ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La data de 23 august 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 8426/2151/VIII-1/2010 din 26 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, arătând că este netemeinică, ilegală și abuzivă. Mai arată petiționarul că la data de 30 iulie 2010, în baza dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., a înaintat la Ministerul Public o plângere în care a „precizat o parte din infracțiunile realizate la adoptarea rezoluției pentru cauză”. Pentru soluționarea cauzei a fost atașat Dosarul nr. 8426/2151/VIII/1/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petiționar este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează: Prin rezoluția nr. 8426/2151/VIII/1/2010 din 26 mai 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a respins plângerea formulată de A.I. întrucât nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de dispozițiile art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Din considerentele rezoluției rezultă că plângerea formulată de A.I. împotriva magistratului procuror J.R. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cuprinde doar aprecieri personale, non-juridice, cu privire la modul în care acesta ar fi trebuit că interpreteze normele procedurale și să finalizeze cercetarea penală.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul, invocând motive de ordin general, temeiul de drept fiind dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Ca atare, legea stabilește expres și limitativ situațiile în care se poate formula plângere împotriva soluțiilor date de procuror, respectiv în cazul soluțiilor de neurmărire penală.

Cum plângerea adresată Înaltei Curți de către petiționarul A.I. nu privește o astfel de soluție, aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. În altă ordine de idei, în mod corect s-a reținut că plângerea adresată Parchetului nu întrunește condițiile prevăzute de art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și, ca atare, nu poate fi înregistrată ca plângere penală. Potrivit dispozițiilor legale invocate, plângerea trebuie să cuprindă datele referitoare la petiționar, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă. Plângerea adresată de petiționar parchetului cuprinde aspecte de ordin general, fără a indica motivul formulării plângerii împotriva magistratului procuror J.R., limitându-se doar la înșiruirea mai multor infracțiuni fără a proba existența elementelor constitutive ale acestor infracțiuni.

Cât timp rezoluția atacată nu privește o soluție de neurmărire penală, Înalta Curte apreciază că petiționarul nu avea posibilitatea să atace în instanță această rezoluție, controlul judecătoresc neputând fi exercitat în acest caz. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte și în recurs în interesul legii, prin decizia nr. 57 din 24 septembrie 2007, potrivit căreia plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată reglementate de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționar.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 8426/2151/VIII-1/2010 din 22 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2010.