ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3403/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC T.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC N. SRL, ca prin sentința care se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de intermediere, tranzacție acțiuni pe piața de capital, finalizat cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare din data de 20 iunie 2006 pentru motivul că a fost fraudată legea. În cauză a fost formulată cererea de intervenție în interes propriu prin care SC M.G.I. SRL Galați, intervenienta, a susținut că este dobânditor de bună credință a valorilor mobiliare, tranzacția fiind încheiată în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004 prin lansarea ordinului de cumpărare pe piața bursieră, operațiunea fiind realizată prin intermediul unei societăți de investiții autorizată să acționeze pe piața de capital.

Sentința nr. 2315 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal. Soluționând litigiul instanța de fond a examinat raporturile juridice dintre părți și a stabilit că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract de asociere în participație, ale cărui clauze se pretinde greșit că au fost încălcate prin încheierea de către pârâtă a unei tranzacții pe piața de capital. După analiza motivelor de nulitate a tranzacției încheiată de pârâtă, tribunalul a constatat că părțile în contractul de vânzare-cumpărare, SC N. și SC M.G.I. SRL nu au încălcat nicio dispoziție legală atunci când au încheiat actul juridic a cărui nulitate se solicită.

Instanța de fond nu a reținut nici motivul de nulitate referitor la cauza falsă a contractului de asociere în participație întrucât prin acțiune nu s-a solicitat nulitatea acestui contract și nici nu s-au constatat motive anterioare sau concomitente încheierii actului care să ducă la nulitate. Cu aceleași argumente a fost admisă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC M.G.I. SRL. Decizia nr. 28/ A din 31 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați. Împotriva sentinței fondului a declarat apel, reclamanta SC T.S. SRL prin care a supus analizei Curții, critica privind greșita interpretare a actelor aflate la dosar, în speță a clauzelor contractului de asociere nr. 451/2003 prin care s-au stipulat obligații reciproce pe care pârâta intimată nu le-a respectat.

De asemenea, a susținut că nu au fost respectate prevederile art. 15 din contract prin care s-a stipulat că orice document care se încheie și care privește societățile implicate în asociere se semnează de ambii asociați. Pe cale arbitrală, a mai arătat recurenta, s-a solicitat rezilierea contractului și partajarea în părți egale a pachetului de acțiuni conform art. 17 alin. (2) din contract, iar Curtea de Arbitraj a admis ca până la soluționarea partajării pachetului de acțiuni să fie reprezentat în A.G.A. de M.G. conform mandatului nr. 154 din 15 septembrie 2006. În fine s-a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a tranzacției pentru că aceasta se întemeiază pe o cauză falsă fiind făcută cu fraudarea legii în condițiile în care la momentul vânzării acțiunile erau deținute în coproprietate de SC N. SRL și SC T.S.

SRL care se aflau în proces de divizare. Pentru a respinge criticile apelantei, Curtea de apel a reținut că reclamanta a susținut nulitatea tranzacției bursiere, fără a invoca motive de nulitate în ce privește operațiunea de cumpărare de acțiuni de către terțul intervenient, dar cu raportarea la cauza falsă și frauda la lege pe care pretinde că le-a săvârșit fostul titular al acțiunilor în interiorul contractului de asociere în participație. Aceste argumente, a mai reținut Curtea de apel, pot servi pentru desființarea contractului de asociere în participație dar nu au niciun efect asupra tranzacției bursiere la care a participat în nume propriu asociatul acesteia.

A fost înlăturată de Curte și susținerea potrivit căreia vânzarea-cumpărarea acțiunilor s-a realizat pe piața bursieră în momentul în care societatea emitentă a acțiunilor era în faliment, lucru demonstrat a fi nereal, potrivit Curții, întrucât prin decizia nr. 2449/2005 a Curții de Apel Galați, cererea pentru deschiderea procedurii falimentului a fost respinsă. Recursul declarat de reclamanta SC T.S. SRL Galați Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Galați prin care s-a respins apelul său, reclamanta SC T.S. SRL a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Recurenta a susținut în argumentarea criticilor aduse soluțiilor anterior pronunțate că atât instanța de fond cât și instanța de apel au trecut cu ușurință peste încălcarea flagrantă a legii atunci când au reținut că la data tranzacționării pachetului de acțiuni al SC E. SA, aceasta nu era în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, situație în care acordul judecătorului sindic era obligatoriu. În continuare a susținut că s-a dat și o interpretare greșită deciziei nr. 2449/2005, că deși s-a respins cererea formulată de SC L. SRL celelalte cereri din dosarul nr. 201/2005 formulate de alți creditori pentru deschiderea procedurii falimentului s-au judecat în continuare. Potrivit autoarei procedura falimentului este concursală, conform Legii nr. 64/1995, astfel că își produce efecte asupra tuturor creditorilor care nu au renunțat la cerere.

