ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3810/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul S.I. a chemat în

judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Iași solicitând anularea hotărârii

nr. 5097 din 17 decembrie 2012 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.

189/2000.

instanței de fond

Prin sentința nr. 32

din 4 februarie 2013 a Curții de Apel Iași a fost respinsă ca nefondată

acțiunea reclamantului S.I. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Iași.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a constatat că nu rezultă persecuția etnică suferită

de reclamant, întrucât din probele administrate a rezultat faptul că

reclamantul a fost evacuat din comuna H., județul Iași în localitatea Bozieni,

județul Neamț din cauza războiului, motivația istorică constituind-o

necesitatea de protejare a populației civile de luptele ce se desfășurau în

perioada respectivă pe frontul Moldovei.

de S.I.

Prin cererea de

recurs formulată recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca

netemeinică și nelegală, arătând că a făcut dovada faptului că este beneficiar

al Legii nr. 189/2000, întrucât a fost evacuat din localitatea de domiciliu din

luna aprilie 1944 până în luna martie 1945.

A solicitat admiterea

recursului și constatarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât

a depus la dosar toate actele doveditoare ale acestei stări de fapt.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de

recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele

ce urmează:

și de drept relevante

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive

etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit

art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul

ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să

își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând

și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb

de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Înalta Curte a constatat

că reclamantul nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile de acordare a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât părăsirea localității de domiciliu a avut

drept cauză apropierea liniei frontului, iar nu acte de persecuție etnică.

Pentru aceste considerente,

criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar

și, ca atare , hotărârea instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică.

adoptate în recurs

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există

motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de S.I. împotriva sentinței nr. 32 din 4 februarie 2013 a Curții de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2014.