ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3276/2015

Decizia nr. 3276/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea cu nr. x/212/2014 la data de 31.07.2014, petenta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța, anularea procesului-verbal din 25 iulie 2014, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivare, petenta a arătat, în esență, că procesul-verbal este nul absolut întrucât nu cuprinde locul unde a fost săvârșită contravenția. Petenta a precizat că cei doi angajați nici nu aveau cum să aibă încheiate contracte de muncă în formă scrisă, deoarece unul abia venise de la București, iar celălalt fusese chemat doar pentru a i se explica în ce constă munca pe care urma să o presteze.

De asemenea, petenta a menționat că amenda de 20.000 lei este disproporționată față de pericolul social concret al faptei.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 53/2003.

Prin sentința civilă nr. 1899 din 20 februarie 2015, Judecătoria Constanța a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

Prin sentința civilă nr. 5073 din 24 aprilie 2015, Judecătoria sector 4 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de contestatoarea SC A. SRL în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța în favoarea Judecătoriei Constanța.

În baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat apărut conflictul negativ de competență între Judecătoria sectorului 4 București și Judecătoria Constanța, astfel că, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Regulatorul de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 C. proc. civ., va pronunța în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, conform procesului-verbal de control din 25 iulie 2014 (care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție din 25 iulie 2014), la data de 25.07.2014, inspectori din cadrul I.T.M. Constanța s-au deplasat la locul de muncă organizat de petentă în loc. Eforie Nord, jud. Constanța, unde au fost identificate două persoane care prestau activitate pentru petentă, fără a avea contract de muncă încheiat în formă scrisă, fiind astfel încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003.

În acest context, intimata a întocmit procesul-verbal de contravenție contestat, prin care s-a reținut că petenta a încălcat prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, fiind astfel sancționată cu 20.000 lei amendă, conform art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003.

Potrivit acestui text de lege, contravenția sancționată în cazul în speță constă în fapta de a primi la muncă persoane fără formele prevăzute de lege în acest sens, iar nu în omisiunea de a întocmi aceste din urmă forme legale (contract individual de muncă), cum greșit a interpretat Judecătoria Constanța.

În conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de judecată a plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

De asemenea, conform prevederilor art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, competentă este instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.

În speță, din conținutul procesului-verbal de contravenție contestat reiese că fapta pentru care reclamanta a fost sancționată a fost săvârșită la punctul său de lucru situat în localitatea Eforie Nord, jud. Constanța, astfel că, în raport cu dispozițiile legale menționate, competența de soluționare a plângerii formulate de reclamantă îi revine Judecătoriei Constanța, în a cărei circumscripție se află locul săvârșirii contravenției.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2015.