În sprijinul acestei afirmații s-a referit la decizia 182/16R/1999 a Curții constituționale și a susținut că societatea E. SA era în faliment la momentul încheierii tranzacției chiar dacă față de o creditoare cererea de deschidere a procedurii fusese respinsă astfel că operațiunea (tranzacția dintre pârâtă și intervenientă) este nulă întrucât s-au încălcat prevederile Legii nr. 64/1995. În consecință pentru aceste motive a constatat că este îndreptățită să solicite anularea tranzacției înregistrată la C.N.V.M. sub codul 1799975. Intimata intervenientă în interes propriu prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului învederând față de susținerile recurentei că nu au fost încălcate prevederile art. 38 din Legea nr. 64/1995 (33 din Legea nr. 85/2006) deoarece la data încheierii convenției cererea de deschidere a procedurii falimentului formulată împotriva SC E. SA era respinsă prin decizia nr. 2449/2005 pronunțată de Curtea de apel Galați.

A mai arătat intimata că impedimentul de înstrăinare putea exista numai dacă s-ar fi comunicat de către judecătorul sindic către C.N.V.M. că a intervenit suspendarea de la tranzacționare a valorilor mobiliare, pe piața de capital. În concluzie a solicitat să se mențină soluția de respingere a apelului pronunțată de Curtea de Apel Galați, ca legală și temeinică. Recursul este nefondat 1. Recurenta a invocat în sprijinul criticilor redate mai sus, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) (9) C. proc. civ. Deși a promovat o cale extraordinară de atac, ale cărei reguli sunt bine determinate în capitolul intitulat „Recursul”, dispozițiile art. 302 1 C. proc. civ., nu au fost observate de recurentă.

Art. 304 C. proc. civ., stabilește expres că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute la pct. 1-9. Raportând dispozițiile amintite la prevederile art. 302 1 lit. c) se poate observa, că nu este suficientă indicarea motivului de nelegalitate fără ca acesta să fie dezvoltat. În acest sens se dispune expres că „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității … (c) „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor…”. Astfel, se constată că deși la finele recursului a fost invocat punctul 8 al art. 304 C. proc. civ., acesta nu a fost dezvoltat și argumentat în drept. Se mai poate observa că în cuprinsul cererii sale recurenta și-a exprimat opinii în legătură cu soluția pronunțată anterior fără să se înscrie în cerințele textului pe care a arătat că își sprijină criticile.

Art. 304 pct. 8 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când „instanța, interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia”. Prin prisma acestor dispoziții poate fi pusă în discuție denaturarea înțelesului actului atunci când concluzia instanțelor care au analizat fondul este contrazisă de sensul clar și vădit neîndoielnic al termenilor și conținutului actului. În speță, recurenta nu a numit actul pretins denaturat și nici nu a arătat în ce constă denaturarea lui. Dacă instanța de recurs s-ar raporta la actul dedus judecății, respectiv tranzacția din data de 20 iunie 2006 a cărei nulitate se solicită, ar constata că termenii actului nu au fost denaturați și că nu a fost invocată o astfel de denaturare care să fi dus la o calificare greșită a acestuia.

De asemenea, s-ar constata că natura juridică a acestui act și conținutul său nu au creat nici un dubiu pentru ca acesta să fie pus în discuție prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. De altfel, interpretarea dată actului juridic constituie în realitate o chestiune de fapt care nu justifică invocarea acestui motiv . În fine, recurenta a pus în discuție o soluție a Curții de Apel Galați care a fost pronunțată într-un alt litigiu care privea respingerea cererii de deschidere a procedurii falimentului împotriva SC E. SA emitentul acțiunilor care au constituit obiectul tranzacției. Această decizie nu constituie act dedus judecății în sensul motivului de nelegalitate invocat.

