ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3403/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC T.S. SRL a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SC N. SRL, ca prin sentința care se va pronunța să se

constate nulitatea absolută a contractului de intermediere, tranzacție acțiuni

pe piața de capital, finalizat cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare

din data de 20 iunie 2006 pentru motivul că a fost fraudată legea. În cauză a fost

formulată cererea de intervenție în interes propriu prin care SC M.G.I. SRL

Galați, intervenienta, a susținut că este dobânditor de bună credință a

valorilor mobiliare, tranzacția fiind încheiată în conformitate cu prevederile Legii

nr. 297/2004 prin lansarea ordinului de cumpărare pe piața bursieră,

operațiunea fiind realizată prin intermediul unei societăți de investiții

autorizată să acționeze pe piața de capital.

Sentința nr. 2315 din 29 octombrie

2007 pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială

și de contencios administrativ și fiscal.

Soluționând litigiul instanța de fond a

examinat raporturile juridice dintre părți și a stabilit că între reclamantă și

pârâtă s-a încheiat un contract de asociere în participație, ale cărui clauze se

pretinde greșit că au fost încălcate prin încheierea de către pârâtă a unei

tranzacții pe piața de capital. După analiza motivelor de nulitate a tranzacției

încheiată de pârâtă, tribunalul a constatat că părțile în contractul de

vânzare-cumpărare, SC N. și SC M.G.I. SRL nu au încălcat nicio dispoziție legală

atunci când au încheiat actul juridic a cărui nulitate se solicită. Instanța de

fond nu a reținut nici motivul de nulitate referitor la cauza falsă a

contractului de asociere în participație întrucât prin acțiune nu s-a solicitat

nulitatea acestui contract și nici nu s-au constatat motive anterioare sau concomitente

încheierii actului care să ducă la nulitate. Cu aceleași argumente a fost

admisă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC M.G.I. SRL.

Decizia nr. 28/ A din 31 martie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Galați.

Împotriva sentinței fondului a

declarat apel, reclamanta SC T.S. SRL prin care a supus analizei Curții,

critica privind greșita interpretare a actelor aflate la dosar, în speță a

clauzelor contractului de asociere nr. 451/2003 prin care s-au stipulat

obligații reciproce pe care pârâta intimată nu le-a respectat. De asemenea, a

susținut că nu au fost respectate prevederile art. 15 din contract prin care

s-a stipulat că orice document care se încheie și care privește societățile

implicate în asociere se semnează de ambii asociați. Pe cale arbitrală, a mai

arătat recurenta, s-a solicitat rezilierea contractului și partajarea în părți egale

a pachetului de acțiuni conform art. 17 alin. (2) din contract, iar Curtea de Arbitraj

a admis ca până la soluționarea partajării pachetului de acțiuni să fie reprezentat

în A.G.A. de M.G. conform mandatului nr. 154 din 15 septembrie 2006. În fine

s-a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a tranzacției pentru că aceasta

se întemeiază pe o cauză falsă fiind făcută cu fraudarea legii în condițiile în

care la momentul vânzării acțiunile erau deținute în coproprietate de SC N. SRL

și SC T.S. SRL care se aflau în proces de divizare.

Pentru a respinge criticile apelantei,

Curtea de apel a reținut că reclamanta a susținut nulitatea tranzacției

bursiere, fără a invoca motive de nulitate în ce privește operațiunea de cumpărare

de acțiuni de către terțul intervenient, dar cu raportarea la cauza falsă și

frauda la lege pe care pretinde că le-a săvârșit fostul titular al acțiunilor

în interiorul contractului de asociere în participație. Aceste argumente, a mai

reținut Curtea de apel, pot servi pentru desființarea contractului de asociere

în participație dar nu au niciun efect asupra tranzacției bursiere la care a

participat în nume propriu asociatul acesteia.

A fost înlăturată de Curte și susținerea

potrivit căreia vânzarea-cumpărarea acțiunilor s-a realizat pe piața bursieră

în momentul în care societatea emitentă a acțiunilor era în faliment, lucru

demonstrat a fi nereal, potrivit Curții, întrucât prin decizia nr. 2449/2005 a

Curții de Apel Galați, cererea pentru deschiderea procedurii falimentului a

fost respinsă.

Recursul declarat de reclamanta SC T.S.

