ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5607/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș, reclamantul Județul Mureș, prin Președintele Consiliului

Județean Mureș, C.D., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Mediului și a Pădurilor - Direcția Generală AM POS Mediu, suspendarea

executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare nr. 141.177 din 30 iulie 2012 în temeiul art. 15 alin. (1) raportat

la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în cauză, la o simplă constatare, se poate observa că

nu s-au respectat dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, act normativ care a stat la

baza aplicări corecțiilor financiare, deoarece în cuprinsul actului de

constatare nu se face referire la producerea vreunui prejudiciu prin așa-zisele

abateri reținute de organul de control, prejudiciul care ar trebui să

reprezinte un element esențial al aplicării corecțiilor.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul a solicitat respingerea cererii, arătând că nu sunt

îndeplinite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

instanțe

Prin Încheierea nr.

192 din 28 septembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins cererea de

suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare nr. 141.177 din 30 iulie 2012, formulată de reclamantul

Județul Mureș, prin Președintele Consiliului Județean Mureș, C.D., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și a Pădurilor, Direcția Generală

AM POS Mediu.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut în esență că prin Nota de

constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 141.177

din 30 iulie 2012 s-a aplicat o corecție financiară de 5% din valoarea Contractului

de lucrări nr. 18.280/192 din 3 noiembrie 2011 încheiat între Județul Mureș și

SC H. SA în asociere cu I.G. și SC A.P. SRL, apreciindu-se că procedura de

atribuire a contractului s-a realizat cu încălcarea mai multor prevederi legale

care reglementează domeniul achizițiilor publice.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că nu poate fi primită obiecțiunea

reclamantului vizând vădita inaplicabilitate - față de neindicarea de către

organul constatator a cauzării vreunui prejudiciu - a prevederilor art. 2 alin.

(1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, din moment ce textul amintit arată expres

că paguba cauzată sau care se poate produce în urma abaterilor de la

legalitate, regularitate și conformitate în raport de obligațiile asumate,

constă în realizarea unei plăți necuvenite în favoarea beneficiarului

fondurilor europene.

De asemenea,

judecătorul fondului a reținut că în cauză, posibilitatea aplicării corecțiilor

financiare, în cazul nerespectării de către beneficiar a legislației în

domeniul achizițiilor publice, a fost prevăzută de art. 19 din Contractul de

finanțare nr. 99065 din 30 iunie 2010, încheiat în părți, clauză care face

trimitere la Ghidul pentru determinarea corecțiilor financiare, versiunea COCOF

07/0037/03-EN din 29 noiembrie 2007, care face parte integrantă din contract,

constituind anexa IV la acesta.

Curtea de apel a

constatat că, în condițiile în care prin contractul de finanțare s-a prevăzut

obligația respectării legislației în domeniul achizițiilor publice, cu

posibilitatea aplicării unor corecții financiare, în primul rând de către stat,

fiind stabilite, prin trimitere la Ghidul pentru determinarea corecțiilor

financiare, abaterile și întinderea sancțiunii, aspecte la care O.U.G. nr.

66/2011 nu aduce nicio adăugire, astfel că nu poate reține în speță nesocotirea

principiului neretroactivității legii.

În ceea ce privește

condiția prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond a reținut că

raportat la cuantumul ridicat al corecțiilor financiare, declanșarea punerii în

executare a corecțiilor financiare poate duce la apariția unor întârzieri și

blocaje în executarea proiectului de interes local, având ca obiect

„Construcția depozitului zonal de deșeuri și a instalației de tratare

mecano-biologică și închiderea depozitelor neconforme în județul Mureș”, însă

îndeplinirea cerinței pagubei iminente nu poate fundamenta admiterea cererii,

câtă vreme art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

condiționează acordarea suspendării de îndeplinirea cumulativă a condițiilor pe

care le stabilește.

în cauză

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, a declarat recurs Județul Mureș prin

Președintele Consiliului Județean Mureș criticând sentința pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, s-a arătat în că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond respingând în mod greșit

argumentul privitor la principiul neretroactivității prevederilor O.U.G. nr.

