ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6606/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul lași

sub nr. 369/99/2011, reclamanta B.M.A.S. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii lași, anularea Hotărârii nr. 4876/R din 30

noiembrie 2011 emisă de Casa de Pensii Județeană lași cu nr. de înregistrare

16943 din 5 decembrie 2011, a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 189/2000, prin

care i-a fost refuzate drepturile prevăzute de legea mai sus amintită.

Prin Sentința nr.

1308/CA din 5 iunie 2012, Tribunalul lași a admis excepția de necompetență

materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel lași, unde Dosarul a fost înregistrat la nr. 569/45/2012.

instanței de fond

A. Prin Sentința nr.

242 din 9 iulie 2012 a Curții de Apel lași a fost respinsă acțiunea formulată

de reclamanta B.M.A.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii

lași, ca nefondată.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că la data de 10 octombrie 2011,

reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat pârâtei stabilirea

drepturilor cuvenite în baza Legii nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

Instanța de fond a

reținut că, în mod corect pârâta a procedat la respingerea cererii formulate de

reclamantă, prin Hotărârea nr. 3787/R din 30 aprilie 2010, ce face obiectul

cauzei, întrucât aceasta nu a făcut dovada existenței unei persecuții etnice,

care să fi condus la deportarea, domicilierea ei forțată, etc.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că reclamanta, cetățean român, a invocat prin acțiunea sa

împrejurarea că tatăl, B.C., a funcționat ca polițist la Poliția Huși, în

intervalul 1940 - 1944, iar din declarația acestuia obținută de la Arhivele

Statului, rezultă că „în iulie 1941” a fost repartizat la biroul judiciar, iar

ulterior ca Șef birou siguranță, iar „la 22 august 1944”, Poliția orașului Huși

a fost evacuată la Comisariatul de Poliție Hunedoara.

Instanța a constatat

că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să dovedească faptul că

tatăl reclamantei a fost însoțit de întreaga familie la Hunedoara, însă și în

situația în care o astfel de dovadă ar fi existat, ar fi fost lipsită de

relevanță, din moment ce mutarea tatălui a avut la bază rațiuni de serviciu, pe

fondul înaintării în Moldova a frontului în cel de al doilea război mondial, și

nicidecum persecuția din motive etnice.

de B.M.A.S.

Prin cererea de

recurs formulată, recurenta a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și

netemeinică. A arătat faptul că instanța de fond nu a luat în considerare

actele dosarului, arătând că a depus înscrisuri din care rezultă componența

familiei sale, precum și dovada faptului că tatăl său a fost evacuat datorită

înaintării frontului.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și rejudecând

cauza pe fond, va admite acțiunea reclamantei, pentru considerentele ce

urmează:

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit

persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de

lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

De asemenea, potrivit

art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă

localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau

care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au

refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că fratele reclamantei,

Blănaru Constantin Marcel, este beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000,

având o hotărâre emisă de Casa Județeană de Pensii Vaslui la data de 18

ianuarie 2012, pentru perioada 22 august 1944 - 20 februarie 1945, aflată la

fila 54 din dosarul Tribunalului lași, Comisia reținând că acesta a fost

strămutat în altă localitate de domiciliu.

Având în vedere

faptul că ambii copii ai familiei au fost expuși unor situații identice, Înalta

Curte văzând existența unei hotărâri definitive cu privire la acordarea

statutului de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, pentru numitul

B.C.M., născut la data de 12 septembrie 1941, fiul lui C. și M., fratele

recurentei-reclamante, pentru egalitate de tratament Înalta Curte apreciază că

și reclamanta trebuie să beneficieze de același statut, de beneficiar al

dispozițiilor actului normativ invocat, pentru aceeași perioadă acordată de

Casa de Pensii fratelui acesteia.

Pentru aceste

considerente, în virtutea principiului egalității de tratament pentru persoane

aflate în situații identice, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., va admite recursul și va modifica hotărârea instanței de fond, în sensul

că va obliga pârâta să acorde reclamantei statutul de beneficiar al

dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de B.M.A.S. împotriva Sentinței nr. 242 din 9 iulie 2012 a Curții de

Apel lași, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă.

Anulează Hotărârea

nr. 4876/R din 30 noiembrie 2011 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii lași,

în prezent Casa Teritorială de Pensii lași și obligă pârâta să-i acorde

reclamantei drepturile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru

perioada 22 august 1944 - 20 februarie 1945, cu începere de la data de 1

noiembrie 2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM