ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1620/2013

Asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la data de 10 aprilie 2012,

sub nr. 2252/337/2012,

petenta

SC A.I SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a

contravențiilor din 22 martie 2012 emis de intimata Garda Financiară Sălaj.

Prin sentința civilă nr. 2349 din 30

mai 2012, Judecătoria Zalău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Reșița, reținând că prin procesul-verbal a cărui anulare se solicită

petenta a fost amendată contravențional deoarece a exploatat un număr de trei aparate

de joc tip slot-machine, aflate la punctul de lucru situat în comuna B., județul

Caraș-Severin, personalul prestând muncă în beneficiul societății fără forme legale

de angajare. Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, act normativ care constituie

dreptul comun în materie contravențională, competența de soluționare a plângerii

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție s-a săvârșit contravenția și, față

de împrejurarea că în materie contravențională se instituie o competență teritorială

absolută, de la care nu se poate deroga, și-a constatat necompetența teritorială.

Învestită prin declinare,

Judecătoria Reșița a pronunțat sentința

civilă nr. 3610 din 29 noiembrie 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența

în favoarea primei instanțe sesizate, Judecătoria Zalău și, constatând ivit conflict

negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă

instanță a reținut că prin procesul-verbal s-a dispus sancționarea contravențională

a persoanei juridice, că sediul angajatorului se află în orașul Zalău, că într-o

decizie de speță (nr. 1078 din 14 martie 2008) Înalta Curte de Casație și Justiție

a decis că într-o asemenea situație competența aparține judecătoriei în a cărei

rază teritorială își are sediul angajatorul, iar nu a judecătoriei în a cărei rază

de competență se află punctul de lucru unde a fost constatată contravenția și că,

de aceea, se impune declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Zalău.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la

art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contravenția în raport cu care se dispută

competența teritorială este cea prevăzută de art. 21 alin. (3) lit. a) cu raportare

la art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009. Potrivit acestor dispoziții legale:

art. 21 alin. (3) lit. a): „Organizatorii de jocuri de noroc sunt obligați: a) să

desfășoare exploatarea activităților pentru care au fost autorizați în condițiile

prezentei ordonanțe de urgență, indiferent de tipul acestora, numai cu personal

utilizat pe baze contractuale și să țină o evidență unitară a activității desfășurate,

organizată la nivelul domiciliului fiscal, indiferent de numărul de locații în care

se desfășoară activitatea"; art. 22 alin. (1): „ Nerespectarea obligațiilor

prevăzute la art. 5 alin. (5), art. 12 alin. (2) și la art. 21 alin. (2), (3) și

(4) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 20.000 RON la 40.000

RON".

Reprezentanții intimatei au constatat că

societatea petentă și-a deschis un punct de lucru în localitatea B., jud. Caraș-Severin,

unde a exploatat un număr de trei aparate de joc de tipul slot-machine, utilizând

pentru aceasta persoane cu care nu a încheiat contracte de muncă.

În declinarea reciprocă a competenței instanțele

au stabilit „locul săvârșirii contravenției" statuat de art. 32 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2001, în raport cu care se determină instanța competentă a soluționa

pricina, ca fiind sediul angajatorului (Judecătoria Reșița) și, dimpotrivă, punctul

de lucru unde s-a săvârșit contravenția, adică locul unde au fost identificate persoanele

care desfășurau activitatea fără ca societatea contravenientă să le încheie contracte

de muncă (Judecătoria Zalău).

A stabili locul săvârșirii contravenției

ca element de determinare a competenței teritoriale înseamnă a statua asupra conținutului

contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii ei.

Or, potrivit art. 21 alin. (3) lit. a)

cu raportare la art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, contravenția constă în

nerespectarea obligației de a desfășura exploatarea activităților pentru care organizatorii

jocurilor de noroc au fost autorizați numai cu personal utilizat pe baze contractuale.

Prin urmare, contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de

muncă, ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără existența unui astfel de contract.

Cum folosirea muncii fără forme legale constă în acțiunea imputată angajatorului,

care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției

este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor

impuse de lege.

A proceda altfel înseamnă a deplasa nepermis

conținutul contravenției de la folosirea muncii fără contract de muncă la obligația

încheierii contractului de muncă, obligație care privită în sine nu atrage nicio

consecință juridică dacă nu are ca rezultat și folosirea muncii.

De aici rezultă că legiuitorul nu a sancționat

neîncheierea contractului de muncă, ci folosirea muncii în aceste condiții, și,

în consecință, contravenția se săvârșește, ca loc, acolo unde au fost identificate

persoanele prestând o astfel de muncă.

În consecință, dat fiind faptul că persoanele

au fost surprinse la punctul de lucru al societății situat în localitatea B., jud.

Caraș-Severin, ca desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este

locul săvârșirii contravenției.

Competența teritorială de soluționare a

plângerii contravenționale statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform

art. 20 din C. proc. civ., aparține Judecătoriei Reșița, în a cărei rază teritorială

se află punctul de lucru al societății petente, conform art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 martie 2013.