ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 246/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 246/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
După deliberare, asupra conflictului negativ
de competență, constată următoarele:
Prin
plângerea înregistrată la data de 26 martie 2014 pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc
sub nr. 455/322/2014 și precizată la 18 iunie 2014,
petenții E.F.L. și E.C.L. au solicitat,
în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Z. și Comisia
Județeană Covasna pentru Stabilirea Dreptuiui de Proprietate Privată asupra Terenurilor
anularea hotărârii nr. 77 din 18 ianuarie 2007, emisă de Comisia Locală de Fond
Funciar a comunei Z. și reconstituirea dreptului de proprietate asupra următoarelor
bunuri imobile: 11.266 ha pădure, 9.048,1546 ha pășune și 6.102 ha pădure, aflate
pe raza județului Covasna, și a imobilelor situate în municipiul București, în
str. C.A.R., sector 1, în str. G.B., sector 1, în str. L.C., sector 1, și, respectiv,
în str. B.A., sector 1, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, au arătat că sunt moștenitorii
legali ai defuncților E.D. și E.C., foști acționari ai Societății Anonime „A.I.F.
București", înființată în anul 1932, care a deținut în proprietate bunurile
mai sus menționate, asupra cărora solicită reconstituirea dreptului de proprietate,
și care, în perioada comunismului, au intrat în posesia nelegitimă a statului român.
În drept, cererea de chemare în judecată
a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 și art. 453 C. proc. civ. aprobat
prin Legea nr. 134/2010.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014, pronunțată
în Dosarul nr. 455/322/2014, Judecătoria Târgu Secuiesc
a disjuns, în temeiul dispozițiilor
art. 99 alin. (1) C. proc. civ., capătul de cerere privind reconstituirea dreptului
de proprietate asupra celor patru imobile situate în București.
Urmare acestei disjungeri, pe rolul Judecătoriei
Târgu Secuiesc s-a constituit Dosarul nr. 1847/322/2014.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014, pronunțată
în Dosarul nr. 1847/322/2014, Judecătoria Târgu Secuiesc a declinat competența de
soluționare a capătului de cerere disjuns, în favoarea Judecătoriei sectorului 1
București.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgu
Secuiesc a reținut că imobilele asupra cărora se solicită reconstituirea dreptului
de proprietate, situate în municipiul București, în str. C.A.R., sector 1, în str.
G.B., sector 1, în str. L.C., sector 1 și, respectiv, în str. B.A., sector 1, se
afla în circumscripția judecătoriei sectorului 1 București.
Prin sentința civilă nr. 2.1095 din 27
noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 52863/299/2014, Judecătoria sectorului
1 București
a admis excepția
necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc. Totodată, constatând ivit conflictul negativ
de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție,
pentru rezolvarea acestuia.
În motivare, Judecătoria sectorului 1 București
a reținut incidența dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, conform
cărora împotriva hotărârii comisiei județene se poate formula plângere la judecătoria
în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
De asemenea, a apreciat că aceste prevederi legale sunt de ordine publică și că,
potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială
poate fi invocată până la prima zi de înfățișare.
În cauză, disjungerea și declinarea competenței
teritoriale privind soluționarea capătului de cerere referitor la imobilele situate
în București au fost puse în discuția părților de Judecătoria Târgu Secuiesc după
primul termen de judecată și după ce instanța a amânat succesiv cauza în vederea
administrării probatoriului în Dosarul nr. 455/322/2014.
Din acest motiv, competența rămâne câștigată,
în mod irevocabil, de instanța sesizată de reclamanți.
Examinând conflictul de competență,
Înalta Curte reține că, în cauza, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei
Târgu Secuiesc, pentru considerentele ce succed:
Obiectul cererii deduse judecății, constă
în anularea hotărârii nr. 77 din 18 ianuarie 2007 emise de intimata Comisia Locală
de Fond Funciar a comunei Z. și reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor
suprafețe de teren aflate pe raza teritorială a județului Covasna și asupra imobilelor
mai sus menționate, situate în municipiul București.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014, pronunțată
în Dosarul nr. 455/322/2014, Judecătoria Târgu Secuiesc a admis excepția necompetenței
teritoriale și a disjuns capătul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate
asupra celor patru imobile situate în municipiul București, dispunând formarea unui
dosar distinct.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014 pronunțată
în Dosarul nr. 1847/322/2014, format în urma disjungerii, Judecătoria Târgu Secuiesc
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului
1 București.
În cauză, ambele instanțe aliate în conflict
au apreciat, în mod corect, că litigiul dedus judecății se circumscrie dispozițiilor
Legii nr. 18/1991, care atribuie competența de soluționare a plângerilor formulate
împotriva hotărârii comisiei județene, judecătoriei în a cărei rază teritorială
este situat terenul, conform art. 53 alin. (2) din actul normativ menționat.
Norma de competență privind soluționarea
plângerilor formulate în temeiul Legii fondului funciar, stabilită prin prevederile
legale mai sus evocate, este de ordine publică, astfel că, potrivit dispozițiilor
art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială poate fi
invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile
sunt legal citate în fața primei instanțe.
În speță, deși legal citate, intimatele
Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Z. și Comisia Județeană Covasna pentru
Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor nu au înțeles să
invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Secuiesc în soluționarea
cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor situate
în București, la primul termen de judecată, iar instanța a ridicat această excepție
din oficiu, după acest moment procesual, respectiv la al treilea termen de judecată.
Astfel, Dosarul nr. 455/322/2014 a avut
termen de judecată anterior datei de 9 octombrie 2014, la 19 iunie 2014 și la 18
iulie 2014, când, potrivit mențiunilor cuprinse în încheierile de ședință, procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Prin urmare, întrucât nu a fost respectat
termenul instituit de dispozițiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ. în care putea
fi invocată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Secuiesc, în
cauză, a avut loc o prorogare a competenței acesteia în ceea ce privește soluționarea
cererii ce vizează reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor situate
în municipiul București, cu judecata căreia a fost inițial învestită de către reclamanți,
ca efect al decăderii din dreptul de a invoca excepția de necompetență.
Față de considerentele expuse, Înalta
Curte, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
23 ianuarie 2015.