ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 246/2015

După deliberare, asupra conflictului negativ

de competență, constată următoarele:

Prin

plângerea înregistrată la data de 26 martie 2014 pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc

sub nr. 455/322/2014 și precizată la 18 iunie 2014,

petenții E.F.L. și E.C.L. au solicitat,

în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Z. și Comisia

Județeană Covasna pentru Stabilirea Dreptuiui de Proprietate Privată asupra Terenurilor

anularea hotărârii nr. 77 din 18 ianuarie 2007, emisă de Comisia Locală de Fond

Funciar a comunei Z. și reconstituirea dreptului de proprietate asupra următoarelor

bunuri imobile: 11.266 ha pădure, 9.048,1546 ha pășune și 6.102 ha pădure, aflate

pe raza județului Covasna, și a imobilelor situate în municipiul București, în

str. C.A.R., sector 1, în str. G.B., sector 1, în str. L.C., sector 1, și, respectiv,

în str. B.A., sector 1, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, au arătat că sunt moștenitorii

legali ai defuncților E.D. și E.C., foști acționari ai Societății Anonime „A.I.F.

București", înființată în anul 1932, care a deținut în proprietate bunurile

mai sus menționate, asupra cărora solicită reconstituirea dreptului de proprietate,

și care, în perioada comunismului, au intrat în posesia nelegitimă a statului român.

În drept, cererea de chemare în judecată

a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 și art. 453 C. proc. civ. aprobat

prin Legea nr. 134/2010.

Prin încheierea din 9 octombrie 2014, pronunțată

în Dosarul nr. 455/322/2014, Judecătoria Târgu Secuiesc

a disjuns, în temeiul dispozițiilor

art. 99 alin. (1) C. proc. civ., capătul de cerere privind reconstituirea dreptului

de proprietate asupra celor patru imobile situate în București.

Urmare acestei disjungeri, pe rolul Judecătoriei

Târgu Secuiesc s-a constituit Dosarul nr. 1847/322/2014.

Prin încheierea din 9 octombrie 2014, pronunțată

în Dosarul nr. 1847/322/2014, Judecătoria Târgu Secuiesc a declinat competența de

soluționare a capătului de cerere disjuns, în favoarea Judecătoriei sectorului 1

București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgu

Secuiesc a reținut că imobilele asupra cărora se solicită reconstituirea dreptului

de proprietate, situate în municipiul București, în str. C.A.R., sector 1, în str.

G.B., sector 1, în str. L.C., sector 1 și, respectiv, în str. B.A., sector 1, se

afla în circumscripția judecătoriei sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 2.1095 din 27

noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 52863/299/2014, Judecătoria sectorului

1 București

a admis excepția

necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc. Totodată, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru rezolvarea acestuia.

În motivare, Judecătoria sectorului 1 București

a reținut incidența dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, conform

cărora împotriva hotărârii comisiei județene se poate formula plângere la judecătoria

în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

De asemenea, a apreciat că aceste prevederi legale sunt de ordine publică și că,

potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială

poate fi invocată până la prima zi de înfățișare.

În cauză, disjungerea și declinarea competenței

teritoriale privind soluționarea capătului de cerere referitor la imobilele situate

în București au fost puse în discuția părților de Judecătoria Târgu Secuiesc după

primul termen de judecată și după ce instanța a amânat succesiv cauza în vederea

administrării probatoriului în Dosarul nr. 455/322/2014.

Din acest motiv, competența rămâne câștigată,

în mod irevocabil, de instanța sesizată de reclamanți.

Examinând conflictul de competență,

Înalta Curte reține că, în cauza, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei

Târgu Secuiesc, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății, constă

în anularea hotărârii nr. 77 din 18 ianuarie 2007 emise de intimata Comisia Locală

de Fond Funciar a comunei Z. și reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor

suprafețe de teren aflate pe raza teritorială a județului Covasna și asupra imobilelor

mai sus menționate, situate în municipiul București.

Prin încheierea din 9 octombrie 2014, pronunțată

în Dosarul nr. 455/322/2014, Judecătoria Târgu Secuiesc a admis excepția necompetenței

teritoriale și a disjuns capătul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate

asupra celor patru imobile situate în municipiul București, dispunând formarea unui

dosar distinct.

Prin încheierea din 9 octombrie 2014 pronunțată

în Dosarul nr. 1847/322/2014, format în urma disjungerii, Judecătoria Târgu Secuiesc

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului

1 București.

În cauză, ambele instanțe aliate în conflict

au apreciat, în mod corect, că litigiul dedus judecății se circumscrie dispozițiilor

Legii nr. 18/1991, care atribuie competența de soluționare a plângerilor formulate

împotriva hotărârii comisiei județene, judecătoriei în a cărei rază teritorială

este situat terenul, conform art. 53 alin. (2) din actul normativ menționat.

Norma de competență privind soluționarea

plângerilor formulate în temeiul Legii fondului funciar, stabilită prin prevederile

legale mai sus evocate, este de ordine publică, astfel că, potrivit dispozițiilor

art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială poate fi

invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile

sunt legal citate în fața primei instanțe.

În speță, deși legal citate, intimatele

Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Z. și Comisia Județeană Covasna pentru

Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor nu au înțeles să

invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Secuiesc în soluționarea

cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor situate

în București, la primul termen de judecată, iar instanța a ridicat această excepție

din oficiu, după acest moment procesual, respectiv la al treilea termen de judecată.

Astfel, Dosarul nr. 455/322/2014 a avut

termen de judecată anterior datei de 9 octombrie 2014, la 19 iunie 2014 și la 18

iulie 2014, când, potrivit mențiunilor cuprinse în încheierile de ședință, procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Prin urmare, întrucât nu a fost respectat

termenul instituit de dispozițiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ. în care putea

fi invocată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Secuiesc, în

cauză, a avut loc o prorogare a competenței acesteia în ceea ce privește soluționarea

cererii ce vizează reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor situate

în municipiul București, cu judecata căreia a fost inițial învestită de către reclamanți,

ca efect al decăderii din dreptul de a invoca excepția de necompetență.

Față de considerentele expuse, Înalta

Curte, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

23 ianuarie 2015.