ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3736/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3736/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureș, reclamanta A.N.A.R. – D.A.M.
– Târgu Mureș, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să
dispună obligarea în solidar a pârâtelor SC T.P.G. SRL București și S.A.R.I.A. SA
- A., la plata sumei de 5.000.000.000 lei Rol, reprezentând creanțe de
recuperat și la plata sumei de 741.750.000 lei, penalități de întârziere.
Prin sentința nr. 81
din 16 decembrie 2004, Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția
inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea cerințelor art. 720
1
C. proc. civ. și a admis cererea de chemare în judecată formulată de
reclamantă.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța a reținut că în baza contractului de prestări
servicii nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003, încheiat între reclamantă și pârâta SC
T.P.G. SRL București, pârâta s-a obligat la recuperarea de creanțe pentru
facturile care nu au fost încasate prin efort propriu de către reclamantă,
aprobate de serviciul decompensare din cadrul I.M.I. al M.I.C.
Pârâta SC T.P.G. SRL
București a preluat ca efect al compensării, contravaloarea sumei de 5 miliarde
lei, emițând factura nr. 2412459 din 27 noiembrie 2003 către reclamantă, pe
care urma să o achite conform contractului nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003. Prin
contractul de prestări servicii încheiat, s-a constituit de către prestatorul
SC T.P.G. SRL, garanția de risc financiar pentru neplată, conform contractului
de asigurare facultativă de garanție încheiat cu S.A.R.I. Argeș – A. SA
Pitești.
A mai reținut
instanța fondului că pârâta SC T.P.G. SRL București nu și-a îndeplinit
obligația de plată asumată prin contract, iar potrivit dispozițiilor art. 16 și
17 din contract, urmează să răspundă contractual, având în vedere și
dispozițiile art. 969 C. civ. În ceea ce privește obligația asiguratorului,
aceasta derivă din contractul de asigurare încheiat, astfel încât pârâtele au
fost obligate în solidar la plata sumei de 5 miliarde lei și 741.750.000 lei, cu
titlu de penalități de întârziere.
Sentința instanței de
fond a fost apelată de către pârâta SC O.A. SA Pitești, iar prin decizia nr. 2/
A din 19 ianuarie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios
administrativ, a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul
eliminării dispozițiilor menționate în alin. (2) – (4) din hotărâre și a
respins acțiunea reclamantei.
În motivarea soluției
pronunțate, instanța de apel a reținut că potrivit art. 1 din contract,
obiectul acestuia îl constituie recuperarea de creanțe pentru facturile
neîncasate prin efort propriu de către reclamantă, deci vizează debite ale unor
terți și nu vreo datorie a reclamantei către SC T.P.G. SRL București.
Valoarea totală a
creanțelor cedate este de 5.000.000.000 lei, însă SC T.P.G. SRL București nu a
făcut nicio dovadă a achitării integrale a fiecărei creanțe, așa cum prevede art.
13 alin. (2) din contract, astfel că nu există nicio justificare contractuală
sau legală pentru emiterea facturii nr. 2412459 din 27 noiembrie 2003. A mai reținut instanța de apel că factura emisă de SC T.P.G. SRL București a participat la
circuitul de compensare, iar reclamanta i-ar fi achitat pârâtei suma de 5
miliarde lei, fără nicio bază legală, astfel încât, emiterea facturii în
discuție s-a făcut în afara cadrului contractual.
S-a mai reținut că în
fapt, contractul încheiat între reclamantă și pârâta SC T.P.G. SRL București nu
a produs efecte între cele 2 părți, deoarece nici una nu și-a îndeplinit
obligațiile, respectiv reclamanta nu a făcut dovada că ar fi cedat creanțe și
pârâta nu a făcut nicio dovadă că ar fi recuperat vreo creanță. Față de aceste
considerente, instanța de control judiciar a constatat că acțiunea este
nedovedită cu privire la raportul juridic dintre reclamantă și pârâta SC T.P.G.
SRL București.
În ceea ce privește
raportul juridic dintre reclamantă și asigurator, curtea de apel a reținut că
acesta ar fi fost aplicabil numai în situația în care SC T.P.G. SRL București
ar fi recuperat creanțele cedate fără a preda apoi banii reclamantei și că
nedovedindu-se în nici un fel executarea contractului, nu se justifică
activarea contractului de asigurare.
Împotriva deciziei nr.
2/ A din 19 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială
și contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta A.N.A.R. –D.A.M. –
Târgu Mureș care, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc.
civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în
sensul respingerii apelului formulat de SC O.A. SA și menținerea în totalitate
a sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
În argumentarea
motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc.
civ., recurenta a susținut că instanța de apel a depășit limitele stabilite
prin cererea de apel, având în vedere că deși numai SC O.A. SA a declarat apel,
prin pronunțarea deciziei atacate, instanța a eliminat și dispozițiile
aplicabile pârâtei SC T.P.G. SRL București.
