ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 491/2015

Decizia nr. 491/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin plângerea înregistrată la 6 mai 2013, pe rolul Judecătoriei Reșița, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu B. Caraș-Severin, anularea procesului-verbal de contravenție din 09 aprilie 2013, iar în subsidiar, admiterea plângerii și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea cererii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, reținându-se că, la data de 02 aprilie 2013, inspectorul de muncă din cadrul B. Caraș Severin împreună cu doi lucrători din cadrul Biroului pentru Imigrări Caraș Severin au depistat pe numitul C., cetățean chinez, desfășurând activitate în bucătăria Restaurant x din Reșița-punct de lucru al SC A. SRL, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1630 din 10 iunie 2013, Judecătoria Reșița a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut incidența prevederilor 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în raport de care a apreciat că locul în care s-a săvârșit fapta contravențională este sediul petentei, întrucât contravenția ce constă în nerespectarea obligației de a încheia contracte de muncă nu se poate săvârși decât la sediul contravenientului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 746 din 14 aprilie 2014, Judecătoria Zalău a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta SC A. SRL, în contradictoriu cu B. Caraș-Severin, menținând în întregime procesul verbal de contravenție.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta SC A. SRL, solicitând admiterea excepției necompetenței teritorială a Judecătoriei Zalău și trimiterea la instanța competentă, admiterea căii de atac și schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

2.3. Prin Decizia nr. 666 din 21 octombrie 2014, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a admis apelul declarat de SC A. SRL. Zalău împotriva sentinței civile nr. 746 din 14 aprilie 2014 a Judecătoriei Zalău, pe care a anulat-o; a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Zalău și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița. Totodată, a constatat ivirea conflictului de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Sălaj a reținut că

„locul săvârșirii contravenției” statuat de art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îl constituie punctul de lucru unde s-a desfășurat controlul inspectorilor B. Caraș Severin, adică locul unde a fost identificată persoana care desfășura activitate fără ca societatea petentă să-i încheie contract individual de muncă, situat în municipiul Reșița, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Reșița.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin procesului-verbal de contravenție încheiat la data de 9 aprilie 2013, de către B. Caraș-Severin, petenta SC A. SRL. a fost sancționată cu amendă contravențională, în temeiul dispozițiilor

art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii, reținându-se

că, la data de 02 aprilie 2013, în urma controlului efectuat la Restaurantul x din municipiul Reșița-punct de lucru al societății petente, a fost depistat numitul C., cetățean chinez, desfășurând activitate în bucătăria restaurantului, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă.

Potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al convențiilor, plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită contravenția.

Astfel, pentru determinarea instanței competente teritorial prezintă relevanță stabilirea locului săvârșirii contravenției.

În speță, contravenția contestată este cea prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii și constă în ,,primirea la muncă a

până la 4 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă,

potrivit art. 16 alin. (1) din același cod

(…)”.

Înalta Curte constată că elementul material al contravenției îl reprezintă fapta angajatorului de a primi la muncă persoane, respectiv, de a folosi munca neangajată în condițiile legii, contravenția săvârșindu-se, ca loc, acolo unde sunt identificate persoane prestând o astfel de muncă.

Raportat la circumstanțele cauzei, în mod evident „locul” în care s-a săvârșit contravenția este punctul de lucru (restaurantul chinezesc) în care a fost depistat cetățeanul chinez prestând activitate în beneficiul petentei fără a avea întocmite forme legale de angajare, situat în municipiul Reșița, în raza de competență a Judecătoriei Reșița.

Împrejurarea că persoana depistată nu avea încheiat contract de muncă cu societatea, nu poate fi interpretată în sensul că un astfel de contract se încheie numai la sediul angajatorului, în condițiile în care prevederile C. muncii nu stipulează expres o astfel de obligație (art. 16 și următoarele C. muncii).

La pronunțarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere jurisprudența unitară a secției în soluționarea unor conflicte de competență similare (e.g. Deciziile nr. 4934/2013, nr. 2741/2013, nr. 1870/2014 sau nr. 2078/2014).

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul B. Caraș-Severin, în favoarea Judecătoriei Reșița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2015.