ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 653/2015

Asupra conflictului negativ de competență de fată, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la data de 27 noiembrie 2014 sub nr. 77654/301/2014, creditoarea B.C.R. SA a solicitat a se dispune învestirea cu formulă executorie a înscrisurilor depuse Ia dosar, în copie conformă cu originalul, reprezentate de contractul de credit din 10 august 2007 și contractul de ipotecă autentificat din 15 august 2007. În drept au fost invocate dispozițiile art. 640 1 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.. Prin sentința civilă nr. J/8/S/96 din 10 decembrie 2014 din 10 decembrie 20J4, Judecătoria sectorului 3 București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a se dezînvesd, Judecătoria sectorului 3 București a reținut în esență că, în speță, creditor este SC B.C.R. SA, instituție bancară care deține agenții, filiale și sucursale pe tot teritoriul României, iar titlul invocat este un contract de credit bancar, încheiat prin sucursala din Constanța. Așadar, s-a apreciat că, deși cererea este adresată Judecătoriei sectorului 3, ca instanța de la sediul central al instituției, întrucât sediul creditorului este cel de la locul emiterii titlului și contractul de credit este încheiat la Constanța, cu un debitor ce are domiciliul pe raza municipiului Constanța, competența revine Judecătoriei Constanța.

Judecătoria Constanța, prin încheierea nr. 3894 din 5 februarie 2015, ia rându-i, a admis excepția de necompetența teritorială și, pe cale de consecință, și-a declinat competența de soluționare a cererii de învestire eu formulă executorie a contractelor indicate In petitul acțiunii, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Constanța și Judecătoria sectorului 3 București și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și justiție pentru a pronunța regulatorul de competență. Pentru a se desesiza, Judecătoria Constanța a constatat că sunt incidente prevederile art. 6401 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 338/2014, în sensul că „cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului (.)". în speță, credîtoarea B.C.R. SA având sediul pe raza sectorului 3 București, acesta fiind sediul principal. Totodată, Judecătoria Constanța a reținut că este lipsită de relevanță, împrejurarea că actele a căror învestire se solicită au fost încheiate Ia sediul uneia dintre sucursalele creditoarei. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baxa art. 133 pct. 2 raportat Ia art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, competența de soluționare a cererii pentru considerentele ce succed: Obiectul sesizării instanței îl constituie învestirea cu formulă executorie a contractului de credit din 10 august 2007 și a contractului de ipotecă autentificat din 15 august 2007. Potrivit art. 640 1 alin. (2) din Noul C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 138/2014 „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se afla domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în camera de consiliu, rară citarea părților.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va depune cererea de învestire și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales." Reglementarea mai sus redată cuprinde, în prima teză, o competență teritorială alternativă, în sensul că sunt competente, deopotrivă, a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie, judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, precum și judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului. Teza fmală a textului procedural evocat vizează o altă situație - ce nu se regăsește în speță - aceea în care, sediul creditorului se afla în străinătate.

În cazul concret dedus instanței supreme pentru a stabili, pe cale de regulator, instanța eompetentă a soluționa cererea este de observat că, prin legea de procedură civilă s-a prevăzut, în cuprinsul art. 6401 alin. (2) din cod că, atât judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, cât și judecătoria de la sediul sau domiciliul debitorului au competența teritoriala de a învesti cu formulă executorie titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești. În această situație, operează dispozițiile art.116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., textul procedural evocat instituind posibilitatea de opțiunea a reclamantului în alegerea instanței, deoarece, în îoate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă, competente.

Această normă de procedură nu a suferit nici-o modificare în raport cu dispozițiile art. 12 C. proc. civ. de la 1865, iar textul prevăzut de art. 116 din Legea nr. 134/2010 trebuie interpretat în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant, instanța competentă nu se poate dezîvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului, însă, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente. Așa fiind, cum corect a reținut Judecătoria Constanța, potrivit art. 6401 alin. (2) teza printă din Legea nr.134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului.

În speță, raportat la textul de procedură menționat, credîfoarea a avut alegerea între două instanțe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria sectorului 3 București - ca Instanță de domiciliu a creditoarei - și Judecătoria Constanța - ca instanță de la sediul debitorului L.M., cererea de învestire cu formulă executorie a contractelor fiind introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București.

Înalta Curte constată că dreptul de opțiune al creditoarei a fost exprimat între două instanțe deopotrivă competente teritorial în a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie, aceasta fiind introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, așa încât, această din urmă instanță, în mod nelegal, s-a dezinvestit în favoarea Judecătoriei Constanța, Față de considerentele expuse, Înalta Curte va trimite dosarul Judecătoriei sectorului 3 București, în favoarea căreia va stabili competența de soluționarea a cererii, ca urmare a opțiunii creditoarei, care a învestit legal Judecătoria sectorului 3 București, în temeiul art. 6401 alin. (2) și art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, cu o cerere de învestire cu formulă executorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de creditoarea B.C.R. SA cu sediul social în sector 3 București, cod unic de înregistrare, înregistrată la Registrul Comerțului și la Registrul Bancar în contradictoriu cu intimatul L.M. dom. în Constanta, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Definitiva. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2015.