SRL Galați

Împotriva deciziei pronunțată de

Curtea de Apel Galați prin care s-a respins apelul său, reclamanta SC T.S. SRL

a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Recurenta a susținut în argumentarea

criticilor aduse soluțiilor anterior pronunțate că atât instanța de fond cât și

instanța de apel au trecut cu ușurință peste încălcarea flagrantă a legii

atunci când au reținut că la data tranzacționării pachetului de acțiuni al SC E.

SA, aceasta nu era în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, situație în

care acordul judecătorului sindic era obligatoriu.

În continuare a susținut că s-a dat și

o interpretare greșită deciziei nr. 2449/2005, că deși s-a respins cererea

formulată de SC L. SRL celelalte cereri din dosarul nr. 201/2005 formulate de

alți creditori pentru deschiderea procedurii falimentului s-au judecat în

continuare.

Potrivit autoarei procedura

falimentului este concursală, conform Legii nr. 64/1995, astfel că își produce efecte

asupra tuturor creditorilor care nu au renunțat la cerere. În sprijinul acestei

afirmații s-a referit la decizia 182/16R/1999 a Curții constituționale și a

susținut că societatea E. SA era în faliment la momentul încheierii tranzacției

chiar dacă față de o creditoare cererea de deschidere a procedurii fusese

respinsă astfel că operațiunea (tranzacția dintre pârâtă și intervenientă) este

nulă întrucât s-au încălcat prevederile Legii nr. 64/1995. În consecință pentru

aceste motive a constatat că este îndreptățită să solicite anularea tranzacției

înregistrată la C.N.V.M. sub codul 1799975.

Intimata intervenientă în interes

propriu prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului învederând față de

susținerile recurentei că nu au fost încălcate prevederile art. 38 din Legea nr.

64/1995 (33 din Legea nr. 85/2006) deoarece la data încheierii convenției cererea

de deschidere a procedurii falimentului formulată împotriva SC E. SA era respinsă

prin decizia nr. 2449/2005 pronunțată de Curtea de apel Galați. A mai arătat intimata

că impedimentul de înstrăinare putea exista numai dacă s-ar fi comunicat de

către judecătorul sindic către C.N.V.M. că a intervenit suspendarea de la tranzacționare

a valorilor mobiliare, pe piața de capital. În concluzie a solicitat să se

mențină soluția de respingere a apelului pronunțată de Curtea de Apel Galați,

ca legală și temeinică.

Recursul este nefondat

criticilor redate mai sus, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin.

(8) (9) C. proc. civ. Deși a promovat o cale extraordinară de atac, ale cărei

reguli sunt bine determinate în capitolul intitulat „Recursul”, dispozițiile

art. 302

1

C. proc. civ., nu au fost observate de recurentă. Art. 304

C. proc. civ., stabilește expres că modificarea sau casarea unei hotărâri se

poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute la pct. 1-9.

Raportând dispozițiile amintite la

prevederile art. 302

1

lit. c) se poate observa, că nu este

suficientă indicarea motivului de nelegalitate fără ca acesta să fie dezvoltat.

În acest sens se dispune expres că „cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității … (c) „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor…”.

Astfel, se constată că deși la finele

recursului a fost invocat punctul 8 al art. 304 C. proc. civ., acesta nu a fost

dezvoltat și argumentat în drept. Se mai poate observa că în cuprinsul cererii

sale recurenta și-a exprimat opinii în legătură cu soluția pronunțată anterior

fără să se înscrie în cerințele textului pe care a arătat că își sprijină

criticile.

Art. 304 pct. 8 C. proc. civ., poate

fi invocat atunci când „instanța, interpretând greșit actul dedus judecății a

schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”. Prin prisma

acestor dispoziții poate fi pusă în discuție denaturarea înțelesului actului

atunci când concluzia instanțelor care au analizat fondul este contrazisă de

sensul clar și vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului. În

speță, recurenta nu a numit actul pretins denaturat și nici nu a arătat în ce

constă denaturarea lui.

Dacă instanța de recurs s-ar raporta la

actul dedus judecății, respectiv tranzacția din data de 20 iunie 2006 a cărei

nulitate se solicită, ar constata că termenii actului nu au fost denaturați și că

nu a fost invocată o astfel de denaturare care să fi dus la o calificare greșită

a acestuia. De asemenea, s-ar constata că natura juridică a acestui act și

conținutul său nu au creat nici un dubiu pentru ca acesta să fie pus în

discuție prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. De altfel, interpretarea dată actului juridic constituie în

realitate o chestiune de fapt care nu justifică invocarea acestui motiv .

