ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5607/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamantul Județul Mureș, prin Președintele Consiliului Județean Mureș, C.D., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și a Pădurilor - Direcția Generală AM POS Mediu, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 141.177 din 30 iulie 2012 în temeiul art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cauză, la o simplă constatare, se poate observa că nu s-au respectat dispozițiile O.U.G.

nr. 66/2011, act normativ care a stat la baza aplicări corecțiilor financiare, deoarece în cuprinsul actului de constatare nu se face referire la producerea vreunui prejudiciu prin așa-zisele abateri reținute de organul de control, prejudiciul care ar trebui să reprezinte un element esențial al aplicării corecțiilor. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Încheierea nr. 192 din 28 septembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins cererea de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 141.177 din 30 iulie 2012, formulată de reclamantul Județul Mureș, prin Președintele Consiliului Județean Mureș, C.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și a Pădurilor, Direcția Generală AM POS Mediu.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut în esență că prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 141.177 din 30 iulie 2012 s-a aplicat o corecție financiară de 5% din valoarea Contractului de lucrări nr. 18.280/192 din 3 noiembrie 2011 încheiat între Județul Mureș și SC H. SA în asociere cu I.G. și SC A.P. SRL, apreciindu-se că procedura de atribuire a contractului s-a realizat cu încălcarea mai multor prevederi legale care reglementează domeniul achizițiilor publice. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că nu poate fi primită obiecțiunea reclamantului vizând vădita inaplicabilitate - față de neindicarea de către organul constatator a cauzării vreunui prejudiciu - a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 66/2011, din moment ce textul amintit arată expres că paguba cauzată sau care se poate produce în urma abaterilor de la legalitate, regularitate și conformitate în raport de obligațiile asumate, constă în realizarea unei plăți necuvenite în favoarea beneficiarului fondurilor europene. De asemenea, judecătorul fondului a reținut că în cauză, posibilitatea aplicării corecțiilor financiare, în cazul nerespectării de către beneficiar a legislației în domeniul achizițiilor publice, a fost prevăzută de art. 19 din Contractul de finanțare nr. 99065 din 30 iunie 2010, încheiat în părți, clauză care face trimitere la Ghidul pentru determinarea corecțiilor financiare, versiunea COCOF 07/0037/03-EN din 29 noiembrie 2007, care face parte integrantă din contract, constituind anexa IV la acesta.

Curtea de apel a constatat că, în condițiile în care prin contractul de finanțare s-a prevăzut obligația respectării legislației în domeniul achizițiilor publice, cu posibilitatea aplicării unor corecții financiare, în primul rând de către stat, fiind stabilite, prin trimitere la Ghidul pentru determinarea corecțiilor financiare, abaterile și întinderea sancțiunii, aspecte la care O.U.G. nr. 66/2011 nu aduce nicio adăugire, astfel că nu poate reține în speță nesocotirea principiului neretroactivității legii.

În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond a reținut că raportat la cuantumul ridicat al corecțiilor financiare, declanșarea punerii în executare a corecțiilor financiare poate duce la apariția unor întârzieri și blocaje în executarea proiectului de interes local, având ca obiect „Construcția depozitului zonal de deșeuri și a instalației de tratare mecano-biologică și închiderea depozitelor neconforme în județul Mureș”, însă îndeplinirea cerinței pagubei iminente nu poate fundamenta admiterea cererii, câtă vreme art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 condiționează acordarea suspendării de îndeplinirea cumulativă a condițiilor pe care le stabilește.

2. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, a declarat recurs Județul Mureș prin Președintele Consiliului Județean Mureș criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond respingând în mod greșit argumentul privitor la principiul neretroactivității prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, cu motivarea că acest act normativ care fundamentează în drept măsura corecției aplicate, redă în fond aceleași sancțiuni pe care le determină și Ghidul pentru determinarea corecțiilor financiare. În opinia recurentului, aplicarea unei corecții financiare, deși în cauză nu s-a constatat producerea unui prejudiciu, este de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului contestat.

Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, recurentul a arătat că instanța de fond în mod corect a reținut îndeplinirea acestei condiții, fiind evident că bugetul proiectului este prejudiciat de aceste corecții. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare este Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 141.177 din 30 iulie 2012 prin care s-a aplicat o corecție financiară de 5% din valoarea Contractului de lucrări nr. 18.280/192 din 3 noiembrie 2011 încheiat între Județul Mureș și SC H. SA în asociere cu I.G.

și SC A.P. SRL. Verificând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că în cauză în mod greșit și nelegal a fost respinsă cererea de suspendare formulată, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul existenței unor cazuri bine justificate și a unei pagube iminente. Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că în cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Contrar celor reținute de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că reclamanta prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a atitudinii acesteia, iar Înalta Curte reține că toate aceste situații sunt de natură a argumenta cazul bine justificat. Înalta Curte a constatat că întotdeauna suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere, actul normativ incident în cauză răspunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice. Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Față de circumstanțele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de față, Înalta Curte reține că dispozițiile din art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 prevăd că neregula este socotită a fi orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității competente în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, or din analiza notei de constatare nu rezultă că autoritatea pârâtă ar fi constatat un eventual prejudiciu produs sau care s-ar fi putut produce prin așa zisă abatere reținută de organul de control.

Prin urmare, cercetând în aparență indiciile de nelegalitate ale actului contestat, Înalta Curte a reținut că acestea se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. De asemenea, se constată că la momentul emiterii titlului de creanță, Contractul de execuție de lucrări nr. 18280/1929 din 3 noiembrie 2011 se afla în plină desfășurare, astfel încât executarea acestei note de constatare ar pune recurenta în imposibilitatea de a continua contractul și s-ar crea o pagubă, imposibil de reparat datorită lipsei fondurilor, prin urmare și cea de-a doua condiție cerută de lege - paguba iminentă, se apreciază că a fost dovedită.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1), va modifica sentința recurată în sensul că va admite acțiunea, va dispune suspendarea executării actelor administrative până la până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Județul Mureș prin Președintele Consiliului Județean Mureș împotriva Încheierii nr. 192 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite cererea reclamantului. Suspendă executarea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 141177 din 30 iulie 2012 emisă de Ministerul Mediului și Pădurilor, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013. Procesat de GGC - LM