ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 246/2015

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la data de 26 martie 2014 pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc sub nr. 455/322/2014 și precizată la 18 iunie 2014, petenții E.F.L. și E.C.L. au solicitat, în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Z. și Comisia Județeană Covasna pentru Stabilirea Dreptuiui de Proprietate Privată asupra Terenurilor anularea hotărârii nr. 77 din 18 ianuarie 2007, emisă de Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Z. și reconstituirea dreptului de proprietate asupra următoarelor bunuri imobile: 11.266 ha pădure, 9.048,1546 ha pășune și 6.102 ha pădure, aflate pe raza județului Covasna, și a imobilelor situate în municipiul București, în str. C.A.R., sector 1, în str. G.B., sector 1, în str. L.C., sector 1, și, respectiv, în str. B.A., sector 1, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, au arătat că sunt moștenitorii legali ai defuncților E.D. și E.C., foști acționari ai Societății Anonime „A.I.F. București", înființată în anul 1932, care a deținut în proprietate bunurile mai sus menționate, asupra cărora solicită reconstituirea dreptului de proprietate, și care, în perioada comunismului, au intrat în posesia nelegitimă a statului român. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 și art. 453 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010. Prin încheierea din 9 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 455/322/2014, Judecătoria Târgu Secuiesc a disjuns, în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ., capătul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor patru imobile situate în București.

Urmare acestei disjungeri, pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc s-a constituit Dosarul nr. 1847/322/2014. Prin încheierea din 9 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1847/322/2014, Judecătoria Târgu Secuiesc a declinat competența de soluționare a capătului de cerere disjuns, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgu Secuiesc a reținut că imobilele asupra cărora se solicită reconstituirea dreptului de proprietate, situate în municipiul București, în str. C.A.R., sector 1, în str. G.B., sector 1, în str. L.C., sector 1 și, respectiv, în str. B.A., sector 1, se afla în circumscripția judecătoriei sectorului 1 București. Prin sentința civilă nr. 2.1095 din 27 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 52863/299/2014, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru rezolvarea acestuia. În motivare, Judecătoria sectorului 1 București a reținut incidența dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, conform cărora împotriva hotărârii comisiei județene se poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. De asemenea, a apreciat că aceste prevederi legale sunt de ordine publică și că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială poate fi invocată până la prima zi de înfățișare.

În cauză, disjungerea și declinarea competenței teritoriale privind soluționarea capătului de cerere referitor la imobilele situate în București au fost puse în discuția părților de Judecătoria Târgu Secuiesc după primul termen de judecată și după ce instanța a amânat succesiv cauza în vederea administrării probatoriului în Dosarul nr. 455/322/2014. Din acest motiv, competența rămâne câștigată, în mod irevocabil, de instanța sesizată de reclamanți. Examinând conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în cauza, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei Târgu Secuiesc, pentru considerentele ce succed: Obiectul cererii deduse judecății, constă în anularea hotărârii nr. 77 din 18 ianuarie 2007 emise de intimata Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Z. și reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren aflate pe raza teritorială a județului Covasna și asupra imobilelor mai sus menționate, situate în municipiul București.

Prin încheierea din 9 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 455/322/2014, Judecătoria Târgu Secuiesc a admis excepția necompetenței teritoriale și a disjuns capătul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor patru imobile situate în municipiul București, dispunând formarea unui dosar distinct. Prin încheierea din 9 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 1847/322/2014, format în urma disjungerii, Judecătoria Târgu Secuiesc a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. În cauză, ambele instanțe aliate în conflict au apreciat, în mod corect, că litigiul dedus judecății se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 18/1991, care atribuie competența de soluționare a plângerilor formulate împotriva hotărârii comisiei județene, judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul, conform art. 53 alin. (2) din actul normativ menționat.

Norma de competență privind soluționarea plângerilor formulate în temeiul Legii fondului funciar, stabilită prin prevederile legale mai sus evocate, este de ordine publică, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În speță, deși legal citate, intimatele Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Z. și Comisia Județeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor nu au înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Secuiesc în soluționarea cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în București, la primul termen de judecată, iar instanța a ridicat această excepție din oficiu, după acest moment procesual, respectiv la al treilea termen de judecată.

Astfel, Dosarul nr. 455/322/2014 a avut termen de judecată anterior datei de 9 octombrie 2014, la 19 iunie 2014 și la 18 iulie 2014, când, potrivit mențiunilor cuprinse în încheierile de ședință, procedura de citare a fost legal îndeplinită. Prin urmare, întrucât nu a fost respectat termenul instituit de dispozițiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ. în care putea fi invocată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Secuiesc, în cauză, a avut loc o prorogare a competenței acesteia în ceea ce privește soluționarea cererii ce vizează reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în municipiul București, cu judecata căreia a fost inițial învestită de către reclamanți, ca efect al decăderii din dreptul de a invoca excepția de necompetență.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2015.