ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
plângerii de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
plângerea formulată la 12 aprilie 2010 petiționarul A.I. a solicitat tragerea
la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246,
264 și 289 C. pen., a magistraților K.L.C., procuror general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și I.M., procuror șef al Secției
de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
S-a
susținut că aceste infracțiuni ar fi fost comise prin întocmirea rezoluției nr.
1741/917/II/2/2010 de către cei doi magistrați.
Prin
rezoluția nr. 1639/VIII/1/2010 din 14 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă ca inadmisibilă
plângerea formulată întrucât aceasta nu cuprinde mențiunile obligatorii
prevăzute de art. 221 alin. (2) C. pen., respectiv numele, prenumele,
calitatea, domiciliul, descrierea faptei, indicarea făptuitorului și a
mijloacelor de probă.
Împotriva
acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere care a fost respinsă la 11
iunie 2010 prin rezoluția nr. 4951/2481/VIII-1/2010 a procurorului șef al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu motivarea că
soluția atacată este legală și temeinică.
Împotriva
rezoluțiilor arătate, în baza art. 278
1
C. proc. pen., petiționarul A.I.
a formulat plângere solicitând a se constata că acestea au fost adoptate cu
nerespectarea legii.
Plângerea
formulată nu este admisibilă.
În
conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., după
respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori după caz a rezoluției de
clasare, de scoatere de sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale
date de procuror, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de
zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.
277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,
competența să judece cauza în primă instanță.
Din
examinarea actelor dosarului se constată că, în cauză, nu a fost dispusă de
către procuror vreuna din soluțiile de neîncepere a urmăririi penale
susceptibile de a fi atacate la procurorul ierarhic superior ori la judecător
în condițiile și termenele prevăzute de textele de lege invocate.
În
atare situație plângerea adresată instanței nu poate fi primită, fiind
inadmisibilă.
Față
de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 278
1
alin. (8) lit.
a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca inadmisibilă
plângerea petiționarului A.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare
către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H
O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca
inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 1639/VIII/1/2010
din 14 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarul
la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință
publică azi 20 septembrie 2010.