66/2011, cu motivarea că acest act normativ care fundamentează în drept măsura

corecției aplicate, redă în fond aceleași sancțiuni pe care le determină și

Ghidul pentru determinarea corecțiilor financiare.

În opinia

recurentului, aplicarea unei corecții financiare, deși în cauză nu s-a

constatat producerea unui prejudiciu, este de natură a crea o îndoială serioasă

asupra legalității actului contestat.

Referitor la condiția

prevenirii unei pagube iminente, recurentul a arătat că instanța de fond în mod

corect a reținut îndeplinirea acestei condiții, fiind evident că bugetul

proiectului este prejudiciat de aceste corecții.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele

care vor fi arătate în continuare.

și de drept relevante

Așa cum s-a arătat și

în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul

administrativ vizat de cererea de suspendare este Nota de constatare a

neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 141.177 din 30 iulie

2012 prin care s-a aplicat o corecție financiară de 5% din valoarea

Contractului de lucrări nr. 18.280/192 din 3 noiembrie 2011 încheiat între

Județul Mureș și SC H. SA în asociere cu I.G. și SC A.P. SRL.

Verificând

considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că în cauză în mod

greșit și nelegal a fost respinsă cererea de suspendare formulată,

apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul existenței unor cazuri bine

justificate și a unei pagube iminente.

Prin Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de

suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14

și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din

actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de

anulare a respectivului act administrativ.

Este bine cunoscut

faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la

rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că

acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu.

A nu executa actele

administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa

legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de

drept și o democrație constituțională.

Tocmai de aceea

suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere

vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate

fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele și

condițiile prevăzute de lege.

Înalta Curte reține

că în cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 14 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care în cazuri

bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond.

Contrar celor

reținute de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că reclamanta prezintă

cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu

privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a abuzului

autorității, a atitudinii acesteia, iar Înalta Curte reține că toate aceste

situații sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.

Înalta Curte a

constatat că întotdeauna suspendarea actului administrativ se circumscrie

noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor

până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului,

consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul

Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Din acest punct de

vedere, actul normativ incident în cauză răspunde recomandărilor Comitetului de

Miniștri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede atribuția instanței

de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecție a

drepturilor și intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui

risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a

prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete

ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o

analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de

drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii

suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă

iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Față de

circumstanțele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de față,

Înalta Curte reține că dispozițiile din art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr.

66/2011 prevăd că neregula este socotită a fi orice abatere de la legalitate,

regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau

europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal

încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune

a beneficiarului ori a autorității competente în gestionarea fondurilor

europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii

Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice

naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, or din analiza

notei de constatare nu rezultă că autoritatea pârâtă ar fi constatat un

eventual prejudiciu produs sau care s-ar fi putut produce prin așa zisă abatere

reținută de organul de control.

Prin urmare,

cercetând în aparență indiciile de nelegalitate ale actului contestat, Înalta

Curte a reținut că acestea se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 2

lit. t) din Legea nr. 554/2004, fiind de natură a crea o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ.

De asemenea, se constată

că la momentul emiterii titlului de creanță, Contractul de execuție de lucrări

nr. 18280/1929 din 3 noiembrie 2011 se afla în plină desfășurare, astfel încât

executarea acestei note de constatare ar pune recurenta în imposibilitatea de a

continua contractul și s-ar crea o pagubă, imposibil de reparat datorită lipsei

fondurilor, prin urmare și cea de-a doua condiție cerută de lege - paguba

iminentă, se apreciază că a fost dovedită.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Constatând că în

cauză sunt îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și paguba

iminentă prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va

admite recursul în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1), va modifica

sentința recurată în sensul că va admite acțiunea, va dispune suspendarea

executării actelor administrative până la până la soluționarea irevocabilă a

acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Județul Mureș prin Președintele Consiliului Județean Mureș

împotriva Încheierii nr. 192 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite cererea reclamantului.

Suspendă executarea

notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr.

141177 din 30 iulie 2012 emisă de Ministerul Mediului și Pădurilor, până la

soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM