898 din 10 decembrie 2014, Judecătoria sectorului 3 București și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a decide

astfel, instanța Judecătoriei sectorului 3 București a reținut că, în

conformitate cu art. 640

1

alin. (2) C. proc. civ., cererea de

învestire se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află

domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz.

În speță, creditor

este SC B.C.R. SA, instituție bancară care deține agenții, filiale și sucursale

pe tot teritoriul României iar titlul executoriu principal invocat este un

contract de credit bancar încheiat prin sucursala din Craiova.

Cererea a fost adresată

Judecătoriei sectorului 3, ca instanță de la sediul central al instituției,

deși sediul creditorului este cel de la locul emiterii titlului, respectiv al

filialei, sucursalei, agenției etc. în fața căreia s-a născut obligația și a fost

semnat titlul, deci cel de la locul unde s-a întocmit și predat efectiv titlul.

Textul art. 640

1

alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi interpretat simplist și formalist, în

sensul că toate titlurile emise pe teritoriul României se colectează și apoi se

investesc la instanța în raza căreia se găsește sediul central al instituției

financiare bancare ori nebancare, unde nu s-a realizat efectiv activitatea de

creditare, încheierea, predarea, executarea titlului, etc., instituția centrală

având, în principal, atribuții administrative.

Cum, în speță, este

vorba de un contract de credit încheiat la Craiova, cu debitor din Craiova,

competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Craiova.

Judecătoria Craiova,

astfel învestită, prin sentința nr. 2595 din 26 februarie 2015 pronunțată în Dosarul

nr. 77737/301/2014, la rândul său, și-a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București și, constatând ivit conflictul

negativ de competență, l-a trimis, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Pentru a decide

astfel, Judecătoria Craiova a reținut că sediul creditorului

B.C.R. SA este în București, sector 3, iar domiciliul

debitorului D.M. și cel a codebitoarei D.I.V. se află în Craiova.

Potrivit art. 116 C.

proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă

competente iar dispozițiile art. 640¹ C. proc. civ. reglementează o

competență teritorială alternativă, respectiv fie judecătoria în circumscripția

căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie judecătoria în

circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului, iar, în speță creditoarea

SC B.C.R. SA a ales una dintre instanțele competente potrivit art. 640¹ C.

proc. civ., respectiv Judecătoria Sectorului 3 București.

Înalta Curte, legal

învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 133

pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, competența de

soluționare a cererii pentru considerentele care succed.

Obiectul sesizării

instanței îl constituie cererea de învestirea cu formulă executorie a

contractului de credit din 14 iunie 2008, modificat prin actele adiționale

încheiate ulterior, a contractului de ipotecă din 30 iunie 2008 și a

contractului de ipotecă din 14 septembrie 2010, contracte încheiate de

creditoarea B.C.R., cu sediul în București, sector 3, prin reprezentanții săi

legali (contracte depuse în copie la filele 10-18 din Dosarul nr. 77737/301/2014

al Judecătoriei sectorului 3 București).

Potrivit art. 640

1

alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost introdus prin pct.

20 din Legea nr. 138/2014, „Titlurile executorii,

altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt

învestite cu formulă executorie

”, iar

conform

alin. (2) al aceluiași articol de lege ,,Cererea de învestire cu

formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se

află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în camera

de consiliu, fără citarea părților. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul

creditorului se află în străinătate, creditorul va depune cererea de învestire

și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales.”

Textul legal

reglementează o competență teritorială alternativă, în sensul că sunt

competente, deopotrivă, să soluționeze cererea de învestire cu formulă

executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătorești, fie judecătoria

în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie

judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului. Teza finală a dispozițiilor

legale evocate vizează o altă situație - care însă nu se regăsește în speță -

aceea în care, sediul creditorului se află în străinătate.

Totodată,

potrivit art. 116 C. proc. civ., „Reclamantul are

alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.”

Acest text legal

consacră posibilitatea de opțiune a reclamantului în alegerea instanței,

deoarece, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul

este cel care face alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă, competente.

Norma de procedură

trebuie interpretată în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant,

instanța competentă nu poate să se dezînvestească, prin declinarea competenței

de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, cum, deopotrivă,

nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte

instanțe competente, aceste dispoziții regăsindu-se, de altfel și în redactarea

art. 12 C. proc. civ. de la 1865.

În speță, creditoarea

B.C.R., cu sediul în București, sector 3, exprimându-și dreptul de opțiune

consacrat de art. 116 C. proc. civ., a învestit cu soluționarea cererii de

învestire cu formulă executorie a contractelor de credit și ipotecă,

Judecătoria sectorului 3 București, instanță care, în raport de textele legale

menționate, are competența să soluționeze o asemenea cerere.

Având în vedere

considerentele expuse, în raport de art. 640

1

alin. (1) și (2) C.

proc. civ., introdus prin pct. 20 din Legea nr. 138/2014 și art. 116 din

același cod, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 3

București, competența de soluționarea a cererii de învestire cu formulă

executorie a contractului de credit din 14 iunie 2008, modificat prin actele

adiționale încheiate ulterior, a contractului de ipotecă din 30 iunie 2008 și a

contractului de ipotecă din 14 septembrie 2010, formulată de B.C.R. cu sediul

în București, sector 3, care a încheiat, în calitate de creditoare, contractele

menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 01 aprilie 2015.