În fine, recurenta a pus în discuție o

soluție a Curții de Apel Galați care a fost pronunțată într-un alt litigiu care

privea respingerea cererii de deschidere a procedurii falimentului împotriva SC

E. SA emitentul acțiunilor care au constituit obiectul tranzacției. Această

decizie nu constituie act dedus judecății în sensul motivului de nelegalitate

invocat.

În acord cu această concluzie trebuie

observat că chestiunea influenței deciziei nr. 2449/2005 asupra nulității

actului încheiat de pârâta SC N. SRL cu intervenienta SC M.G.I. SRL a fost

examinată de instanțele anterioare, care au reținut corect că nu există motive

de nulitate, cu atât mai mult cu cât acțiunile au fost dobândite după îndeplinirea

procedurilor cerute de piața de capital. Mai este de reținut că soluția

instanței de apel a avut în vedere și ipoteza în care societatea emitentă s-ar

fi aflat în faliment la momentul dobândirii pachetului de acțiuni de către

intervenient și a ajuns la concluzia că nulitatea absolută ca viciu fundamental

al unui act juridic se constată numai ca urmare a abuzului de drept sau al fraudei

la lege și are efecte doar asupra participanților de rea-credință la încheierea

actului. În plus, față de argumentele instanței de apel se observă că din nici

un act depus de recurentă nu rezultă faptul că, în condițiile legii

falimentului, s-ar fi dispus indisponibilizarea acțiunilor, și că tranzacția

s-a încheiat fără a se ține seama de această măsură. De asemenea, nu rezultă

din înscrisurile de la dosar că procedura de faliment a fost continuată față de

societatea emitentă a acțiunilor la cererea altor creditori chiar dacă a fost

pronunțată decizia nr. 2449/2005 de respingere a cererii formulată de

creditoarea SC L. SRL. În fine, înscrisurile depuse în recurs, care se aflau de

altfel la dosar, nu confirmă că în dosarul de faliment s-a pronunțat o altă

hotărâre irevocabilă de deschidere a procedurii împotriva emitentului

acțiunilor, inițiată de alți creditori care ar fi rămas irevocabilă înainte de

data încheierii convenției a cărei nulitate se cere.

Oricum aceste argumente și solicitări

ale recurentei nu sunt de natură să conducă la nulitatea tranzacției bursiere

și nici nu constituie fundament pentru a se reține că asocierea în participație

perfectată anterior încheierii tranzacției s-a constituit pe o cauză falsă în

condițiile în care nu s-a solicitat nulitatea acestei convenții încheiată între

reclamantă și pârâtă.

Sintetizând concluziile de mai sus,

urmează să se rețină că motivul invocat, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu a

fost argumentat în drept și în fapt și că susținerile recurentei care vizează

în realitate chestiuni de fapt nu duc la concluzia denaturării actului dedus

judecății, care să justifice invocarea acestui motiv.

invocat de recurentă vizează pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., care poate fi

susținut atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

După cum s-a arătat în precedent, nici

acest motiv nu a fost argumentat arătându-se în concret în ce constă încălcarea

legii sau lipsa temeiului legal. Astfel, se poate observa că în drept au fost invocate

Legile nr. 64/1995, 85/2006, 297/2004, fără a se arăta în concret care anume

dispoziții au fost încălcate și care sunt argumentele care sprijină afirmațiile

referitoare la eventualele încălcări ale legii.

Trimiterea în general la legile care reglementează

diferitele domenii care ar putea avea legătură cu litigiul și cu criticile

asupra soluțiilor pronunțate echivalează cu o nemotivare așa încât din acest

punct de vedere se va reține că Înalta Curte nu se poate substitui recurentei

pentru a iniția eventuale ipoteze de analiză. În privința aplicării greșite a

legii, sintetizând expunerile recurentei rezultă că totuși a fost pusă în

discuție aplicarea art. 46 din Legea nr. 64/1995, susținere care va fi înlăturată

întrucât acest text a fost redat trunchiat fără să se observe și pct. 2 al

articolului menționat care se referă la indisponibilizarea acțiunilor, măsură

care poate fi luată de judecătorul sindic așa cum s-a arătat mai sus. Întrucât

această critică nu a fost formulată în apel, nu va putea fi examinată în

detaliu, omisso medio, în recurs.

În consecință, față de cele ce preced

recursul potrivit art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC T.S. SRL Galați împotriva deciziei nr. 28/ A din 31 martie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

noiembrie 2008.