În acord cu această concluzie trebuie observat că chestiunea influenței deciziei nr. 2449/2005 asupra nulității actului încheiat de pârâta SC N. SRL cu intervenienta SC M.G.I. SRL a fost examinată de instanțele anterioare, care au reținut corect că nu există motive de nulitate, cu atât mai mult cu cât acțiunile au fost dobândite după îndeplinirea procedurilor cerute de piața de capital. Mai este de reținut că soluția instanței de apel a avut în vedere și ipoteza în care societatea emitentă s-ar fi aflat în faliment la momentul dobândirii pachetului de acțiuni de către intervenient și a ajuns la concluzia că nulitatea absolută ca viciu fundamental al unui act juridic se constată numai ca urmare a abuzului de drept sau al fraudei la lege și are efecte doar asupra participanților de rea-credință la încheierea actului.

În plus, față de argumentele instanței de apel se observă că din nici un act depus de recurentă nu rezultă faptul că, în condițiile legii falimentului, s-ar fi dispus indisponibilizarea acțiunilor, și că tranzacția s-a încheiat fără a se ține seama de această măsură. De asemenea, nu rezultă din înscrisurile de la dosar că procedura de faliment a fost continuată față de societatea emitentă a acțiunilor la cererea altor creditori chiar dacă a fost pronunțată decizia nr. 2449/2005 de respingere a cererii formulată de creditoarea SC L. SRL. În fine, înscrisurile depuse în recurs, care se aflau de altfel la dosar, nu confirmă că în dosarul de faliment s-a pronunțat o altă hotărâre irevocabilă de deschidere a procedurii împotriva emitentului acțiunilor, inițiată de alți creditori care ar fi rămas irevocabilă înainte de data încheierii convenției a cărei nulitate se cere.

Oricum aceste argumente și solicitări ale recurentei nu sunt de natură să conducă la nulitatea tranzacției bursiere și nici nu constituie fundament pentru a se reține că asocierea în participație perfectată anterior încheierii tranzacției s-a constituit pe o cauză falsă în condițiile în care nu s-a solicitat nulitatea acestei convenții încheiată între reclamantă și pârâtă. Sintetizând concluziile de mai sus, urmează să se rețină că motivul invocat, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu a fost argumentat în drept și în fapt și că susținerile recurentei care vizează în realitate chestiuni de fapt nu duc la concluzia denaturării actului dedus judecății, care să justifice invocarea acestui motiv. 2. Al doilea motiv de nelegalitate invocat de recurentă vizează pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., care poate fi susținut atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. După cum s-a arătat în precedent, nici acest motiv nu a fost argumentat arătându-se în concret în ce constă încălcarea legii sau lipsa temeiului legal. Astfel, se poate observa că în drept au fost invocate Legile nr. 64/1995, 85/2006, 297/2004, fără a se arăta în concret care anume dispoziții au fost încălcate și care sunt argumentele care sprijină afirmațiile referitoare la eventualele încălcări ale legii. Trimiterea în general la legile care reglementează diferitele domenii care ar putea avea legătură cu litigiul și cu criticile asupra soluțiilor pronunțate echivalează cu o nemotivare așa încât din acest punct de vedere se va reține că Înalta Curte nu se poate substitui recurentei pentru a iniția eventuale ipoteze de analiză.

În privința aplicării greșite a legii, sintetizând expunerile recurentei rezultă că totuși a fost pusă în discuție aplicarea art. 46 din Legea nr. 64/1995, susținere care va fi înlăturată întrucât acest text a fost redat trunchiat fără să se observe și pct. 2 al articolului menționat care se referă la indisponibilizarea acțiunilor, măsură care poate fi luată de judecătorul sindic așa cum s-a arătat mai sus. Întrucât această critică nu a fost formulată în apel, nu va putea fi examinată în detaliu, omisso medio, în recurs. În consecință, față de cele ce preced recursul potrivit art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.S. SRL Galați împotriva deciziei nr. 28/ A din 31 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2008.