În ceea ce privește
motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a
susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de
natura pricinii, ceea ce duce la concluzia neînțelegerii de către instanță a
problemei de fond, respectiv neîndeplinirea unei obligații contractuale, duce
la angajarea în solidar a răspunderii contractuale a asigurătorului.
Cu referire la
dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța,
trecând peste voința părților din contract și neobservând situația de fapt,
respectiv împrejurarea că neîndeplinirea unei obligații contractuale atrage
răspunderea contractuală și implicit răspunderea asigurătorului, a motivat soluția
pronunțată pe raporturi juridice străine de obiectul dedus judecății și pe
raționamente contrare logicii judiciare și probatoriului administrat.
În argumentarea
motivului prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a
susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.
44 din Legea nr. 136/1995, în sensul că neîndeplinirea de către SC T.P.G. SRL a
obligațiilor contractuale, duce automat la angajarea răspunderii
asigurătorului.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 304 alin.
(7) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai
pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe
care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura
pricinii.
Având în vedere că
recurenta a pus în discuție în cadrul acestui motiv, ipoteza în care hotărârea
cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, Înalta Curte va
reține spre examinare criticile formulate.
Astfel, după cum
rezultă din actele dosarului, se constată că în mod greșit a reținut instanța
de apel că reclamanta A.N.A.R. – D.A.M. – Târgu Mureș, ar fi emis factura nr. 2412459
din 27 noiembrie 2003 în valoare de 5 miliarde lei, factura în discuție fiind
emisă de către SC T.P.G. SRL și nu de către reclamantă. Totodată, s-a reținut
în mod greșit de către instanța de control judiciar că activarea contractului
de asigurare ar fi fost posibilă numai în situația în care SC T.P.G. SRL ar fi
recuperat creanțele cedate fără a preda apoi sumele încasate reclamantei. Or,
se constată că obiectul contractului de asigurare este tocmai acoperirea de
către asigurător a riscului de neîncasare a creditului și a dobânzilor aferente
de către asigurat, din contractul de prestări servicii nr. 3/ R din 27
noiembrie 2003 și nu are nicio relevanță împrejurarea că SC T.P.G. SRL ar fi
recuperat sau nu, creanțele cedate.
Față de
considerentele ce preced, se constată a fi întemeiată critica formulată în
temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Referitor la critica
formulată în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte
va lua în examinare încălcarea dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 136/1995,
potrivit cărora asigurătorul are obligația despăgubirii persoanei păgubite, în
situația în care paguba nu a fost acoperită de asigurat.
Având în vedere dispozițiile
legale sus citate și obiectul contractului de asigurare, respectiv acoperirea
de către asigurător a riscului de neîncasare a creditului și dobânzilor
aferente de către asigurat în favoarea beneficiarului din contractul de
prestări servicii nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003, se constată că în adevăr,
față de neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către SC T.P.G. SRL,
instanța de fond a reținut în mod corect că se impune angajarea răspunderii
asigurătorului și obligarea acestuia, în solidar, la plata sumelor solicitate.
Față de
considerentele ce preced, se constată că și această critică se dovedește a fi
întemeiată.
În ceea ce privește
critica formulată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se constată a
fi neîntemeiată, având în vedere că prin cererea de apel, s-a solicitat
modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii
reclamantei, nu se poate reține împrejurarea că instanța ar fi acordat mai mult
decât s-a cerut.
Referitor la critica
formulată în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se
constată, de asemenea, că este neîntemeiată, având în vedere că deși instanța a
reținut că respectivul contract nr. 3/ R din 27 noiembrie 2003 nu și-a produs
efectele, aceasta nu conduce automat la concluzia că ar fi schimbat natura ori
înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Cu referire la
celelalte critici formulate, este de reținut că acestea nu se impun a fi
analizate, întrucât vizează netemeinicia și nu nelegalitatea soluției
pronunțată în apel.
Chestiunile privind
aprecierea probelor, respectiv concluziile raportului de expertiză nu pot fi
examinate întrucât recursul în această reglementare nu are caracter devolutiv
și prin urmare, nu-și propune să examineze împrejurările de fapt, întrucât
acestea fac obiectul analizei instanțelor ce potrivit legii pot face analiza
fondului pricinii.
În consecință, față
de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ.,
recursul va fi admis, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanta A.N.A.R. –D.A.M. – Târgu Mureș, împotriva deciziei nr. 2/
A din 19 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială
și contencios administrativ, modifică decizia recurată, în sensul că respinge
apelul declarat de pârâta SC O.A. SA Pitești, împotriva sentinței nr. 81 din 16
decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 11 decembrie 2008.