ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1311/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC T.S. SRL Galați a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3403 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 4115/121/2007, decizie prin care i s-a respins recursul ca nefondat solicitând admiterea contestației sale în anulare, desființarea soluției pronunțate în recurs și rejudecarea pricinii. Contestatoarea și-a întemeiat contestația pe prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. susținând că instanța de recurs, din cauza unor erori materiale grave, a omis să cerceteze motivele de recurs determinate invocate de recurentă. După ce face o amplă prezentare teoretică a căii de atac extraordinare care este contestația în anulare contestatoarea își motivează calea de atac, susținând, în esență, că instanța de recurs nu a examinat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. și că nu a observat că nulitatea tranzacției se impunea datorită greșitei interpretări pe care instanțele au dat-o hotărârii nr. 2449/R din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați. Instanța de recurs a încercat din oficiu să analizeze tranzacția în cauză dar numai din punctul de vedere al termenilor actului juridic deși recurenta și-a motivat cererea și pe faptul că era deschisă procedura falimentului iar orice înstrăinare a acțiunilor se putea face numai cu acordul judecătorului sindic sub sancțiunea nulității absolute. Or instanța de recurs a omis să analizeze acest caz de nulitate absolută, dintr-o gravă eroare materială. Instanța de recurs mai susține, cu privire la același, aspect, că nu există dovezi la dosar care să ateste continuarea procedurii falimentului emitentului E. deși asemenea probe se aflau la dosar.

În ce privește cel de al doilea motiv de recurs invocat, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. instanța reține că nu este motivat în drept deși recurenta a menționat art. 46 din Legea nr. 64/1995 și art. 42 – art. 43 din Legea nr. 85/2006. Deși recurenta a reprodus dispozițiile statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 182/1999 instanța de recurs susține că nu se indică argumentele pe care se sprijină susținerile recurentei. Mai susține contestatoarea că eroarea gravă în care se află instanța de recurs rezidă și în faptul că, deși a reprodus în recurs în întregime art. 46 din Legea nr. 64/1995, instanța susține că acesta ar fi fost prezentat trunchiat. Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., text pe care s-a întemeiat în drept contestația, întrucât evocatele omisiuni ale instanței de recurs în examinarea unor motive de recurs nu se datorează unor greșeli materiale, atât în ce privește motivul prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. cât și cel prevăzut de pct. 9 al aceluiași articol. Astfel deși se invocă omisiunea de examinare a respectivelor motive de recurs din chiar motivarea contestației în anulare rezultă că ele au fost examinate de instanța de recurs, e adevărat, nesatisfăcător, din punctul de vedere al contestatoarei. În acest sens contestatoarea vorbește despre cercetare superficială a motivelor de recurs, despre cercetarea tranzacției dar numai din punct de vedere al termenilor actului juridic, că instanța analizează cazul de nulitate absolută și că susține neaplicarea art. 46 din Legea nr. 64/1995.

În mod evident invocatele omisiuni de neanalizare a motivelor de recurs nu se datorează unor greșeli materiale în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., textul având în vedere greșeli grave de fapt, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și nu greșeli de judecată vizând interpretarea prevederilor legale, aprecierea probelor sau soluționarea unor incidente procedurale. Față de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 320 C. proc. civ., să respingă contestația în anulare ca nefondată și, în baza art. 274 C. proc. civ. să oblige contestatoarea să plătească cheltuielile de judecată ale intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T.S. SRL Galați împotriva deciziei nr. 3403 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 4115/121/2007, ca nefondată. Obligă contestatoarea să plătească intimatei SC M.G.I. SRL Galați suma de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2009.