ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 270/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la data de 28 noiembrie 2014 sub nr. 77782/30/2014,

creditoarea B.C.R. SA a solicitat a se dispune învestirea cu formulă executorie a înscrisurilor depuse la dosar, în copie conformă cu originalul, reprezentate de contractul de credit din 19 iunie 2006, contractul de ipotecă autentificat din 19 iunie 2009 de B.N.P. - G.G.S., precum și contractul de fidejusiune din 19 iunie 2009.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 640

1

din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Prin Sentința civilă nr. 19123 din 12 decembrie 2014, Judecătoria sectorului 3 București

și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Pentru a se dezînvesti, Judecătoria sectorului 3 București a reținut în esență că, în speță, creditor este SC B.C.R., instituție care deține agenții, filiale și sucursale pe tot teritoriul României, iar titlul invocat este un contract de credit bancar, încheiat prin sucursala din Bistrița.

Așadar, s-a apreciat că, deși cererea este adresată Judecătoriei sectorului .3, ca instanța de Ia sediul central ai instituției, întrucât sediul creditorului este cel de ia locul emiterii titlului și contractul de credit este încheiat la Bistrița, cu un debitor ce are sediul pe raza municipiului Bistrița, competența revine Judecătoriei Bistrița.

Judecătoria Bistrița, prin Sentința civilă nr. 91/ CC din 07 ianuarie 2015, la rându-i, a admis excepția de necompetență teritorială și, pe cale de consecință, și-a declinat competența de soluționare a cererii de învestire cu formulă executorie a contractelor indicate în petitul acțiunii, In favoarea Judecătoriei sectorului 3 București,

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Bistrița și Judecătoria sectorului 3 București și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență.

Pentru a se desesiza, Judecătoria Bistrița a constatat că sunt incidente prevederile art. 640 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă astfel cura a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, în sensul că „cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori ai debitorului (…)” în speță, creditoarea SC B.C.R. SA având sediul pe raza sectorului 3 București, acesta fiind sediul principal.

Totodată, Judecătoria Bistrița a reținut că este lipsită de relevanță. Împrejurarea că actele a căror învestire se solicită au fost încheiate la sediul uneia dintre sucursalele creditoarei.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte

va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, competența de soluționare a cererii pentru considerentele ce succed:

Obiectul sesizării instanței îl constituie învestirea cu formulă executorie a contractului de credit nr. 143/4433 din 19 iunie 2006, contractului de ipotecă autentificat din 19 iunie 2009 de B.N.P. - G.G.S. și contractului de fidejusiune din 19 iunie 2009.

Potrivit art. 640 alin. (2) N.C.P.C. modificat prin Legea nr. 138/2014 „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în camera de consiliu, fără citarea părților. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va depune cererea de învestire și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales.”

Reglementarea mai sus redată cuprinde, în prima teza, o competență teritorială alternativă, în sensul că sunt competente, deopotrivă, a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie, judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, precum și judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului, Teza finală a textului procedural evocat vizează o altă situație - ce nu se regăsește în speță - aceea în care, sediul creditorului se află în străinătate.

În cazul concret dedus instanței supreme pentru a stabili, pe cale de regulator, instanța competentă a soluționa cererea este de observat că, prin legea de procedură civilă s-a prevăzut, în cuprinsul art. 640

1

alin. (2) din cod că, atât judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, cât și judecătoria de la sediul sau domiciliul debitorului au competența teritorială de a învesti cu formulă executorie titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești.

În această situație, operează dispozițiile art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, textul procedural evocat instituind posibilitatea de opțiunea a reclamantului în alegerea instanței; deoarece, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă, competente.

Această normă de procedură nu a suferit nicio modificare în raport eu dispozițiile art. 12 C. proc. civ. de la 1865, iar textul prevăzut de art. 116 din Legea nr. 134/2010 trebuie interpretat în sensul că, odată alegerea făcută de către reclamant, instanța competentă nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu,; ori la cererea pârâtului, însă, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Așa fiind, cum corect a reținut Judecătoria Bistrița, potrivit art. 640

1

alin. (2) teza primă din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului (…)

”

.

În speță, raportat la textul de procedură menționat, creditoarea a avut alegerea între două instanțe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria sectorului 3 București - ea instanță de domiciliu a creditoarei;- și Judecătoria Bistrița - ca instanță de la sediul debitoarei SC A.T. SRL-, cererea de învestire cu formulă executorie a contractelor fund introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București.

Înalta Curte constată că dreptul de opțiune al creditoarei a fost exprimat între două instanțe deopotrivă competente teritorial în a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie, aceasta fiind introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, așa încât, această din urma instanță, în mod nelegal, s-a dezînvestit in favoarea Judecătoriei Bistrița.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va trimite dosarul Judecătoriei sectorului 3 București, în favoarea căreia va stabili competenta de soluționarea a cererii, ca urmare a opțiunii creditoarei, care a învestit legal Judecătoria sectorului 3 București, în temeiul art. 640

1

alin. (2) și art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, cu o cerere de învestire cu formulă executorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei - formulată de creditoarea B.C.R. SA cu sediul social în B-dul. Regina Elisabeta, București, cod unic de înregistrare x, înregistrată la RC cu nr. x și la Registrul Bancar cu nr. x în contradictoriu cu intimata SC A.T. SRL cu sediul social în municipiul Bistrița str. Drumul Cetății, Jud. Bistrița-Năsăud în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.