ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6606/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul lași sub nr. 369/99/2011, reclamanta B.M.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii lași, anularea Hotărârii nr. 4876/R din 30 noiembrie 2011 emisă de Casa de Pensii Județeană lași cu nr. de înregistrare 16943 din 5 decembrie 2011, a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 189/2000, prin care i-a fost refuzate drepturile prevăzute de legea mai sus amintită. Prin Sentința nr. 1308/CA din 5 iunie 2012, Tribunalul lași a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel lași, unde Dosarul a fost înregistrat la nr. 569/45/2012.

2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 242 din 9 iulie 2012 a Curții de Apel lași a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B.M.A.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii lași, ca nefondată. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 10 octombrie 2011, reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat pârâtei stabilirea drepturilor cuvenite în baza Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a reținut că, în mod corect pârâta a procedat la respingerea cererii formulate de reclamantă, prin Hotărârea nr. 3787/R din 30 aprilie 2010, ce face obiectul cauzei, întrucât aceasta nu a făcut dovada existenței unei persecuții etnice, care să fi condus la deportarea, domicilierea ei forțată, etc. Instanța de primă jurisdicție a reținut că reclamanta, cetățean român, a invocat prin acțiunea sa împrejurarea că tatăl, B.C., a funcționat ca polițist la Poliția Huși, în intervalul 1940 - 1944, iar din declarația acestuia obținută de la Arhivele Statului, rezultă că „în iulie 1941” a fost repartizat la biroul judiciar, iar ulterior ca Șef birou siguranță, iar „la 22 august 1944”, Poliția orașului Huși a fost evacuată la Comisariatul de Poliție Hunedoara.

Instanța a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să dovedească faptul că tatăl reclamantei a fost însoțit de întreaga familie la Hunedoara, însă și în situația în care o astfel de dovadă ar fi existat, ar fi fost lipsită de relevanță, din moment ce mutarea tatălui a avut la bază rațiuni de serviciu, pe fondul înaintării în Moldova a frontului în cel de al doilea război mondial, și nicidecum persecuția din motive etnice. 3. Recursul declarat de B.M.A.S. Prin cererea de recurs formulată, recurenta a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică. A arătat faptul că instanța de fond nu a luat în considerare actele dosarului, arătând că a depus înscrisuri din care rezultă componența familiei sale, precum și dovada faptului că tatăl său a fost evacuat datorită înaintării frontului.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și rejudecând cauza pe fond, va admite acțiunea reclamantei, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că fratele reclamantei, Blănaru Constantin Marcel, este beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, având o hotărâre emisă de Casa Județeană de Pensii Vaslui la data de 18 ianuarie 2012, pentru perioada 22 august 1944 - 20 februarie 1945, aflată la fila 54 din dosarul Tribunalului lași, Comisia reținând că acesta a fost strămutat în altă localitate de domiciliu.

Având în vedere faptul că ambii copii ai familiei au fost expuși unor situații identice, Înalta Curte văzând existența unei hotărâri definitive cu privire la acordarea statutului de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, pentru numitul B.C.M., născut la data de 12 septembrie 1941, fiul lui C. și M., fratele recurentei-reclamante, pentru egalitate de tratament Înalta Curte apreciază că și reclamanta trebuie să beneficieze de același statut, de beneficiar al dispozițiilor actului normativ invocat, pentru aceeași perioadă acordată de Casa de Pensii fratelui acesteia. Pentru aceste considerente, în virtutea principiului egalității de tratament pentru persoane aflate în situații identice, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., va admite recursul și va modifica hotărârea instanței de fond, în sensul că va obliga pârâta să acorde reclamantei statutul de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de B.M.A.S. împotriva Sentinței nr. 242 din 9 iulie 2012 a Curții de Apel lași, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă. Anulează Hotărârea nr. 4876/R din 30 noiembrie 2011 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii lași, în prezent Casa Teritorială de Pensii lași și obligă pârâta să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 22 august 1944 - 20 februarie 1945, cu începere de la data de 1 noiembrie 2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM