ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3736/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureș, reclamanta A.N.A.R. – D.A.M. – Târgu Mureș, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea în solidar a pârâtelor SC T.P.G. SRL București și S.A.R.I.A. SA - A., la plata sumei de 5.000.000.000 lei Rol, reprezentând creanțe de recuperat și la plata sumei de 741.750.000 lei, penalități de întârziere. Prin sentința nr. 81 din 16 decembrie 2004, Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea cerințelor art. 720 1 C. proc. civ. și a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în baza contractului de prestări servicii nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003, încheiat între reclamantă și pârâta SC T.P.G. SRL București, pârâta s-a obligat la recuperarea de creanțe pentru facturile care nu au fost încasate prin efort propriu de către reclamantă, aprobate de serviciul decompensare din cadrul I.M.I. al M.I.C. Pârâta SC T.P.G. SRL București a preluat ca efect al compensării, contravaloarea sumei de 5 miliarde lei, emițând factura nr. 2412459 din 27 noiembrie 2003 către reclamantă, pe care urma să o achite conform contractului nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003. Prin contractul de prestări servicii încheiat, s-a constituit de către prestatorul SC T.P.G.

SRL, garanția de risc financiar pentru neplată, conform contractului de asigurare facultativă de garanție încheiat cu S.A.R.I. Argeș – A. SA Pitești. A mai reținut instanța fondului că pârâta SC T.P.G. SRL București nu și-a îndeplinit obligația de plată asumată prin contract, iar potrivit dispozițiilor art. 16 și 17 din contract, urmează să răspundă contractual, având în vedere și dispozițiile art. 969 C. civ. În ceea ce privește obligația asiguratorului, aceasta derivă din contractul de asigurare încheiat, astfel încât pârâtele au fost obligate în solidar la plata sumei de 5 miliarde lei și 741.750.000 lei, cu titlu de penalități de întârziere. Sentința instanței de fond a fost apelată de către pârâta SC O.A.

SA Pitești, iar prin decizia nr. 2/ A din 19 ianuarie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul eliminării dispozițiilor menționate în alin. (2) – (4) din hotărâre și a respins acțiunea reclamantei. În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că potrivit art. 1 din contract, obiectul acestuia îl constituie recuperarea de creanțe pentru facturile neîncasate prin efort propriu de către reclamantă, deci vizează debite ale unor terți și nu vreo datorie a reclamantei către SC T.P.G. SRL București. Valoarea totală a creanțelor cedate este de 5.000.000.000 lei, însă SC T.P.G.

SRL București nu a făcut nicio dovadă a achitării integrale a fiecărei creanțe, așa cum prevede art. 13 alin. (2) din contract, astfel că nu există nicio justificare contractuală sau legală pentru emiterea facturii nr. 2412459 din 27 noiembrie 2003. A mai reținut instanța de apel că factura emisă de SC T.P.G. SRL București a participat la circuitul de compensare, iar reclamanta i-ar fi achitat pârâtei suma de 5 miliarde lei, fără nicio bază legală, astfel încât, emiterea facturii în discuție s-a făcut în afara cadrului contractual. S-a mai reținut că în fapt, contractul încheiat între reclamantă și pârâta SC T.P.G. SRL București nu a produs efecte între cele 2 părți, deoarece nici una nu și-a îndeplinit obligațiile, respectiv reclamanta nu a făcut dovada că ar fi cedat creanțe și pârâta nu a făcut nicio dovadă că ar fi recuperat vreo creanță.

Față de aceste considerente, instanța de control judiciar a constatat că acțiunea este nedovedită cu privire la raportul juridic dintre reclamantă și pârâta SC T.P.G. SRL București. În ceea ce privește raportul juridic dintre reclamantă și asigurator, curtea de apel a reținut că acesta ar fi fost aplicabil numai în situația în care SC T.P.G. SRL București ar fi recuperat creanțele cedate fără a preda apoi banii reclamantei și că nedovedindu-se în nici un fel executarea contractului, nu se justifică activarea contractului de asigurare. Împotriva deciziei nr. 2/ A din 19 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta A.N.A.R.

–D.A.M. – Târgu Mureș care, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului formulat de SC O.A. SA și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală. În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel a depășit limitele stabilite prin cererea de apel, având în vedere că deși numai SC O.A. SA a declarat apel, prin pronunțarea deciziei atacate, instanța a eliminat și dispozițiile aplicabile pârâtei SC T.P.G. SRL București. În ceea ce privește motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurenta a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, ceea ce duce la concluzia neînțelegerii de către instanță a problemei de fond, respectiv neîndeplinirea unei obligații contractuale, duce la angajarea în solidar a răspunderii contractuale a asigurătorului. Cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța, trecând peste voința părților din contract și neobservând situația de fapt, respectiv împrejurarea că neîndeplinirea unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală și implicit răspunderea asigurătorului, a motivat soluția pronunțată pe raporturi juridice străine de obiectul dedus judecății și pe raționamente contrare logicii judiciare și probatoriului administrat.

În argumentarea motivului prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 136/1995, în sensul că neîndeplinirea de către SC T.P.G. SRL a obligațiilor contractuale, duce automat la angajarea răspunderii asigurătorului. Recursul este fondat. Potrivit art. 304 alin. (7) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Având în vedere că recurenta a pus în discuție în cadrul acestui motiv, ipoteza în care hotărârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, Înalta Curte va reține spre examinare criticile formulate.

Astfel, după cum rezultă din actele dosarului, se constată că în mod greșit a reținut instanța de apel că reclamanta A.N.A.R. – D.A.M. – Târgu Mureș, ar fi emis factura nr. 2412459 din 27 noiembrie 2003 în valoare de 5 miliarde lei, factura în discuție fiind emisă de către SC T.P.G. SRL și nu de către reclamantă. Totodată, s-a reținut în mod greșit de către instanța de control judiciar că activarea contractului de asigurare ar fi fost posibilă numai în situația în care SC T.P.G. SRL ar fi recuperat creanțele cedate fără a preda apoi sumele încasate reclamantei. Or, se constată că obiectul contractului de asigurare este tocmai acoperirea de către asigurător a riscului de neîncasare a creditului și a dobânzilor aferente de către asigurat, din contractul de prestări servicii nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003 și nu are nicio relevanță împrejurarea că SC T.P.G.

SRL ar fi recuperat sau nu, creanțele cedate. Față de considerentele ce preced, se constată a fi întemeiată critica formulată în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Referitor la critica formulată în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va lua în examinare încălcarea dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora asigurătorul are obligația despăgubirii persoanei păgubite, în situația în care paguba nu a fost acoperită de asigurat. Având în vedere dispozițiile legale sus citate și obiectul contractului de asigurare, respectiv acoperirea de către asigurător a riscului de neîncasare a creditului și dobânzilor aferente de către asigurat în favoarea beneficiarului din contractul de prestări servicii nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003, se constată că în adevăr, față de neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către SC T.P.G.

SRL, instanța de fond a reținut în mod corect că se impune angajarea răspunderii asigurătorului și obligarea acestuia, în solidar, la plata sumelor solicitate. Față de considerentele ce preced, se constată că și această critică se dovedește a fi întemeiată. În ceea ce privește critica formulată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se constată a fi neîntemeiată, având în vedere că prin cererea de apel, s-a solicitat modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, nu se poate reține împrejurarea că instanța ar fi acordat mai mult decât s-a cerut. Referitor la critica formulată în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., se constată, de asemenea, că este neîntemeiată, având în vedere că deși instanța a reținut că respectivul contract nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003 nu și-a produs efectele, aceasta nu conduce automat la concluzia că ar fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Cu referire la celelalte critici formulate, este de reținut că acestea nu se impun a fi analizate, întrucât vizează netemeinicia și nu nelegalitatea soluției pronunțată în apel. Chestiunile privind aprecierea probelor, respectiv concluziile raportului de expertiză nu pot fi examinate întrucât recursul în această reglementare nu are caracter devolutiv și prin urmare, nu-și propune să examineze împrejurările de fapt, întrucât acestea fac obiectul analizei instanțelor ce potrivit legii pot face analiza fondului pricinii.

În consecință, față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.N.A.R. –D.A.M. – Târgu Mureș, împotriva deciziei nr. 2/ A din 19 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ, modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC O.A. SA Pitești, împotriva sentinței nr. 81 din 16 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 decembrie 2008.