ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3090/2015

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 18.07.2013, sub nr. x/43/2013, reclamanta SC A. SA, a solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu: - anularea în totalitate a Deciziei Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, Direcția Generală AM POS Mediu nr. 127.942 din 19 iunie 2013, de soluționare a contestației administrative; - anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 127.788 din 22 aprilie 2013 emisă de pârât referitor la Contractul nr. l481/MS-RG-YB-02 din 28 martie 2012, „Reabilitarea și extinderea fază terțiară pentru stația de epurare Reghin”, din cadrul proiectului „Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Mureș”, cod SMIS 20495; - obligarea Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, Direcția Generală AM POS Mediu, prin acordarea finanțării, la restituirea sumei de 35.625,00 lei, la care se adaugă TVA în valoare de 1.509,48 lei, (la data formulării acțiunii) reprezentând reținere creanța bugetară ca urmare a aplicării corecției financiare, greșit stabilită și recuperată, plus diferența ce se va reține de către pârât până la nivelul sumei de 280.331,72 lei.

Hotărârea curții de apel Prin sentința nr. 374 din 29 noiembrie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu, și, în consecință: - a dispus anularea în totalitate a Deciziei nr. 127.942 din 19 iunie 2013 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 127.788 din 22 aprilie 2013 emise de pârât; - a obligat pârâtul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, Direcția Generală AM POS Mediu, prin acordarea finanțării, la restituirea sumei de 35.625,00 lei, la care se adaugă TVA în valoare de 8.550,00 lei (la data formulării acțiunii), reprezentând reținere creanța bugetară ca urmare a aplicării corecției financiare, plus diferența ce se va reține de către pârât până la nivelul sumei de 1.148.900,50 Iei (fără TVA).

Recursul pârâtului Împotriva sentinței nr. 374 din 29 noiembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, a formulat recurs pârâtul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu, solicitând casarea sentinței, și în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamantă. În motivarea căii de atac, recurentul a combătut sentința sub următoarele aspecte: - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, încălcând prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. din 1865. - în mod greșit s-a reținut încălcarea principiului proporționalității, în condițiile în care actele contestate au fost emise cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu cele ale O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006 - hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, cu trimitere la art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, în sensul că instanța trebuia să stabilească dacă autoritatea contractantă a declarat câștigătoare o ofertă care nu îndeplinea criteriile de calificare și selecție.

Procedura de filtru derulată în recurs Prin încheierea pronunțată la data de 29 mai 2015, după efectuarea procedurii scrise reglementate în art. 493 alin. (1)-(4) C. proc. civ., completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și l-a admis în principiu, fixând termen pentru dezbateri contradictorii la data de 23 octombrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivelor formulate de recurenta-reclamantă și a apărărilor formulate în întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea sentinței în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 127.942 din 19 iunie 2013, prin care Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Direcția Generală AM POS Mediu - a respins contestația administrativă formulată împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 127.788 din 22 aprilie 2013. Prin nota contestată, intimatei-reclamante i-a fost aplicată o corecție financiară de 5% în valoarea fără TVA a contractului nr. 1481/MS-RG-YB-02 din 28 martie 2012, reprezentând 1.148.900,50 lei, în temeiul pct. 1.6 din Anexa O.U.G. nr. 66/2011, care sancționa aplicarea de criterii de atribuire (factori de evaluare) nelegale. În fapt, s-a reținut că ofertantul declarat câștigător (B. GMbH) nu îndeplinea criteriul de calificare și selecție vizând experiența similară și în același timp autoritatea contractantă a încălcat principiul tratamentului egal, pentru că a tratat diferențiat operatorii economici aflați în situații similare, respingând oferta unui operator economic care nu a dovedit că proiectul propus ca experiență similară a inclus și etapa de tratare mecanică și solicitând altor ofertanți informații suplimentare referitoare la experiența similară ca antreprenor și ca proiectant. Soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii, ca nefondată, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele: Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților. Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, judecătorul fondului expunând în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, în sensul inexistenței neregulii. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. („când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază…”) nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de părți în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept vizate, răspunzându-le prin considerente comune. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Subsumat motivului privind pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul-pârât a formulat, pe de o parte, critici referitoare la „susținerea de încălcare a principiului proporționalității”. Aceste critici sunt însă lipsite de obiect, pentru că, reținând că neregula a fost greșit constatată de autoritatea de control, prima instanță a apreciat că argumentele reclamantei cu privire la încălcarea principiului proporționalității au rămas fără obiect și nu le-a analizat, astfel că ele nu constituie fundament al soluției pronunțate. Pe de altă parte, s-a invocat interpretarea greșită a noțiunii de „neregulă” și încălcarea prevederilor art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006. Contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că în speță, instanța a interpretat corect noțiunea de „neregulă” apărută în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, care potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constă în „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”. În sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995, privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene „abatere” reprezintă „orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate”. În mod similar, în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 „neregularitate” înseamnă „orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general”. Ceea ce au în comun aceste definiții este existența prejudiciului - produs sau doar potențial - asupra bugetului Uniunii Europene și/sau asupra fondurilor publice naționale aferente, prin acordarea unor finanțări necuvenite. În sarcina intimatei-reclamante s-a reținut existența unei nereguli vizând încălcarea principiului tratamentului egal, efect al atribuirii contractului către un ofertant care, în opinia autorității recurente, nu a îndeplinit criteriul experienței similare în condițiile impuse prin documentația de atribuire, împrejurare care ar fi impus considerarea ofertei ca fiind inacceptabilă, conform art. 36 alin. (1) lit. b) din Normele aprobate prin H.G. nr. 925/2006. În motivarea sentinței, analizând argumentele și contraargumentele părților în ceea ce privește cerința constând în „experiența ca antreprenor în contracte de execuție a unor lucrări de natură și complexitate similară”, prima instanță a pornit de la premisa că „experiența similară” poate fi definită ca fiind un ansamblu de cunoștințe într-un anumit domeniu de activitate, dobândite în executarea unor contracte de aceeași natură, având obiect asemănător, fără a fi în mod necesar identic. În acest context, judecătorul fondului a considerat convingătoare argumentele reclamantei, în sensul că livrarea, instalarea, testarea și punerea în funcțiune a echipamentelor constituie „executare de lucrări”, înlăturând motivat apărarea recurentului-pârât, care a susținut că nu se poate vorbi despre experiență similară pentru că ofertantul câștigător nu a participat la toate etapele proiectelor anterioare (lucrările efective de construcții, într-un contract și tratarea biologică cu denitrificare și defosforizare, în cel de-al doilea contract). În motivarea căii de atac, în cadrul motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât repune în discuție elemente de fapt legate etapele tehnologice în care a fost implicată întreprinderea câștigătoare în proiectele anterioare invocate în dovedirea experienței similare, aspecte care exced limitele controlului de legalitate ce poate fi exercitat de instanța de recurs. În consecință, Înalta Curte constată că nu este întrunit motivul de casare prevăzut în art. 488 pct. 8 C. proc. civ., urmând să respingă recursul pronunțat în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.