ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei penale
de față;
Analizând actele și
lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 23 august 2010 s-a înregistrat pe
rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petiționarul A.I.
împotriva rezoluției nr. 8426/2151/VIII-1/2010 din 26 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, arătând că este netemeinică,
ilegală și abuzivă.
Mai arată
petiționarul că la data de 30 iulie 2010, în baza dispozițiilor art. 278 C.
proc. pen., a înaintat la Ministerul Public o plângere în care a „precizat o
parte din infracțiunile realizate la adoptarea rezoluției pentru cauză”.
Pentru soluționarea
cauzei a fost atașat Dosarul nr. 8426/2151/VIII/1/2010 al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Analizând
înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte apreciază că plângerea formulată
de petiționar este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru
considerentele ce urmează:
Prin rezoluția nr. 8426/2151/VIII/1/2010
din 26 mai 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică, a respins plângerea formulată de A.I.
întrucât nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de dispozițiile art.
222 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Din considerentele
rezoluției rezultă că plângerea formulată de A.I. împotriva magistratului
procuror J.R. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție cuprinde doar aprecieri personale, non-juridice, cu privire la modul
în care acesta ar fi trebuit că interpreteze normele procedurale și să
finalizeze cercetarea penală.
Împotriva acestei
rezoluții a formulat plângere petiționarul, invocând motive de ordin general,
temeiul de drept fiind dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen.
Potrivit
dispozițiilor art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., împotriva
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori după caz a
rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a
urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere, în
termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de
rezolvare la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,
competența să judece cauza în primă instanță.
Ca atare, legea
stabilește expres și limitativ situațiile în care se poate formula plângere
împotriva soluțiilor date de procuror, respectiv în cazul soluțiilor de neurmărire
penală.
Cum plângerea
adresată Înaltei Curți de către petiționarul A.I. nu privește o astfel de
soluție, aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
În altă ordine de
idei, în mod corect s-a reținut că plângerea adresată Parchetului nu întrunește
condițiile prevăzute de art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și, ca atare,
nu poate fi înregistrată ca plângere penală.
Potrivit
dispozițiilor legale invocate, plângerea trebuie să cuprindă datele referitoare
la petiționar, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea
făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.
Plângerea adresată de
petiționar parchetului cuprinde aspecte de ordin general, fără a indica motivul
formulării plângerii împotriva magistratului procuror J.R., limitându-se doar
la înșiruirea mai multor infracțiuni fără a proba existența elementelor
constitutive ale acestor infracțiuni.
Cât timp rezoluția
atacată nu privește o soluție de neurmărire penală, Înalta Curte apreciază că
petiționarul nu avea posibilitatea să atace în instanță această rezoluție,
controlul judecătoresc neputând fi exercitat în acest caz.
În acest sens s-a
pronunțat Înalta Curte și în recurs în interesul legii, prin decizia nr. 57 din
24 septembrie 2007, potrivit căreia plângerea îndreptată împotriva măsurilor
luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de
acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în
judecată reglementate de dispozițiile art. 278
1
alin. (1) C. proc.
pen., este inadmisibilă.
Față de
considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă
plângerea formulată de petiționar.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr.
8426/2151/VIII-1/2010 din 22 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Obligă petiționarul
la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 5
noiembrie 2010.