ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3810/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Iași solicitând anularea hotărârii nr. 5097 din 17 decembrie 2012 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 32 din 4 februarie 2013 a Curții de Apel Iași a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului S.I. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că nu rezultă persecuția etnică suferită de reclamant, întrucât din probele administrate a rezultat faptul că reclamantul a fost evacuat din comuna H., județul Iași în localitatea Bozieni, județul Neamț din cauza războiului, motivația istorică constituind-o necesitatea de protejare a populației civile de luptele ce se desfășurau în perioada respectivă pe frontul Moldovei. 3. Recursul formulat de S.I. Prin cererea de recurs formulată recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că a făcut dovada faptului că este beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât a fost evacuat din localitatea de domiciliu din luna aprilie 1944 până în luna martie 1945. A solicitat admiterea recursului și constatarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât a depus la dosar toate actele doveditoare ale acestei stări de fapt.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Înalta Curte a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât părăsirea localității de domiciliu a avut drept cauză apropierea liniei frontului, iar nu acte de persecuție etnică.

Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar și, ca atare , hotărârea instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de S.I. împotriva sentinței nr. 32 din 4 februarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2014.