ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1311/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

SC T.S. SRL Galați a formulat contestație în anulare

împotriva deciziei nr. 3403 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în dosarul nr. 4115/121/2007, decizie prin care i s-a

respins recursul ca nefondat solicitând admiterea contestației sale în anulare,

desființarea soluției pronunțate în recurs și rejudecarea pricinii.

Contestatoarea și-a

întemeiat contestația pe prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

susținând că instanța de recurs, din cauza unor erori materiale grave, a omis

să cerceteze motivele de recurs determinate invocate de recurentă.

După ce face o amplă

prezentare teoretică a căii de atac extraordinare care este contestația în

anulare contestatoarea își motivează calea de atac, susținând, în esență, că

instanța de recurs nu a examinat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. și că nu a observat că nulitatea tranzacției se impunea datorită

greșitei interpretări pe care instanțele au dat-o hotărârii nr. 2449/R din 12

decembrie 2005 a Curții de Apel Galați. Instanța de recurs a încercat din

oficiu să analizeze tranzacția în cauză dar numai din punctul de vedere al

termenilor actului juridic deși recurenta și-a motivat cererea și pe faptul că

era deschisă procedura falimentului iar orice înstrăinare a acțiunilor se putea

face numai cu acordul judecătorului sindic sub sancțiunea nulității absolute.

Or instanța de recurs a omis să analizeze acest caz de nulitate absolută,

dintr-o gravă eroare materială. Instanța de recurs mai susține, cu privire la

același, aspect, că nu există dovezi la dosar care să ateste continuarea

procedurii falimentului emitentului E. deși asemenea probe se aflau la dosar.

În ce privește cel de al

doilea motiv de recurs invocat, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. instanța reține că nu este motivat în drept deși recurenta a menționat art.

46 din Legea nr. 64/1995 și art. 42 – art. 43 din Legea nr. 85/2006. Deși

recurenta a reprodus dispozițiile statuate de Curtea Constituțională prin Decizia

nr. 182/1999 instanța de recurs susține că nu se indică argumentele pe care se

sprijină susținerile recurentei. Mai susține contestatoarea că eroarea gravă în

care se află instanța de recurs rezidă și în faptul că, deși a reprodus în

recurs în întregime art. 46 din Legea nr. 64/1995, instanța susține că acesta

ar fi fost prezentat trunchiat.

Examinând contestația în

anulare prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că aceasta este

neîntemeiată.

Motivele invocate de

contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute de art. 318 alin. (1) teza I C.

proc. civ., text pe care s-a întemeiat în drept contestația, întrucât evocatele

omisiuni ale instanței de recurs în examinarea unor motive de recurs nu se

datorează unor greșeli materiale, atât în ce privește motivul prevăzut de pct. 8

al art. 304 C. proc. civ. cât și cel prevăzut de pct. 9 al aceluiași articol.

Astfel deși se invocă

omisiunea de examinare a respectivelor motive de recurs din chiar motivarea

contestației în anulare rezultă că ele au fost examinate de instanța de recurs,

e adevărat, nesatisfăcător, din punctul de vedere al contestatoarei. În acest

sens contestatoarea vorbește despre cercetare superficială a motivelor de

recurs, despre cercetarea tranzacției dar numai din punct de vedere al

termenilor actului juridic, că instanța analizează cazul de nulitate absolută

și că susține neaplicarea art. 46 din Legea nr. 64/1995.

În mod evident invocatele

omisiuni de neanalizare a motivelor de recurs nu se datorează unor greșeli

materiale în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.,

textul având în vedere greșeli grave de fapt, în legătură cu aspectele formale

ale judecării recursului și nu greșeli de judecată vizând interpretarea

prevederilor legale, aprecierea probelor sau soluționarea unor incidente

procedurale.

Față de cele de mai sus

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 320 C. proc. civ., să respingă

contestația în anulare ca nefondată și, în baza art. 274 C. proc. civ. să

oblige contestatoarea să plătească cheltuielile de judecată ale intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC T.S. SRL Galați împotriva deciziei nr. 3403

din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în dosarul nr. 4115/121/2007, ca nefondată.

Obligă contestatoarea să

plătească intimatei SC M.G.I. SRL Galați suma de 4.000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2009.